Citate despre negru și ochelari, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la negru și ochelari, dar cu o relevanță mică.
La capăt de drum o promisiune
cândva o să văruiesc gardurile
și cireșul din fața casei
sub care tata
își ascundea tristețile
apoi o să trag perdelele
cu mâinile împreunate
o să-l rog pe Dumnezeu
să coboare pentru o clipă
să stăm la taclale despre una alta.
închid ochii
și-mi las gândurile să hoinărească
printre singurătăți
o pasăre se lovește de geam
se face liniște
în cameră e cald
respir haotic
lângă veioza de pe noptiera din colț
sprijinite de ochelarii lui tata
câteva amintiri
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl văzu pe străin înfundat în fotoliul din fața căminului. Părea că moțăie; capul bandajat îi alunecase pe umăr. Odaia era luminată doar de reflexele roșiatice ale flăcărilor. Cu puțin înainte, hangița aprinsese lampa din sala hanului și era încă orbită din pricina luminii; în fața ochilor îi jucau pete roșii și totul îi apărea învăluit în umbră, cu contururi nedeslușite. Totuși, o frântură de secundă i se păru că omul din fața ei avea o gură enormă, căscată, o gură monstruoasă, care-i înghițea toată jumătatea de jos a feței. Fioroasă vedenie: capul bandajat în alb, cu ochelarii aceia lugubri, sub care se căsca o gură neagră imensă... În aceeași clipă însă, străinul tresări, se îndreptă în fotoliu și-și duse mâna la față. Hangița deschise larg ușa, pentru ca lumina să pătrundă în cameră. Acum putea să-l vadă mai bine: în locul șervetului își aplicase fularul peste obraz. Totul fusese doar o nălucire.
H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumul de costișe ce vine din Stanbul...
Pe drumul de costișe ce vine din Stanbul
Pășește-un om, e Ponta, eternul nesătul
Bodogănind întruna, ca la guvern, gogoși
Și alte baliverne, purta niște galoși
"Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă...
Aș vrea să zbor, meniscul, al dracu de mă lasă!"
Și bietul om, slab, palid, având pempărsul plin
Din pricina Codruței, un autentic chin
Pășea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui mutră
De Mickey Mouse, însă, îndeajuns de cutră
În ochișorii negri ascunși sub ochelari
Treceau lucioase umbre de șove și șmenari
Rotula-i era spartă, vrăjeală de doi bani
Dar n-a avut încotro, mergând la otomani
Calică-i era soarta, lăsase la butoane
Pe Oprea, generalul de găști aliotmane
Românul, vorba vine, cu sânge albanez,
Sau dracul să-l mai știe, c-aduce a chinez,
Odată vede-n față direct spre el venind
Un grup de odalisce din cururi dârdâind
[...] Citește tot
parodie de Mihail Soare, după Vasile Alecsandri (1 iulie 2015)
Adăugat de Adriana Gerea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
Zdrențele o încarcerau.
Se uita țintă prin ochelari cu ochi sticloși,
Dorind să vadă foarte clar frunzele palmate din pomul realității.
Ea și-a amintit brusc de mănușa argintie a mâinii stângi
Uitată pe pagina goală a viitorului ei.
Singurătate sumbră și ploaie de lacrimi,
Asta însemna viitorul ei.
Inima ei era o violină abandonată.
Vibrațiile îi vânau amintirile.
Privirile de onix îi mascau sufletul cețos.
Avea o tristețe dureroasă,
Care aluneca total dincolo de zâmbetul ei timid
Pentru a deveni perfect vizibilă pentru toți cei din jur.
Adevărul negru îi otrăvea visele
Și îi tensiona gândurile cu nonsensul iluziei.
Ea devenise un simplu copil în corpul ei de clovn,
Un suflet încarcerat dorind să se elibereze,
În timp ce realitatea dansa mizerabil pe ringul speranțelor ei.
Ea încă se mai întreba dacă undeva, cineva
Se mai gândea sau visa la ea.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt note și bemoli
= în solfegii =
Cu tine am zăcut, noaptea trecută, sub flori
fiori mult prea roșii
și
feciori
erau stelele, deasupra; stelele păzesc, iar noi le iubeam mult;
sunt - peste tot - triluri nevăzute de nimeni;
și neînțelese;
Iar noaptea era clară și frumoasă, ca petalele care ne acopereau
și cum mai cântau solfegii pe pielea ta
nota sol, apoi balamucul simfoniei care cădea peste noi,
poc. ni se spărgeau
sunetele
pe la urechi
!!! asurzeau semafoarele și porumbeii
De ce nu porți ochelari, altfel, nu o să vezi toate mașinile care curg pe străzile crengilor lumii...
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea umbrelor...
Îl văd mereu la colț de stradă,
Fix la aceeași oră, în fiecare zi,
Poartă ochelari fumurii de fațadă,
De privirile oamenilor pentru a se păzi.
Cu bastonul lovește lespezile gri,
Câinele îl ghidează pe drumuri neștiute,
Și gândurile încep a i se înnegri,
Când horbecăie pe căi necunoscute.
În lumea umbrelor el este cufundat,
Întunericul coboară îngreunându-i pleoapa,
Sufletul de durere îi este inundat,
Când încearcă, încet, să ocolească groapa.
Umilul câine-i sare-n ajutor,
Îl trage într-o parte pentru a-l salva,
Copiii chicotesc așteptând la semafor,
Prefăcându-se a nu-l observa.
[...] Citește tot
poezie de Maria-Magdalena Stan din Nu-mi frângeți aripile de copil!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea
Bibliotecile cu rafturi si zabrele
Sunt pline
De tomuri grele
Pergamente si colectii vechi nepretuite
Legate-m marochine,
In care zac oranduite
Ierarhic subt capitole si titluri
Mii si milioane de idei,
In zeci de mii de tomuri, anexe
Si opuscule
Cu pagini incarcate de calcule subtile
Ca mici desemne
-Arabescuri-
De cercuri seci, de semne
Si magice majuscule.
Dar in ele
Nu sunt decat cadavre de idei,
Caci scrisul tot
E doar gandire vested conservata
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea dragostei
Nu se poate vorbi. Lucrurile stau diferit. Cu capul în jos.
Ne răspândim gândurile, ca
pe viruși. Nu a existat niciodată un singur
gând. Totul pare mai complex.. Chestie de măsură.
Tatata, până la DADA.
Orice se explică, numai iubirea mea
pentru tine, nu. Sunt oameni care vor răspunsuri
exacte. Ei bine, nu se poate. De aceea este un
Dumnezeu. Mai este și premoniția și muniția,
municipalitatea, muncile lui Hercule, neplătite. O
picătură în ocean, o fi cianură? Scriitorul știe, nu
spune. În plin deșert, în drumul spre Canaan, oamenii
păreau uniți. Căutări, destine, destinde,
dragă, arcul, doare. Tangențe, tangaje, Tanathos.
Azorel moare, dar nu se predă. Nu manipula frazele,
peștele oricum vine la musca artificială.
Permiteți-mi să corectez câteva neadevăruri.
Doar o clipă. De fapt, nu știu ce să răspund. Să
spună clownul, el este Cel Mare. Țineam cartea
lipită de piept, degetele în buzunar. Mă fur singur.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torționarul și profa de mate
torționarul ireal povestește firesc cum mânca două rațe clasa-ntâi
apoi trecea liniștit la omorârea cu râvnă a victimelor neidentificate
îi chinuia cu bătăi gospodărești la testicule până își dădeau sufletul
tineri studenți și intelectuali filfizoni cu studii la Paris
asta după ce îi crăpase țeasta lui taică-su cu un topor sfătuit de un tovarăș
apoi completa liniștit un formular și raporta, că era muncă serioasă
19 căpățâni luna asta cam puțin, răspundea fratele rus coordonator
era o plăcere în a tortura, o distracție pentru noi
că nu eram singur, eram foarte mulți care făceam asta
vorbește clar, senin, împăcat, cuvintele cad seceri și ciocane
eram comuniști convinși, toți, întărâtați împotriva intelectualilor
până în 53 i-am terminat pe toți cei curați la suflet, unu nu mai era
îmi vine să vărs, mi se face rău, nu-mi vine să cred
păi cum credeți că s-a făcut comunismul la noi - zice el
n-am dormit trei zile, am scris numai versuri negre, am înjurat fără rost
în coșmarul meu îl vedeam prin piață, în autobuz, la medic,
un pensionar cumsecade pierdut printre bătrânii nostalgici din cartier
care dintre ei au fost colegii lui de muncă mâncându-și azi liniștit pensia
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultim trofeu
dorind să-mi iau revanșa
să-mi demonstreze că nu sunt tocmai bătrână
pentru a mai fi folositoare
timpul îmi poartă pașii pe scările prezentului
ajunsă în marginea scenei
m-am simțit aidoma saltimbancului
jucam rolul scris de tine
călătoare în căutarea insulei
cu nisipuri mișcătoare și pitoni solitari
așteptam semnalul de început al marelui act
nu am simțit zâmbetul închis între buze
implicat în drumul propus
să-l parcurgem numai împreuna
ieșit din pagini de poezie
zâmbetul a devenit un rid în plus pe imaginea mea
vinovați de culorile absurde ce invadaseră amfiteatrul pelerini printre poeme europene
m-au întâmpinat cu brațe deschise
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zepeline peste piața Bucur-Obor
Zepeline lungi planau peste piața Bucur-Obor
erau ochii tăi lungi, văzuți prin retrovizor.
Cine mai văzuse glisând uriașe, atâta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcăne, cu fard albăstrui peste pleoape?
Cetățenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C. E. C.-ului,
magazinului de confecții pentru bărbați, femei & copii
indicatoarele de circulație se muiaseră de plăcere
țigăncile cu gumă de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
își suciseră vertebrele cervicale în sus
iar ochii tăi intrau în nori, sclipeau în soare, îndreptându-se mereu
spre apus...
Erau nebunești, aveau expresia nebunească pe care ți-o văzusem în holul
blocului, când ne sărutasem în lumina beculețelor de la lift,
erau extraordinari și amenințători, erau instrumente de război, ovale
zepeline care nu țineau seama de galbenul zilei de
iunie, de emailul mașinilor de mic litraj parcate în
fața magazinului Materna
erau pure mașinării, mecanisme de ceas care nu-nțelegeau alfabetul
cosmeticelor, limbajul peltic al costumașelor pentru copii,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Era un băiat slab, cu părul negru și ochelari, care avea aspectul ciudat, oarecum nesănătos, al cuiva care a crescut mult într-o perioadă scurtă de timp. Blugii săi erau rupți și murdari, tricoul era larg și decolorat, iar tălpile adidașilor se dezlipeau de la vârf.
J.K. Rowling în Harry Potter și Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre negru și ochelari, adresa este: