nevinovăţie şi religie

De obicei ştiu când Dumnezeu vrea ca eu să salvez pe cineva. Atunci manifest un interes deosebit. Dacă acea persoană nu răspunde, accept acest lucru ca fiind voinţa lui Dumnezeu. Dar dacă persoana acceptă ajutorul pe care Dumnezeu i-l dă prin mine, ştiu că va fi salvată. Dumnezeu vorbeşte prin cei care Îl iubesc în mod nevinovat şi I s-au predat în întregime. Totuşi, sfârşitul poveştii fiecărui om depinde de el însuşi. Toţi oamenii au dreptul sacru la liber-arbitru.

citat clasic din Paramahansa Yogananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nova mihi apparuit Beatrix - I

Cum ea păşi tăcută pe drumurile serii
ţipând fâlfâitoare spre alba arătare
se ridicară pasări din patru părţi de zare
într-un vârtej de slavă, ca frunzele puzderii.

Şi chiparoşii negri şi frasinii eterici
şi ulmii nestatornici vuind pe-a orgii gamă
se-aprinseră în creştet ca solzii de aramă
când plouă cu lumini pe turle de biserici.

Ca un arhanghel falnic strălucitor la faţă
ce pâlpâe 'ntre noapte şi între dimineaţă
înveşmântat în aripi de fulgere şi pară,

oprindu-se la mine surâse fără vină:
ci grei de dulce spaimă genunchi-mi se plecară,
iar pleoapele-mi căzură uimite de lumină.

sonet de George Călinescu din Universul literar, Anul XLII, No. 51 (19 decembrie 1926)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărăteasa îl luă cu binişorul şi-l mai domoli olecuţă. Vezi că el nu punea crezământ pe spusele fiicii sale şi ale dădacei. El ştia că astfel de întâmplare nu se mai auzise. După ce dojeni cu dojană împărătească pe dădacă, oropsi pe fie-sa cu urgie. Porunci de făcu o corăbioară, puse pe fată într-însa, şi lângă ea cinci pâini şi un urcioraş cu apă, şi îi dete drumul pe gârlă spre a se duce unde mila Domnului o va scoate. Mergând corăbioara pe apă, ea se ruga lui Dumnezeu cu zdrobire de rărunchi ca să o scoaţă la liman bun, ca unul ce cunoaşte nevinovăţia ei, şi ca pe una ce nu se ştia la sufletul ei cu nici o prihană.

Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂTE UN DUMNEZEU PE SEARĂ

Seara, femeile mai scutură
Câte-o pătură, câte un covor
Mai ţin de coadă câte-o mătură
Mai ţin în suflet câte-un pui de dor.

Seara, frunzele copacilor sunt
Obosite de-atâta lumină
Şi se mai ţin de un cotor în vânt
Şi pică doar o dată, fără vină.

Seara, femeile sunt obosite
Şi cad în păcate mereu
Vinovate, nebune, iubite
Femeile n-au doar un Dumnezeu.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mumă fără copii, feciorii tăi, rătăciţi în vijelia omenească, pribegeau în toate laturile, ducând cu dânşii numai limba şi dorul tău... moşia e cel mai dintâi şi cel mai de apoi cuvânt al omului; într-însa se cuprind toate bucuriile... simţirea ei se naşte odată cu noi şi e nemărginită şi vecinică, ca şi Dumnezeu. Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copacul cel mare din pragul uşii, dragostea mamei... plăsmuirile (nevinovate) ale inimii noastre... locul unde am iubit şi am fost iubiţi.. câinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericii satului ce ne vesteşte zilele frumoase de sărbătoare... zbieratul turmelor, când se întorceau în amurgul serii de la păşune... fumul vetrei ce ne-a încălzit în leagăn, înălţându-se în aer... barza de pe streaşină, ce caută duios pe câmpie... şi aerul, care nicăierea nu este mai dulce!...

citat celebru din Alecu Russo (1850)
Adăugat de Daniela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se mânie fiul de boier când văzu o astfel de batjocură, şi ca să o pedepsească, luă de soţie pe ţigancă, iară pe fosta lui nevastă o făcu slujnică. Biata femeie văzu bine nedreptatea ce i se făcu: dară neavând încotro, tăcu şi răbdă cu nădejdea în Dumnezeu că-şi va revărsa mila lui asupra ei, şi va da odată, odată, la iveală nevinovăţia sa. Şi mai trecând câtăva vreme, iată, măre, că răsări din băligarul unde fuseseră îngropaţi copiii doi meri. Coaja acestor meri era suflată cu aur, de lucea ca ziua, când noaptea era întuneric beznă. Ei creşteau într-o zi ca într-un an, şi după puţin se făcură mari. Ţiganca, care ştia blestemăţia ce făcuse, se temu, văzând frumuseţea merilor...

citat celebru din povestea Înşir-te mărgăritari de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nestemate

Lacrimi nevinovate
Şi suflet de iubire,
Sunt două nestemate
Rămase-n amintire.

Aşa avea bunica
În ochii visători,
Stând toată ziulica
Cu gândul la feciori.

Îi era teamă, sărăcuţa
Nu cumva să moară.
Uda cu lacrimi băsmăluţa
În fiece seară.

Ca să îi mai treacă dorul
Mă strângea cu drag la piept.
Acuma îi duc eu dorul
Şi-n zadar o tot aştept.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (31 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse a preferat să-şi piardă sufletul decât să-şi piardă scaunul de patriarh, a preferat să piardă Raiul pe lumea cealaltă decât să piardă bunurile lumeşti pe care i le aduce funcţia de patriarh pe lumea asta, "omului lui Dumnezeu" i-a fost mai frică de judecata criminalului Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, decât de judecata lui Dumnezeu. Pentru vanitosul patriarh Kirill nu contează exemplele martirilor care s-au sacrificat pentru credinţa în Dumnezeu şi în Hristos şi din iubire de oameni. De aceea patriarhul Kirill îl susţine pe teroristul de stat Vladimir Putin şi armata rusă teroristă, care au invadat Ucraina fără un motiv întemeiat şi fără o declaraţie oficială de război şi au adus iadul în această ţară, de aceea "omului lui Dumnezeu" nu îi e milă deloc de copiii şi civilii nevinovaţi (mame, taţi, bunici, bolnavi etc.) care sunt ucişi de aceşti terorişti, de aceea nu îi e milă nici măcar de bisericile şi spitalele care sunt distruse de aceşti terorişti.

George Budoi în Religia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbufnire

Vă uitaţi zilnic ca şi mine spre infern,
Vă vedeţi singuri c-aţi ales minţitul tern
Înfăşurat cu fular alb pe gât de stârvuri
Ce vă înşeală, vă tot fură, vând în târguri!?

Vă îngroziţi de măcelarii "doctori" ciocli
Ce vă omoară mame, fii şi ca şi popii
Se întreţin "nevinovaţi" în găşti scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteţi piedici vii, bolnave!?

V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proşti puhoi
Ce staţi la cozi să vă plătiţi dări aberante
Lor cu palat, "popor" ce-şi zic, de averi tentante!

V-au făcut "stat", plini de poliţii, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă, foc, bastarzi
Că nu de-ai lor sunteţi, că cinstea-i o prostie
Şi nu vă pot avea de sfat pentru hoţie!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile

Amintirile, un inutil infinit
Singure, însă, şi limpezi pe marea neatinsă
În mijlocul mugetelor nesfârşite...

Marea,
Glas al unei măreţii libere,
Dar nevinovăţie potrivnică amintirilor,
Grăbită să şteargă dulcile urme
Ale unui gând credincios...

Marea, dezmierdările-i indiferente,
Atât de sălbatice şi atât de mult aşteptate,
Şi-n agonia lor,
Mereu prezentă, mereu înnoită,
În treazul gând agonia...

Amintirile,
Zadarnică revărsare
De nisip mişcător,
Ce nisipul n-apasă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul

startul se dă în faţa intrării
în Rai
în sens invers de-sigur
acelor
de cusut straiele fâlfâinde
ale supra
vieţuitorilor cu harul mişcării
al alergării
în jurul incintei (?!) intens
populată
cu premianţi la ediţii trecute
cu unele
pile abil ruginite ale portarului
cu unele
fete nevinovate în toate
cu marii
şi micii maeştri în prorociri abuzive
având
ăştia şi darul vorbirii. în raiuri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ne fie teamă

Să nu ne fie teamă când mergem cu Cristos!
Cât umbli în lumină să nu te temi de nime',
mergi cu curaj pe cale atunci când mergi frumos,
lumina ta va-nvinge prin orice-ntunecime.

Rămâi pe brazda dreaptă, cu ochii către Ţel,
şi-apasă plugul cinstei cât mai adânc să are;
în Dumnezeu te-ncrede, cu tine este El,
şi grâul tău va umple cereştile grânare.

Nu renunţa la luptă, oricât de singur pari,
mai sunt şi-au să mai vină cu mii de sute fraţii;
cad cei ce n-au dreptate, oricât ar fi de tari;
biruitori la urmă rămân nevinovaţii.

Înalţă steagul Crucii, ea-i semnul cel ne-nvins,
dar mâini nevinovate şi gând curat să-l poarte;
de vei cădea în luptă, rămâi cu braţu-ntins,
veni-vor alţii-n urmă să-l ducă mai departe.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

PARODIE Să nu ne fie teamă când mergem c-un ciomag, Cât umbli în lumină el nu este prea drag, să [...] | Citeşte tot comentariul

Nu există monştrii, fiindcă ei nu ştiu că sunt monştri pentru alţii. Sunt fiinţe nevinovate ca şi noi, îşi iubesc puii ca şi noi: bunul Dumnezeu i-a făcut aşa. Şi tot el e Tatăl Ceresc şi pentru şerpi, şi pentru hoţi, şi pentru ucigaşi...

Henri-Pierre Roche în Jules şi Jim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul păcătos omoară animalele nevinovate din invidie pentru că ştie că ele, în faţa lui Dumnezeu sunt mai de preţ, întrucât ele măcar îşi respectă Legea, în timp ce omul fără iubire, este mai întunecat ca diavolul care şi el respectă Legea.

citat din Amfilohie de la Poceaev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oastea Ta, Iisuse

Oastea Ta, Iisuse, va urma plăcut
calea rânduită ei de la-nceput
fie şi-nainte ca-ntrecut de grea
ea până la capăt calea-şi va ţinea
Fii mereu, fii mereu, fii mereu
Mare Dumnezeu
cu oştirea Ta, oricât va lupta –
să învingă, să învingă, să învingă ea.
Prima-nvăţătură şi credinţa ei
le-a ţinut curate – prin toţi anii grei
nici în suferinţe, nici în ispitiri
n-a călcat cuvântul primei ei iubiri.
Zestrea ei de lacrimi şi cântări i-a fost
prin atâtea lupte steag şi adăpost
nevinovăţia duhului curat
i-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat.
Încă vor fi lupte poate şi mai mari
vor fi şi fii vrednici, – vor fi şi fugari
vor fi şi înfrângeri ca şi biruinţi
dar ea îşi va ţine drumul din părinţi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

În taina serii

în taina serii vino mai aproape
să ne-aşezăm la dulci poveşti,
şi să privim nebuni de dor
cum cade luna în fereşti,

să-mi cânţi cu vocea ta divină
cu glasul tău fermecător
aria vieţii fără vină
şi cum e totul trecător.

să ne-ngânăm cu glasul serii
într-un decor căzut din rai,
să-ţi sorb pe veci dulceaţa mierii
doar eu, rătăcitorul crai.

să ne iubim ca doi nebuni
uitănd de lume şi de viaţă
sub ale cerului cununi
din seră până-n dimineaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Maică Sfântă

O, Maică Sfântă, prea curată.
Ce pe toate le împlineşti
Şi omului păcătos.
Lumina îi dăruieşti
Tu atunci când ai plecat
Ierusalimul a lăcrimat
Măslinii s-au aplecat
Pământul s-a cutremurat.

Roagă-l pe fiul tău
Sa scape lumea de rău,
Să se uite pe pământ,
Fiindcă lumea s-a-nrăit,
Pământul s-a umplut de răutate,
De ale noastre grele fapte.
Azi am uitat de sfinţi şi pocăinţă...
Cât de uşor ne lepădăm azi de credinţă.

Pământul s-a umplut azi de păgâni
Ce nu mai ştiu de rugăciuni

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kirill, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, este dovada vie că Satana nu numai că poate purta sutana, că nu se mai teme de tămâie şi de cruce, că poate ţine fără teamă liturghia în biserici şi catedrale (în felul lui drăcesc), ci că poate să ajungă în fruntea Bisericii Ortodoxe sau a Bisericii Catolice. Kirill, susţinătorul teroristului de stat Vladimir Putin şi a invaziei Ucrainei de către armata de terorişti ruşi, le-a spus ruşilor invadatori, care ucid, săvârşesc genocid, distrug, jefuiesc şi violează femeile şi fetele (inclusiv pe cele minore) în Ucraina, că dacă mor în timpul invaziei, moartea lor este echivalentă cu o jertfă, că vor fi spălaţi de păcate şi vor ajunge direct în Rai. Aşadar, pentru acest patriarh ticălos, a fi invadator şi a ucide oameni nevinovaţi (copii, femei, bolnavi, bătrâni ş. a.) este o jertfă, iar păcatele lor sunt spălate prin păcate groaznice: crime, violuri, jafuri ş. a. Auzindu-l pe patriarhul Kirill, Satana, căpetenia diavolilor, a îngălbenit de invidie, pentru că nici măcar el nu poate fi atât de ticălos.

George Budoi în Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (26 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind sub ascultarea bucătăresei, fata de împărat se silea în toate chipurile să-i fie pe plac. Unde să se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde să scoaţă ea un cuvinţel de pâră sau de zâzanie? Unde să calce ea cuvântul bucătăresei şi să se amestece în certurile şi becisniciile celorlalţi? Ferit-a Dumnezeu! Ea îngrijea de păsările din curtea împărătească, ca de ale dânsei; după ce deschidea coteţele, şi le da de mâncare, apoi le cuibărea, punea cloştile şi vedea de pui, mai cu milă decât cloştile. Mâncarea şi apa, mai cu seamă, nu le lipsea niciodată. Iară daca isprăvea treaba cu găinile, venea pe lângă bucătăreasă şi-i da şi ei ajutor. Toţi slujbaşii curţii o luau în nume de bine, văzându-i vrednicia, şi toţi aveau milă de ea. Se dusese vestea până la împărăteasa de hărnicia, de bărbăţia şi de curăţenia de inimă a găinăresei. Împărăteasa ceru să i se înfăţişeze ca să o vază şi dânsa. Smerenia, nevinovăţia şi sfiala ce băgă de seamă împărăteasa la găinăreasă îi plăcu. Ea porunci bucătăresei să o ia mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bârfitorilor.

Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasa luminii

Mă caut în colţul din dreapta al zilei
unde amiaza e mai dulce ca fructul
şi nicio umbră nu-i mai răcoroasă
decât adierile vântului de nord.

Oraşul acesta e străin de duşmani,
locuiesc în el ca-n grădinile raiului
unde nu-i nicio bătaie de cap
mai mare decât atingerile iernii.

Coasa luminii ameninţă,
să taie capul ierburilor perene,
apoi pleacă-n adâncul pădurii
unde mistreţi cu colţi de stele căzătoare
scormone pământul durerii
şi adună zâmbete de flori.

Tu îţi arăţi nevinovată surâsul
la răsăritul soarelui în cultura de in
şi împingi noaptea pe topogan

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!