Citate despre noapte și oameni buni, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și oameni buni, dar cu o relevanță mică.
Glossa României
Din cenușa strămoșască,
Prunc de daci, neam de români,
Ram de salcie aleasă,
Printre oameni dragi și buni,
Drag de țară-n piept de stâncă,
Brazi crescuți spre-a apăra,
România, țară scumpă,
Toți românii vor avea.
Din cenușa strămoșască,
Demn, românul s-a-nălțat,
Pentru țara românească
Cu dușmanii a luptat.
Vis de scumpă libertate,
O cetate-ntre popoar.
Aici nu există moarte,
Doar iubire, pace, soare.
Prunc de daci, neam de români,
O iubire-adevărată
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe adresa unui neam
Nu știu unde mă culc și cine sunt
oamenii-aceștia buni, ce-mi dau de toate
nici cum îi cheamă parcă n-am aflat
și totuși ne iubim pe nechemate.
Nu mă interesează dacă ei
participă la lupta sindicală,
nici fiii lor dacă au absolvit
cea mai măruntă sau mai mare școală.
De sunt catolici sau de sunt baptiști,
într-adevăr, aceasta îi privește,
nu sunt dator să știu ce funcții au
dar mi-e de-ajuns că suflă romnește.
Dosar de cadre n-am să fac la frați,
că tot ar fi o treabă inutilă,
eu știu atât: de frații mei mi-e drag,
mi-e grijă, mi-e rușine și mi-e milă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul ,, Sînt un om liber''
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri de dimineață
Poate e numai vântul,
Poate sunt numai apele,
Vânatul vânt printre munți,
Apele grele vuind
Pe prunduri, sub stele.
Sora mea, dormi,
Nu mai umbla prin odăi,
Nu mai atinge perdeaua
Făcând-o să tremure,
Nu-mi ameți și mai mult
Amintirile.
Sora mea doarme. Aud
Răsuflarea ușoara. Și totuși
Umblă cineva prin odăi,
Nevăzut îmi șoptește întruna
Șoapte ce nu le-nțeleg,
Atinge perdeaua subțire
Făcând-o să tremure
Și-mi amețește mai mult
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș (1956)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul iernii
Tremură în ramuri frunza...
Sufletul se risipește,
Plâng copaci.
Căutați lumina vieții,
Primavara rătăcită,
Ori un vraci!
S-a ascuns în noi lumina,
Noaptea-n unghiuri încolțește,
Oameni buni,
Trec secundele în timpuri
Și flămânde de iubire
Nasc furtuni.
Plânge clopotul a jale,
În biserici se slujește,
Păsări dorm...
Plâns de stele căzătoare,
Alb pe înghețata zare,
Tainic somn.
Îngeri stele de zăpadă
În tăceri,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăpân
Stăpân al veșnicului mâine
Și al trăindului prezent,
Prohod de vise și de lacrimi,
Etern în sine penitent,
Primesc, m-aplec cu-nchinăciune,
În fața sfântului altar,
Să mă-nfrățesc cu devenirea,
Sorbind din mustul ei amar.
Să-mi fie brațele, pe ceruri,
Un candelabru. Lanuri coapte
Să-mi încolțească în privire.
Și noaptea care mă desparte
De simplul și divinul cântec,
De lumi uitate,-mpărătești,
Să se topească-n pacea lumii,
Sub dezmierdări dumnezeiești.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de portocal
Bunicul era cu poveștile
mă iubea, chiar dacă nu mi-a vorbit niciodată
se uita din fotografia veche la mine
avea la ureche flori de portocal
și o bunică încolăcită-n scaun.
Într-o noapte mi-a atins aripa dreaptă
mi-a sărutat liniștea din gene
cu pulbere de triluri mi-a povestit viața și moartea
în cameră se împleteau luminile din stradă
bunicul era om bun și camera adia toată în miros de portocali.
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mergeți blânzi în noaptea cea senină [Do not go gentle into that good night]
Nu mergeți blânzi în noaptea cea senină,
Spre seară bătrânețea-i răzvrătire;
Fiți furioși că piere acea lumină.
Cei înțelepți iubesc bezna deplină,
Dar dacă în vorbe n-au avut sclipire
Ei nu merg blând în noaptea cea senină.
Oamenii buni, plecând, vor să susțină
Că fapta lor putea avea cinstire,
Fiți furioși că piere acea lumină.
Nebunii ce la soare-au stat în tihnă
Și prea târziu se-ntorc din rătăcire,
Nu se duc blând în noaptea cea senină.
Voi, muribunzi, ce vă uitați spre tină,
Puteți avea scânteie în privire,
Fiți furioși că piere acea lumină.
[...] Citește tot
poezie de Dylan Thomas, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei vrăjitoare
Ți-ai scos durerea la paradă?!
De ce te dor oamenii buni?!
De ce îi lași pe toți să vadă
Că singură-ți stârnești furtuni?!
Urând în lume ce-i frumos,
Îți înfigi colții în candoarea
Ce are suflet drăgăstos
Și se deschide precum floarea.
C-un colier de sârmi ghimpate,
Vrei să sugrumi cântecul vieții,
Când otrăvești ape curate
În ne-nceputul dimineții.
De vezi IUBIRE la vreunii,
Crăpi, că nu-ți este rânduită
Și-ncepi să urli ca nebunii,
Toată-afundându-te-n ispită.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noaptea în care m-am întins alături de Dumnezeu
era o noapte înaltă, după cât de ușor puteam atinge
vârful copacilor, mirosea a zahăr ars,
păsări duceau gustul de cacao spre locul cu vizibilitate,
scriam despre omul bun pentru care nimic nu părea
greu de făcut,
mi-a întins o strachină cu friptură de miel,
ca unul dintre vulturii strânși pe stârv,
am închis ochii așteptând judecata,
nu mi se întărea nicio parte a trupului, după cum auzisem că se întâmplă
cu cei spânzurați, semn că iubirea trecuse.
voi scăpa cu câteva răni, dar voi fi mai departe un trup
și nu mă voi despărți de cap atât de repede cât mi-ar dori
cinstiții orașului.
de un prost-gust desăvârșit,
împăratul mi-a spus:
poți să scrii un cântec și mai frumos despre mine?
atunci l-am rugat să-mi descânte,
vraciul său personal
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare mamă și mă doare tată!
Pământule ce ascunzi în adâncimi
Oase și suflete de oameni buni,
Izvor ce ape line șerpuiești
Peste pustiul gliei strămoșești,
Voi porumbei cu albul vostru pur,
Spuneți-mi, cât mi-e dat să mai îndur?!
Cad maluri peste maluri de pământ,
În brazde nu mai sunt semințe, în grâu
S-au adunat înfometate larve
Și șobolanul lan de aur roade.
Voi cerșetori în haine zdrențuite,
Cât mai purtați dorințe înlănțuite,
Cu talpa ruginind de atâtea cuie,
Vă curg speranțe rupte din călcâie.
Din palme mirosind a bălegar,
Părinți ce ați făcut copiii mari,
Vă curg sudori amestecate-n jale
De munca fără plată și vă doare,
Vă sunt privirile în nopți închise
De deznădejdea visurilor plânse!
[...] Citește tot
poezie de Ileana Vlădușel (15 iulie 2020)
Adăugat de Ileana Vlădușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între anahoreții și alungații din pădure era și un călugăr roșu cu o înfățișare deosebit de înfricoșătoare, care nu băga în seamă pe nimeni și pe care toată lumea îl lăsa în pace; era cunoscut sub porecla ironică de Gya-zò, însemnând "Ocean (de Înțelepciune)". Într-adevăr, călugărul cu pricina nu spunea niciodată nimic: imposibil să-ți dai seama de știința lui. Ar fi la fel de fals să spunem că Gya-zò era un om bun, pe cât ar fi să susținem că nu era. Binele în Tibet n-are nimic de-a face cu binele nostru: acolo, să abandonezi copiii nu e un rău, iar să-i salvezi nu e un bine, cu excepția anumitor cazuri când destinul copilului cere ca el să rămână neapărat în viață. Gya-zò care, ca orice magician, știa să deslușească semnele subtile ale destinului, asculta de această lege. De aceea, într-o noapte cu osebire friguroasă, pe când se preumbla activându-și centrul căldurii lăuntrice prin tehnica tum-po, el se opri dinaintea cadavrului livid al unui copil părăsit.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi...
Mi-e frig și corbii se adună, ca pacostea pe omul bun
La un taifas sub clar de lună și eu coșmare-n ochi adun;
Licornii-și leapădă legenda, ca șerpii năpârlind de piei,
Cu ochii-albaștri în oglinda albastrului din ochii mei.
E liniște ca în morminte, tăcerile au chip de iad
Prin care scormonesc cuvinte și din cuvinte lacrimi cad.
Degeaba înfloresc salcâmii și teii poleiesc alei,
Mi-e frig, iubite, și se-adună atâtea ierni în ochii mei!
Bujori serafici sângerează pe brațe goale, ce tânjesc
Încă o clipă de zăbavă, când scuturându-se, rânjesc
Pândaci flămânzi de roșu proaspăt. Ce agonie, ce măcel,
Când tremură de-nsingurare, al primăverii menestrel!
Mugesc amurgurile-n flăcări, nuntește noaptea sub castani,
Floarea miresii-i e ofrandă, amorurile sunt pe bani;
Plătește noaptea mii de stele pe-o mângâiere și-un sărut,
Rămâne ceru-n întuneric, ca și cum stele n-a avut.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai tânăr motanel
E trecut de miezul nopții
Cântă somnoroși cocoșii
E o liniște deplină
Până și vântu-n grădină
Doarme ascuns dup-o sulfină.
Când, deodată, dintr-un colț,
Se aude ronț-ronț-ronț...
Pisicuțul Pisicel
Sare ars dragul de el.
Hei, cine-mi strică nopticica?
Vezi, n-o trezi pe mămica!
A tors toată ziulica
Lâna de pe o oaie sură
Să-mi facă mie căciulă.
A tors lâna de pe țapi.
Să-mi facă mie ciorapi.
Și lâna de pe doi urși
Să-mi facă mie mănuși.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se simțea ca la casting în fața unui regizor hollywoodian din anii '40. Spera, totuși, ca parfumul cu note de piper roz și frankincense să nu-l hipnotizeze, deși îi lipsea vestitul pendul. Îl privi în ochi și îi spuse plină de încredere: "Tu, om bun și generos, care iei mediocrii prea în serios, să știi că impertinența, nerușinarea unora poate fi mai surprinzătoare decât artificiile în nopți de sărbătoare. Le poți da bani, dacă ești spectaculos de bogat, chiar saci și valize blindate de bani, îi poți ajuta în situații limită, iar cu trecerea timpului ei să considere actele tale de bunătate absolut normale și banale... pentru că li se cuvine, întrucât sunt cineva. Fără persoane ca tine în viața lor, categoric nu! Te mai pomenești că vor să vândă castraveți grădinarului, somon și păstrăv pescarilor, amandine cofetarilor, dând lecții de moralitate pe un ton acru de superioritate. Pe de altă parte, dragostea necondiționată poate fi interpretată scandalos de eronat ca obsesie, iar omul preaiubitor - un cățeluș silitor, sâcâitor, după atenție lătrător... În Biblie există avertismentul de a nu arunca mărgăritare porcilor. Ia-ți-le înapoi!".
Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partid nou cu de toate
Dobitoacele, jivinele și animalele, de la cel mic, la cel mai mare.
Cum pădurile se taie, au hotărât să transmită o informare.
Oameni albi, galbeni sau negri, ce voi casa ne-o distrugeți.
O să ajungeți în curând, ceea ce semănați, tot aia să culegeți.
Semănați vânt, voi veți culege doar furtună.
Pământul acesta ne-a fost dat, să-l locuim cu toții împreună.
Dar lăcomia voastră neîncetată, distruge moștenirea toată.
Vă place să trăiți numai în răutate și minciună.
Iar astăzi pe pământ, a dispărut îngrijorator din faună.
Prin satele din munți, când vine iarna, nu mai auzi lupul cum urlă.
Lipsește acel petec de pământ cu iarbă, acea lagună sau măcar o văgăună.
Voi oamenii vă aciuați și duceți traiul, în cuiburi de beton și în mocirlă.
Ați uitat de viața la țară, libertate și aventura în natură.
Din păcate viața voastră, este o continuă scurtătură.
Prin urmare, cum viața a devenit, care pe care.
Un partid nou de jivine, pentru oameni va fi o provocare.
De aceea ne simțim datori să venim cu o justificare.
Animalele vor trai mai bun și au venit de îndată la plăcinte.
Cum ursul e mai voinic și sperie mult, secretar o să ne reprezinte.
Vulpoiul că-i mai viclean, îl vom vota președinte.
[...] Citește tot
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când facem pe sfinții
Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul
când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
(el e bun doar când mă întind pe plajă ca o meduză ucisă)
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să fie divină, nu venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
cum se nărăvește pentru locul de veci,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, altfel nu-i dau niciun bon de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
(nici n-aș prea vrea, de altfel)
Focul e viu, renaște-n mine și știu
(șemineul însuși mă invidiază)
că e-o vorbă la gura tuturor:
[...] Citește tot
poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea bărbatului care a visat foarte mult
A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât
și deși era un om bun și harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas
după un timp
văzând că nu-și găsește jumătatea
bărbatul a plecat din sat și și-a făcut un bordei
în pădure
cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe și plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul și cu creșterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi
din când în când
[...] Citește tot
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ilenuța și Tetea
-În decorul ăsta ludic,
Ici, în lunca asta verde,
Eu credeam că ești mai pudic
Fiincă soarele te vede!
Rău te-a-nfierbântat iubirea,
Sângele îți clocotește...
Stai, că ne-o vedea pădurea!
Ah, dar vezi de-l potolește!
S-a jenat puțin copacul
Căci la umbra-i m-ai ascuns
Și s-a rușinat și lacul,
Nu mi-a fost mie de-ajuns!
Uite, m-au trecut fiorii
Când m-ai sărutat pe gură,
S-au aprins și obrăjorii,
Parcă-s mac în arătură!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (19 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada marelui bețiv
I
Sătul și-nvins de lumea asta vană
Eu beau peste măsură când am bani...
Și fiindcă-mi trece viața de pomană
O să-i pun capăt peste câțiva ani
Se spune despre mineși mulți ar confirma
Că sunt o brânză bună, într-un burduf de câine,
Că dacă beat prin crâșme mult mai puțin aș sta
Nu m-aș gândi cu frică la ziua cea de mâine.
Și fiindcă niciodată cu banii nu stau bine
Se spune despre mine că-s leneș și calic
Că mi-am făcut părinții și neamul de rușine
Că fac degeaba umbră și nu-s bun de nimic.
O, voi copii ai urii și-ai vorbelor deșarte!
Ușor e să vezi paiul din ochiul celuilalt...
Nu trebuie nici minte și nici prea multă carte
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fata craiului din cetini
Un colț întreg de lume s-a fost înspăimântat
De spada și curajul lui Tabără-mpărat,
Domn mare și puternic din țara cu nenorii.
El trece-n șir de taberi cum trec secerătorii
Prin holdele răscoapte; cu brațul său robust
Deschide-o cale lată pe unde-i drum îngust
Și zboară fortunatec prin rândurile dese
Și-n veci cu biruință din grele taberi iese.
Deci dusu-mi-s-a veste prin lume și prin țări
Și s-a pierdut în umbră de-albastre-ndepărtări
Că, de-ai cerca prin lume de-a lungul și de-a latul,
Voinic nu poți să afli ca Tabără-mpăratul!
Dar totodată veste și vorbă s-a pornit,
Că Tabără-i om dosnic și-i trist necontenit
Și cât e ziua dânsul cu nimeni nu vorbește,
Cât parcă ceva-l doare și nu știu ce-i lipsește;
Că-i tot mereu pe gânduri și-i vecinic supărat.
Dar pentru ce?... De-aceea, că bietul împărat
Avea trei fii războinici, ca nimeni pe sub stele,
Frumoși în zi de pace și tari în zile grele
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și oameni buni, adresa este: