noapte şi obrăznicie

Când el

o place mult pe ea
în praful de afară
mult praf
purtat de vânt
şi
şi
de copitele cailor care te duc
la cazinoul unde pierzi tot
chiar şi viaţa după o descărcare
de colt sau de puşcă henry
fumul în interior
praful în exterior
filezi cărţile atent
şi
şi
te abţii să nu trişezi
ea a încercat să-şi scoată
o carte din manşetă
noaptea a vrut s-o întindă
cu portofelul tău plin

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii celui mai obraznic bărbat

Din ochii celui mai obraznic bărbat
Mă priveau stâncile unei aroganţe alese...
Eu, femeia tânără, un veac am înserat
În zborul păsărilor ce ştiu să deteste
Trufia, ignoranţa şi simpla trădare
(Intuiţia niciodată nu m-a părăsit)
Aveam să-l modelez ca pe un lut moale
(Să fi fost bărbatul cel mai iubit?)
Şi să fac din el, deseori - un ulcior
Şi aşa, cum se crede plin cu licoare,
Să-l las, zi de zi, să moară de dor.

Din ochii celui mai obraznic bărbat
Eu cobor, domol, ca un izvor de câmpie
Şi ocolesc toţi bărbaţii din stat
Cărora le-am zâmbit cu mărinimie.
Intersectez noaptea, fiind acea lumină
Ce din stele nici gând să cadă,
Zorii multe-culori îi aprind şi-i iau în mână
Şi-i sfătui în pieptul cui să ardă.

[...] Citeşte tot

poezie de Renata Verejanu
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Entropia

Se duse viaţa ca un vis de noapte
rătăcitor pe geana gândului târziu,
privind-napoi parcă deschid o carte
lăsată pe un raft străin fără să ştiu.
Cuprinzătoarea-entropie-a vieţii,
eternă, distructivă, fără de sfârşit,
m-a copleşit cu vălurile ceţii
întinse peste cuget pân' la infinit.

Uitări bizare-ajunse peste vreme
m-au adâncit adesea-n ironia lor
printre figuri din false teoreme
găsite-n cărţile cu titlu-nşelător.
M-a sfătuit un guru într-o seară:
a fi văzut pe culmi abil cugetător
nu te speti să-neveţi pe dinafară
reţete fără sens, pe gustul tuturor.

Nu-l lăuda pe cel sărac cu duhul,
dar insolent, rebel ori veşnic inutil

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 03.02.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul Cariatidei

Contele Dracula a trecut mai devreme
lăsând în urmă un abur lejer de sânge roturier;
garguii au rânjit cu nedisimulată ironie:
rezerva sanguină e din ce în ce mai puţină.
Desigur nu-i momentul să facem mofturi
sorbim ce găsim
iar sângele albastru
îl putem dilua cu pelin.
Norii s-au înghesuit stingheriţi
dintr-un colţ în celălalt al cerului
roşind vinovaţi spre apus
iar soarele s-a aprins
într-o vâltoare
de nedescris
în manualele de astronomie modernă.
Pe un ram străbătut de sentimente ambivalente
corbul rămas văduv în urmă cu o lună,
croncănea nevermore
în cadenţă de ceas deşteptător
înviind din tunelul timpului

[...] Citeşte tot

poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru iulie lângă ocean

Continentul e o vită îmblânzită, împreună cu toţi munţii lui.
Puternic şi servil; aici pentru arat, aici
pentru parc şi locuri de joacă, această impotentă
sete de putere; mereu în urma noastră,-agăţat de călcâie...
toate docile între un ocean şi celălat ocean. Dacă
apele inundă terenurilor joase sau cutremurele
despică zidurile, e vorba doar de obrăznicia unui sclav sau,
natural,
de fiorul unui nou sclav. De aceea noi, fericiţii
stăpâni, la vremea solstiţiilor
aprindem focuri de tabără pe ţărmuri şi ne celebrăm puterea.
Golful şi-a pus la gât focuri, bombele fac fântâni
de cristal în aer, rachetele
stropesc gâturi lungi de lebădă pe apele nopţii... Mi-am
imaginat
stelele trăgându-se un pic deoparte, ferindu-se ca de nişte
copii neastâmpăraţi, cu-un fel de rece compasiune;
Dar oceanul nu părea nici mirat şi nici înfricoşat:
Dacă acesta ar fi fost micuţa mare pe care Xerxes a biciuit-o,
s-ar fi temut de noi.

poezie de Robinson Jeffers,1887 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incandescentă refulare

Ca un ţipăt de durere te ascult, când mă atingi
Ca o lavă din străfunduri te adun, când vise stingi.
Şi te simt ca pe-o durere, ce îşi face loc spre cer
Când de-atâta dor, explozii, printre gemete, iar pier.

Roşu mă pictezi obraznic şi m-aştepţi la cotituri,
Să-mi aprinzi nedumerirea şi săruturi să îmi furi.
Şi cenuşă să rămână când fierbine mă-nveleşti!
Hai, mai cântă-mă în vise, şi trezeşte-mă-n poveşti!

Cu furie, drumul vieţii, ca un fluviu ţi-l croieşti
Pe un mal te-aştept cuminte, soarta să mi-o drămuieşti.
Şi de mână-n zorii vineţi de atâtâtea aşteptări
Să mă prinzi, să nu mă-ncumet, să mă sting în alte mări.

În incandescenţa asta, ce te fierbe ca în iad
Tu m-atragi ca pe-o ofrandă şi ca jertfă am să cad
Pe altarul nemuririi, unde noapte am să-ţi fiu,
Să-ţi răsar cândva în ceruri, să nu fie prea târziu!

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cinstea marelui templu de amor

Simţeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păştea paşnic din orizont trupesc
Şi aştrii adormiţi pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc.

Mă pregăteam de vara dragonului de lună
Într – un dute – vino pătruns de Eminescu,
Îndrăgostit de ultima lagună
Uitată într – un vers de însuşi, Păunescu.

Retorică dilemă cu perspective egale,
Unul şi acelaşi, un bulgăr sub arcadă,
Iubit şi prin iubire în veşmânt de zale
Rămân un arlechin cu straie de paradă.

Şi–ntr–adevăr există paranteze
În lumea ce se pierde îndărăt,
Cu vii şi morţii ce stau să sângereze
Într – un pătrat de lună din care să mă îmbăt.

[...] Citeşte tot

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex-appeal

Zilele mele de hârjoană-n pat s-au dus demult,
Drapelul nu se mai înalţă pe catarg noapte de noapte,
Ce era-înainte bărbăţia şi sex appeal-ul meu
Azi e doar un furtunaş pentru evacuat apele uzate.
A fost o vreme când una-două, tam-nesam, de capul ei,
Cu tupeu, din pantaloni ţâşnea obraznică, sprinţară –
Dar acum e trudă grea şi-mi trebuie răbdare
Să-o găsesc şi s-o conving să iasă puţintel afară.
Era poznită foarte şi-mi era cumva ruşine
De felul în care reacţiona în fiecare dimineaţă,
Fiindcă nu stătea deloc cuminte şi nu voia să doarmă,
Îi plăcea,-n poziţie de drepţi, să vadă cum mă rad pe faţă.
Acum, cu vârsta,-mi crează altfel de probleme,
Acel nimic cu căpşorul atârnând, pe ţigăneşte – canci,
Alunecă, molcom, prin şliţ şi, sfios, mă urmăreşte,
Privind în jos, cum îmi leg şireturile la bocanci.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex-appeal

Zilele mele de hârjoană-n pat s-au dus demult,
Pilotul nu mai bagă nava-n port, noapte de noapte,
Ce era-nainte bărbăţia şi sex appeal-ul meu
Azi e doar un furtunaş pentru evacuat apele uzate.

A fost o vreme când una-două, tam-nesam, de capul ei,
Cu tupeu, din pantaloni ţâşnea obraznică, sprinţară –
Dar acum e trudă grea şi-mi trebuie răbdare
Să-o găsesc şi s-o conving să iasă puţintel afară.

Era poznită foarte şi-mi era cumva ruşine
De felul în care reacţiona în fiecare dimineaţă,
Fiindcă nu stătea deloc cuminte şi nu voia să doarmă,
Îi plăcea,-n poziţie de drepţi, să vadă cum mă rad pe faţă.

Acum, cu vârsta,-mi crează altfel de probleme,
Acel flecuşteţ cu căpuşorul atârnând, pe ţigăneşte – canci,
Alunecă, molcom, prin şliţ şi, sfios, mă urmăreşte,
Privind în jos, cum îmi leg şireturile la bocanci.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parastasul

Biată ţară, în criză financiară,
Din picior de plai şi gură de rai
Ai ajuns maidan pentru fiecare golan
Şi tomberon pentru fiecare avorton
Şi desagă pentru fiecare iniţiativă beteagă
Şi coridor pentru fiecare infractor
Şi casă de fier pentru fiecare premier
Şi gazdă bună pentru fiecare minciună
Şi muncă în zadar pentru fiecare gospodar
Şi profit pentru fiecare neofit
Şi dobândă mare pentru fiecare trădare
Şi stingător numărul zero
Pentru fiecare foc al lui Nero
Şi suflet caritabil pentru fiecare contabil
Şi pahar plin pentru fiecare vecin
Şi tentaţia de la Apus pentru Imperiul rus
Şi lumânare de ceară
Pentru fiecare provocare maghiară
Şi avere care încotro pentru fiecare embargo
Şi bordel nesătul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (1992)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se simţea ca la casting în faţa unui regizor hollywoodian din anii '40. Spera, totuşi, ca parfumul cu note de piper roz şi frankincense să nu-l hipnotizeze, deşi îi lipsea vestitul pendul. Îl privi în ochi şi îi spuse plină de încredere: "Tu, om bun şi generos, care iei mediocrii prea în serios, să ştii că impertinenţa, neruşinarea unora poate fi mai surprinzătoare decât artificiile în nopţi de sărbătoare. Le poţi da bani, dacă eşti spectaculos de bogat, chiar saci şi valize blindate de bani, îi poţi ajuta în situaţii limită, iar cu trecerea timpului ei să considere actele tale de bunătate absolut normale şi banale... pentru că li se cuvine, întrucât sunt cineva. Fără persoane ca tine în viaţa lor, categoric nu! Te mai pomeneşti că vor să vândă castraveţi grădinarului, somon şi păstrăv pescarilor, amandine cofetarilor, dând lecţii de moralitate pe un ton acru de superioritate. Pe de altă parte, dragostea necondiţionată poate fi interpretată scandalos de eronat ca obsesie, iar omul preaiubitor - un căţeluş silitor, sâcâitor, după atenţie lătrător... În Biblie există avertismentul de a nu arunca mărgăritare porcilor. Ia-ţi-le înapoi!".

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vivat proza şi româneştii ei grafomani

Dat în Paşte-am fost, rebel notoriu
– rătăcind rocamboleşti itinerare –
când toţi luau cabina spre înalturi
eu muntele-l urcam prin căţărare

la sfaturile dimprejuru-mi, surd,
(ca Beethoven în Simfonia-a noua)
belelei care-s, refuz mâna să-i întind,
desfid tot ce-i acvatic(minus roua)

cohortele de slove la luptă le-am urnit
consolidând Imperiul Romanesc
eşafodaj de intrigi plăsmuiesc, cum
voluntar, vecinii, muierea mi-o pârăsc

în dragoste rateuri. Doar câte-o noutate
trezea un lanţ de cromozomi umani,
o noapte absolutul îl hărţuiam în van...
vivat proza şi romaneştii grafomani!

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ioanid Romanescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Am rămas copac.
Mă sădiseră, în tinereţe,
bătrânii,
undeva la răscruce
de drumuri.
Cică aş fi reper
pentru drumeţi.

Mai spun
nişte babe nebune
că la mine, între frunze,
s-ar ascunde
diavolul şchiop,
care noaptea
leagă la ochi stelele,
tulbură izvoarele,
spurcă fecioarele,
ziua încurcă drumeţii
ducându-i în alte direcţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Olguţa Luncaşu Trifan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâlceavă-ntre izvoare de lumini

pornită din niciunde, o zvoană se`ntreţese
între lumini şi umbre, stârnind porniri alese.

eu mă încumet lume să cred că-s mai de soi
căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi!
aduse licuriciul o primă mărturie
şi pâlpâi în noapte cu alţi confraţi – o mie.

eşti mult prea mic amice ! grăi o stea din boltă
priveşte ce puzderie de astre se revoltă !
la spusa ta de comic, noi adăstăm luceferi
resping obrăznicia pornită de neteferi

iscată larma asta cu forţe inegale
a hotărât o lampă să glăsuie pe cale:
noi facem lumea asta să fie mai cu spor
mărind mai mult lumina când aştrii se cobor.

hei ! cine-n hăţiş de umbre mă tulbură-n hodină ?
întreabă sfântul soare pitit dup`o colină.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva cuvinte despre Ioana

1
Citeam Kundera cu micul dicţionar francez-român pe piept
şi ea mi se juca feroce cu degetele mâinii:
baga unul în gură şi îl molfăia, mârâind, cu gingiile.
Apoi am luat-o pe piept: se uita ţintă în carte,
atentă, de parcă ştia să citească
şi atunci m-am gândit: "Ioana,
mă laud tuturor că eşti cel mai bun produs al meu, că eşti
mai presus de literatură
dar aşa te scot din literatură
adică din viaţa mea.
Ioana, ca să fii în literatură şi în afara ei
mă gândesc să scriu un poem despre tine."

2
La Bogdan cu M. D. G. Bogdan s-a dus să se radă,
eu şi M. D. G. ramânând să ne conversăm. Dar tac cu încăpăţinare.
Mă uit pe un album Dali. E penibil,
caci eu şi Mihai suntem prieteni. Dar ce să ne spunem?
În fine (ah, şi la pick-up o selectie "Wings")

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento mori (Panorama deşertăciunilor)

Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopţii întunerec - înstelatul rege maur ­-
Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.

Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde şi cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinţii se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre şi cu chipul ei frumos.

Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viaţa s-o-ntocmeşti, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!