Citate despre noapte și revoltă, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și revoltă, dar cu o relevanță mică.
Artemis
N-am mai aflat misterul serii
Din ochi căprui de visătoare.
Atins pe chip de bronzul verii
Mă pierd în gânduri pe cărare.
Amestecând decoruri înverzite
Cu triste freamăte autumnale
Sub crengi de vânturi răvășite
Văd luna printre frunze pale.
Și aura ei pe întunecata boltă
Cu galbenul de ceară glacial
Pe flacăra din inima în revoltă
Coboară fiori de univers astral.
Aproape de biserica armeană
Ajuns, zăresc ciudată umbră.
Ivită sub vitraliul cu icoană
Alunecă cu legănare sumbră.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea cuprinsă de hazard
Noaptea cuprinsă de hazard fuge dezbrăcată,
uit pentru ce am intrat în ea
copil timid în vâltoarea apucăturilor lumești
nepovestite la nimeni de rușine,
imagine furată din cărțile de povești.
Mă priveam ca pe un obiect de folosință,
dar am răspuns fericit la toate întrebările
până la căderea în capcanele temerii.
Îmi văd sufletul prins între sunetele false
în care nu-mi vibrează cântecul așteptat
în muzica goală pe dinăuntru de cuvinte,
lăsată pradă unui tremur de voce stridentă
din care-mi străbate revolta sadică
a unui nebun
ce se ia în zeflemea și râde de el însuși.
Mă topesc fără să pot spune,
că nimic nu mă îndreptățește să îndur
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-au căzut nasturii de la cuvinte
m-am trezit într-un vacarm îngrozitor
în mijlocul unui miting de proporții
zilele trecutului s-au revoltat
cereau daune morale pentru timpul irosit
din memoria colectivă am reținut o zi
când mi-au căzut nasturii de la cuvinte
și am rămas însărcinată cu limba română
atunci ne-am încolăcit starea
în singurul ochi al mării
rămas deschis peste noapte
nu mai rețin momentul când au căzut în gol
de la etajul tragediilor nescrise
spânzurate de funia sau furia ideilor...
poezie de Any Tudoran
Adăugat de Any Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe malul Ozanei, citindu-i poezie domnului Van Gogh
des coboară de la cetate vipia ca un zimbru
rănit și noi căutăm umbre de arin
pe mal de Ozana,
înspre asfințit le vom agăța
pe-o sfoară, ca stih efemer:
"nuanțe de penel operează-n culise:
aștept anotimpul cu roade... Roade Vremea din noi,
rid după rid,
aștept anotimpul cu roade, cerul gurii umple-se de-arome
încă o scenă s-a jucat,
nici autorul nu-i știe finalul
juneței nu-i detectezi amărăciunea,
privirile-i ascund intenții rocambolești
care ar vrea să țipe: "sunt tânăr
și-s vlăguit de-atâtea nopți pierdute"
domnule Van Gogh pot să-ți spun Gogu?
de ce ai vrut tu să rămâi
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Adrian alui Gheorghe
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eva umbră, - Adam lumina...
În poemul meu albastru se dezmiardă o femeie,
Care-și spală dimineața toate visele de ceară,
Îți adună-n așternuturi, din tăciune, o scânteie,
Să aprindă felinare pentr-un ritual de seară,
'N care tu ești întrebarea de pe buze-n așteptare,
Ea, femeia, e răspunsul galaxiilor pierdute
În vârtejul răstignirii rugilor din vechi altare,
Unde Eve-ngenuncheate, pentr-o noapte, sunt vândute.
Cu păcate tatuate pe sub piele, pân' la sânge,
'Și duce crucea prea supusă, la picioarele iubirii.
Ce justiție condamnă, când o Evă-n brațe strânge
Un Adam din raiul vieții, când așa e-n legea firii?
Când iubirea este oarbă și te-nlănțuie flămândă,
Anulând orice edicte și câlcând peste durere,
Este-o lacrimă, știm bine, care-așteptă sângerândă,
Să își strige neputința și revolta din artere.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văd oameni revoltați că roboții înlocuiesc multe job-uri pe care le au acum oamenii. "Vaaai, ajungem să trăim între roboți!" Noi trăim deja într-o lume în care oamenii sunt roboți. Mă întreb cum de nu se revoltă acești oameni atunci când un om merge 12 ani la școală, apoi mai câțiva la facultate și apoi își petrece 10-12 ore pe zi vânzând la Kaufland, sau făcând munci care îi irosesc, unii poate pentru tot restul vieții. Da, milioane de job-uri vor dispărea peste noapte și vor fi înlocuite de tehnologie, inteligența artificială și roboți. Multe din job-urile pentru care facultățile îi "pregătesc" azi pe tineri nu vor mai exista în 5-10 ani. Asta lasă loc job-urilor și ocupațiilor care necesită ceva ce Ai-ul, tehnologia și roboții nu vor avea prea curând: suflet. Și dacă psihologia este la origini știința despre suflet, pregătește-te pentru o lume în care psihologia și vocația sunt noua religie.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În jocul vieții
Îmi limpezesc sufletul cu oxigenul de dragoste
pe care mi-l insufli clipă de clipă
în fiecare celulă din trup
și uită să moară.
Intră cu bucurie în jocul vieții
până ajunge la inimă și-n sânge,
nu se lasă infrântă,
iubirea lipsită de fior ar fi goală
ca o regină fără ecou.
Se strânge în mine și cheamă
dorința revoltată
în gândul care-mi tulbura voința
până la anihilare.
Lumina își caută loc în suflet,
irumpe prin toți porii,
tu privești cu ochi somnoroși
tăcerea nevinovată a nopții
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revolta
îmi spun unii cu glas șerpesc de evangheliști
să mă retrag bondar într-un borcan de sticlă
să-mi pun ochelarii de fericire și să cânt
petale, stropi, fluturi și îngeri
ochii mei văd petale însângerate
stropi de lacrimi
fluturi cap de mort
îngeri demoni
din garsoniera de la capăt de linie
orașul grohăie înghițind lumea
sufocat de gunoaie în descompunere
copiii se joacă cu bombe frumos împachetate
bătrânii secretari de partid fac planuri cincinale
tinerii epuizați împinși sub roțile metroului
oamenii își pun măștile de protecție
burduhănoșii din trecut râd
de la înălțimea catedrelor morale
într-o lume fără nicio noimă
poeta găsește o floare răzvrătită în cimitir
crescută din oasele studenților torturați
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții futuriste
rănile trecutului nu s-au cicatrizat
dar ce bine că este cosmică iubire
cu stelele nopții m-am armonizat
încât luminile să-mi râdă în privire.
uit să țin socoteala lucrurilor triste
mă agăț de raze ca de-un suprem extaz
descarc în poezie emoții futuriste
sunt floarea târzie pe-a cerului pervaz.
credința în Hristos vreau să se dezvolte
speranța și nădejdea e tot ce mi-a rămas
regret că am trăit cutremure, revolte
și-am deranjat lumina cu urletul din glas.
din câmpul amintirilor am strâns recolte
azi lupt cu moartea, înfrântă nu mă las.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele răsărit din apă
Tu popor cu ochii închiși,
ia privește-n depărtare
dealul înflorit de caiși,
țărmul mângiat de mare.
Soarele răsărit din apă
se ridică încet pe boltă,
pe pământ într-una sapă
sâmburele de revoltă,
un soldat fără de soldă.
Și apoi fără să spună
noaptea asta n-are lună,
vântul bate a furtună,
se întrerupe și curentul
să mai scriu, nu e momentul.
Totul ce se mai întâmplă
apar fire albe-n tâmplă
și o scuză cu regret
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Risipa de pâine
în camera mea sunt singurul suflet liber
singura conștiință ce nu trebuie să dea socoteală
despre lucrurile acestea
te vom asculta mai târziu mi-au ros carii pe tăblia patului
cu mâinile pâlnie am strigat cât am putut
de puțin dureros
muncă, nu te iubesc
până în stradă sunetul nu s-a făcut trup
până la camera de gardă revolta și-a păstrat accentul
grav
din punctul de vedere al medicilor
am băut un amestec nepermis de comunitate
ceva ce mă ridica deasupra clădirilor protejate istoric
și-a legilor
până la tâmple albul neîntrerupt al sfințeniei își cumpărase
loc de popas pentru minciunile spuse în grabă
mi-am aranjat haina pentru când voi fi mare
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de primăvară
O, Doamne, când tăcerea mă deprimă,
Înmugurește-mi primăvara-n minte,
Căci nu mai cred în fremătarea primă
Și mă transfer, cu totul, în cuvinte.
Iubirea ta mirării fie-mi sită,
Să cern, în suflet, noaptea dintre stele,
Vorbirea de metafore ticsită
Și visele, de la un timp, rebele.
Eu nu mai cred în fremătarea crudă,
Lipsită de mister și fără boltă!
O mai păstrez duioasă paparudă!
Să-mbujoreze lirica revoltă.
Un secol se dilată-n scurta clipă,
Când, Doamne, Tu, îmi ești vecin și rimă
Și, cum gândirea-i pururea-n risipă,
Irigă-mă cu mierea ta sublimă!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimentală simplă
am plâns într-atât pe genunchiul tău
încât valurile rochii îmi mângâiau răsunetele în răspăr
și eu nimic nu pricepeam
indiferent dacă treceam gând pe deasupra,
ori pe dedesubt.
nu știu prea bine de unde atâta mișcată rochie...
poate că-i din trista tăcere de odaie
sau din umbra crucișă toamnei zurlii
cu aripile împotmolite într-un gard plin de anomalii.
totuși, îmi aduc bine aminte
de vrabia ce plângea vremii de atunci
când pe nisipul mării înzorzonați cu goliciuni
înșiram desene cu cele câteva degete lovite de zori
amăgindu-ne că-s gânduri uitate în vară.
și tăvălit pe iluzii albastre eu speram pururea să te extrag
dintr-un cerc scăpat de vreo auroră
cu intenții anume și sublime,
întețit să te ascund într-o emoție de-a mea,
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât să te caut în definiții nescrise și să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât să-mi fie timpul vâltoare și răsărit firav, șoptit ușor la urechea nopții, în amurg. Unde te pierd și unde mă caut? În vorbe nespuse, orgolii și vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului și revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînțeles, a cărui taine le-a prins viața în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau să ne-mpărțim puținul. Sunt egoistă și încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni și te-alung negreșit, fără temeri și explicații. Tu-mi ești atât de diferit în toate și mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ți suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absență și regăsire, prin sfidare și cutezanță. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de liniște și aparență. Și eu mă lupt cu mine, cât să nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomerație istovitoare de suflete. Tu simți la fel?
Andreea Palasescu (18 iunie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât din tine sunt eu? O clipă, un murmur de gând pribeag sau poate o amintire în care stau înghesuite visele. Destul cât să te caut în definiții nescrise și să-mi pierd în sine contrastul orb. Destul cât să-mi fie timpul vâltoare și răsărit firav, șoptit ușor la urechea nopții, în amurg. Unde te pierd și unde mă caut? În vorbe nespuse, orgolii și vidul tăcerii nepătrunse, în fiorul dorului și revolta crâncenă a nepăsării. În străinul din tine, neînțeles, a cărui taine le-a prins viața în pulberea vremii, aruncându-le în taina mea. Nu vreau să ne-mpărțim puținul. Sunt egoistă și încă am pe buze gustul dezamăgirii. Tu-mi semeni și te-alung negreșit, fără temeri și explicații. Tu-mi ești atât de diferit în toate și mă-ntâlnesc iar într-o doară sorbindu-ți suspinul infatuat. Mă domini. Mai curând prin absență și regăsire, prin sfidare și cutezanță. Prin binele ascuns, nevăzut, avid de liniște și aparență. Și eu mă lupt cu mine, cât să nu mă-nfrâng. Stranie războirea cu singurătatea într-o aglomerație istovitoare de suflete. Tu simți la fel?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul meu
E chipul meu? Nu - chip străin,
Vine discret, fără venin,
Umbra, tăcerea, nebunul din turn,
Aud suspine, zbor de colun.
Noapte albastră, ca o cămașă,
Tremură toată, patimă lașă,
Ating tufișul, spinii sunt lungi,
Roză sălbatică, tu mă alungi,
Ba lăcrimezi, ba te revolți,
Mor la tensiunea de o mie de volți.
Prea mari orașele, prea mici pietonii,
banalizată-i istoria Sodomei,
fug precum Lot, larg e deșertul,
n-am apucat din postume nici sfertul.
Prinde-mi cu palmele tale, iubito,
Chipul și spune-mi, poate murit-am?
Poate că nu știu și umblu stingher,
Precum stafia sau sfântul din cer.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regina Ostrogoților
Jalnic vâjâie prin noapte glasul codrilor de brad,
Ploaia cade-n repezi picuri, repezi fulgerele cad.
În castelul de pe stâncă, la fereastra solitară,
Stă pe gânduri o femeie și privește-n noapte-afară.
Al ei suflet e furtună, noapte e gândirea ei -
Astăzi ea e pusă-n rândul celor mai de jos femei!
E regina ostrogotă! Dar în turn aici e roabă;
Lacramile-n ochii palizi îi sunt singura podoabă.
În tăcerea din odaie-i intră cruntul Teodat,
Ea se-ntoarce tristă, blândă: - "Tu-mi esti rege și bărbat.
M-ai privit întotdeauna ca pe-o piedică din cale,
Pentru ce-mi ascunzi de-a pururi taina gândurilor tale?
M-ai închis aici în lanțuri; am răbdat în chip păgân,
Și mi-am zis: El are dreptul! Mi-e bărbat și mi-e stăpân.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Câteodată și cei îngropați de vii
ne mai spun câte-o poveste
cu degete subțiri
mai bat în fereastra timpului
zguduie din temelii adevărul
și taie cu sabia văzduhul mohorât
câteodată ne pun în față toate dezastrele lumii
ca pe niște biblii
și noi le adoptăm
le primim binecuvântarea
cei îngropați de vii ne conduc orbește
prin castele de gheață
ne tulbură sângele
cu povești de la marginea universului
câteodată se ridică în vârful degetelor
ca semn de revoltă și ne dau să bem
din amarul nopților fiecare picătură
tot răul se dilată
carnea devine moale
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sepia
răsare soarele în cartierul din Brestei cu oameni săraci ce cumpără cu bani măsurați
turte calde și câteva felii de salam
pe care să le mănânce pe scările casei netencuite
în timp ce muzica răsună atât de tare încât te umple până la refuz de revoltă iar glasul celui ce se jelește într-un cântec țigănesc îți sărează porii sufletului
diminețile în cartier adună răsarituri între gunoaie
când îmi urcă în piept mâhnirea măgărușului biciuit ce trage căruța pe drumul prăfuit unde nu vezi maci pătând câmpul cu inimi
vezi doar câini scheletici aruncați într-o doară
cu ochii larg deschiși
totuși în cartierul acesta se nasc prunci și roua dimineții îți unge tălpile cu mir
aici miroase a dragoste amar
iar fete cu fuste pestrițe râd cu dinți de porțelan când le atingi coapsa
nimeni nu vede soarele cum urcă pe scara subțire a timpului
sunt singura care închide lumina nopții cu ochi de borangic?
stele tăcute pâlpâie departe sunt poate plămânii cartierului care respiră în noapte/
valuri de nori albi zdrențuiți trec
sufletele lui Gogol în cartierul unde contempli liniștea pictată în sepia la mine în piept
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revoltă
Mă simt, așa, atinsă de o boală
Ca o pendulă-a unui timp ciudat
Măsurând clipa c-o bătaie goală
Inutil constat și sacadat...
Că se mai nasc speranțe e o stare
Că mor apoi în fașă-i constatat
Că în această viață nu mai are
Iubirea loc... de ură-i ocupat!
Și ce contează că mai e lumină
Când noaptea sufletele învrăjbește?
Voi știți c-apocalipsa o să vină -
Dar e deja aici, ne stăpânește!
Mai spun ceva dar nimeni nu ascultă,
Cuvinte pier de parcă n-ar fi fost.
Și chiar de lumea, azi, se crede cultă
Tot ce răsare-n față-i mult prea prost...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și revoltă, adresa este: