noapte şi scrisori

Scrisoare

Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte -
şi-a trebuit să strig:
Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat?

Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
ci tot aşa cum mă ştii:
adus puţin de umeri
şi aplecat peste întrebările lumii.

Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte: e prea puţin.
Glasul se stinge: e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?

Trupul meu cade la picioarele tale

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai Eminescu decât tine

Mai Eminescu decât tine,
Această ţară n-a avut,
Şi-au fost dintre ai noştri cine
Să vrea ca tu să fii tăcut.

În miez de iarnă vineţie,
Tot alte vreascuri ard pe foc,
Alţi şoareci rod prin pod hârtie,
Dar totu-i trist şi echivoc.

"Scrisoare" e cuvânt arhaic,
Iar "codru" nu mai are sens,
Să-ţi fie dor este prozaic,
Poetul e de ne-nţeles.

Câţi dintre noi mai ştiu anume,
Volumul tău de "Poesii",
Câţi mai citim "Confesiune",
În nopţile de tot târzii?

[...] Citeşte tot

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de noapte

Când mă gândesc în nopţi târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschişi, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.

Vin anii şi se duc ca-n vânt...
Sunt doisprezece ani de când
Nu mi-am văzut bătrâna mamă -
Şi dorul, chinul mă destramă.

Da, mă destramă dor şi chin.
Gândesc la chipul ei blajin...
Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul,
Bătrâna mea? S-o ţină Domnul!

Bătrâna mea! Ce drag îi sunt!
Şi, în scrisori, văd rând cu rând
Cum mâna-i tremură când scrie
Şi inima i se sfâşie.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii noi (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit şi am găsit mesajul tău o dată cu dimineaţa.
Nu ştiu ce-mi aduce, pentru că încă nu am învăţat să citesc.
Voi lăsa savantul neştiitor al cărţilor sale şi n-am să-l întreb:
ştiu eu dacă ar putea el să-l înţeleagă?

Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea,
iar când noaptea va veni mută şi stele se vor arăta
una câte una, am s-o deschid pe genunchii mei şi voi sta tăcut.

Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare;
râul grăbit mi-o va fredona şi cele şapte stele
ale cunoaşterii mi-o vor cânta în ceruri.

Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aş vrea să învăţ nu înţeleg,
dar această veste pe care n-am izbutit s-o desluşesc
mi-a ridicat povara, şi gândurile mele s-au preschimbat în melodii.

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baldachin

Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineţii
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupţial
această glastră a arborelui genealogic
presăraţi peste el mălaiul canarilor
rupeţi pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
şi pune între neant şi viaţa din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupţial crizantema nopţilor de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ş. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll (august 1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul acord de baiaderă

Bastonul, pălăria, o plimbare
Prin anii răvăşiţi de întrebări
Cavalerii nopţilor, călări
Pe uliţele strâmte, fiecare

Albastru fulger cade şi despică
O cremene ce închidea un drum
Amândoi văzurăm şi tăcum
Frumuseţea florii de sipică

Eşti mai bogat dar nu trimiţi misive
Deşi atent, ţi le-aş citi pe faţă
În ochii tăi aceeaşi dimineaţă
Cu vechi accente grave, depresive

Şi lumea-ntreagă doar o cuşcă
Pe care noi, furnici mărunte
Urcăm în spate câte-un munte
În uniforme cu vipuşcă

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila geografie

Ţări îndepărtate, sobre şi şocante,
Ţări fără colibe, fără buburuze,
Ţări cu vize autocolante
Te fură azi cu zîmbetul pe buze...

Ţări cu formulare suspect de precise,
Ţări absurd de scumpe pentru banii mei,
Ţări cu sistem de taxe pentru vise
Te iau de lîngă mine, şi tu te duci şi vrei;

Ţări cu telefoane care nu se strică,
Te sună-n miez de noapte ca să te grăbeşti,
Ţări de aluminiu, de care mi-e frică,
Mă lasă fără tine, şi tu nici nu clipeşti...

Ţări tăiate-n două de linii abstracte,
Ţări cu kilometri de iarbă şi şosea,
Ţări cu dulapuri pline de contracte,
Pe tine, nu pe alta, de-aici vor să te ia...

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Andrieş din Azi (1991)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simpla scrisoare de dragoste

La miezul noptii ma gandesc la tine
Si stelelor ma rog sa-ti fie bine,
Din somn sa te trezeasca dintr-o data,
Sa nu-ntelegi de ce esti tulburata.

Si i-am lasat un tremurat de jale
Copacului din fata casei tale.
La usa ta am indrugat cuvinte,
Sa nu te-atingi de clanta ca-i fierbinte.

Si mai ales, cand noaptea e la usa
Ca sa-mi aseze peste timp cenusa,
La tine ma gandesc si nu am stare
Si fostul foc imi arde sub picioare.

Cu lucrurile vreau sa ma amestec,
Ma simt o fiara suspinand domestic,
Dar da-mi un loc de ultima greseala
Sa-ntarzii in cutia ta postala.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (22 martie 1989)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare domnului Emil Cioran

Emil Cioran: "România nu e decât geografie şi de-asta nu-şi are responsabilităţi"

"Sunt român şi cred că e destul",
Filozofa Cioran academizat.
Spunea că ţara-i doar geografie,
Dar Ada-Kaleh cine-a scufundat?

Istorie avem chiar, bunule Cioran.
Pentru geneză românii s-au adaptat,
N-am fost nicicând un trib de prin Afganistan,
Altfel pe Burebista cum l-am fi trădat?

Scriem şi astăzi ceasuri de istorie,
Caracterul unor neuitate fapte...
În prezenţa noastră contributorie
Ungurii-l tăiară pe Viteazu 'ntr-o noapte.

O, dar Ţepeş, astăzi în legenda lumii...
Bunul frate moldovean Stefan l-a înfrânt;
Noi mai lucizi precum în somn nebunii

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (27 decembrie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de la tine către mine

M-ai iubit de mică şi a mea mânuţă
Părea roşu timbru prins în palma ta
M-ai plimbat pe cerul purpuriu-albastru,
Un pahar de apă mi-ai dat dintr-o stea!

Când crescui mai mare aşa... frumuşică,
Coroniţe albe multe mi-ai adus;
Muguri de luceferi cusuţi în eşarfe
Tu în dulci ghirlande la gât mi le-ai pus!

Într-o seară caldă ce plutea pe vale,
Ruşinat, pe bune, mi-ai cerut s-ascult
Eu închis-am ochii; aplecat cu teamă,
Mi-ai dat cu sfială primul meu sărut!

Mută îi mulţumeam nopţii de mătase
Ea mascase macul în obraz ivit.
Sufletul în tremur legănat de farmec
M-a îmbătat degrabă şi m-am fâstâcit!

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verişoară, fată de pension

Verişoară, fată de pension, îmbrăcată în negru, guler alb,
Te iubesc pentru că eşti simplă şi visezi
Şi eşti bună, plângi, şi rupi scrisori ce nu au înţeles
Şi îţi pare rău că eşti departe de ai tăi şi că înveţi
La Călugăriţe unde noaptea nu e cald.
Zilele ce au rămas pân'la vacanţă iar le numeri
Şi ţi-aduci aminte de-o gravură spaniolă
Unde o infantă sau ducesă de Braganza
Stă în rochia-i largă ca un fluture pe o corolă
Şi se-amuză dând mâncare la pisici şi aşteapta un cavaler
Pe covor sunt papagali şi alte animale mici
Pasări ce-au căzut din cer
Şi lungit lângă fotoliul ce-i în doliu
Jos - subţire şi vibrând - stă un ogar
Ca o blană de hermină lunecată de pe umeri.
Dânsa vrea să o ridice dar
Îşi aduce aminte şi îşi mângâie colierul de pe gât
Pentru că zăreşte cavalerul - şi atât:
Se apropie de bancă sora Beatrice sau Evelina
Profesoară de istorie sau de greacă şi latină

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete de alb, de zăpadă albastră şi de stele căzătoare. Dor de miros de brad şi de portocale decojite pe jumătate. Suflet de colind strivit de clopoţei în liniştea pământie a nopţilor de decembrie. Paşi de Moş Crăciun pierduţi în zăpadă până-n dreptul uşii încordate de frig... Scrisori neterminate, cu iz de amintire, regăsite printre caietele de română din liceu. Flacără aprinsă în candela învechită cu miros de ulei ars. Pungi de cadouri colorate, părăsite sub brad. Mănuşi ude, vinovate de..."zăpadă", uitate pe caloriferul rece de pe hol. Frig strivit de paşi împiedicaţi în scârţâitul afon al omătului... Iarnă simplă cu miros de ciocolată caldă şi sirop de brad şi cu urme de îngeraşi în zăpadă... Mi-e dor în gând.

Gabriela Chişcari (decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către bunici

Pentru scumpul meu Petricuţă

"Bunicule, ajută-mă în mers,
Că sunt şi eu o fiinţă-n Univers,
Călăuzit de-o soartă şi-un destin
Şi-acest Pământ nu-mi este azi, străin.

Ajută-mă, dacă nu-ţi este greu,
Pentru că ştii mai mult decât ştiu eu,
Din ce-ai văzut în timp în acest veac
Poţi ca să-mi spui şi mie ce să fac.

Eu sunt copil, dar pot ca să-nţeleg
Dacă m-ajuţi o taină s-o dezleg,
Voi reuşi cu timpul să pricep,
Numai să-mi spui de unde să încep.

Să mă ajuţi cum să citesc în hărţi,
Cum să descopăr lume-ascunsă-n cărţi
Şi-n Universul cel nemărginit,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dalb astru meu...

Luna....
Mereu face pe nebuna
Cum c-ar fi doar ea străbuna,
Dar am prins-o cu minciuna
Că-naintea ei e una
La care mă-nclin într-una,
Ea transformă-n zori furtuna
Umple-a nopţilor lacuna
Şi-este-a vieţii-n veci cununa!...
Soare...
Ţie-ţi spun, şi fac prinsoare
Nu gândeai la-asemănare,
De la bulb pân'la ninsoare
Te iubesc la drumul mare...
Fac spre univers scrisoare
Să te ţină în vigoare
Pe boltă, nemuritoare,
Inimă aprinzătoare!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ULTIMA SCRISOARE

Port în piept culoarea florilor de maci,
Mă înfioară iarna când te strig şi taci,
Răsfoiesc scrisori închise sub cheie
Şi te caut noaptea prin Calea Lactee...

Ultima scrisoare pe adresa mea
Era încărcată cu luciri de stea...
Era un adio, îmi spuneai că pleci
Înspre veşnicie... timpul să-ţi petreci...

Şi mi-ai scris atunci în două cuvinte
C-ai zburat cu fluturi până sus pe munte,
Că ţi-am fost şi apă, că ţi-am fost şi foc,
Dar te duci la stele... cu puţin noroc...

Eu mi-aplec genunchii, înot prin zăpezi
Îmbrăcată-n roşu... poate-ai să mă vezi
Şi-am aprins lumina într-un felinar,
Pată de culoare-n ierni fără hotar...

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călimara

Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint
Cu două guri întunecate, ca două porţi de labirint,
Prin care gândurile mele s-or afunda neştiutoare
Şi-adesea n-or găsi ieşire din bezna umedă, la soare.
Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis,
Scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis,
Va încerca, zadarnic poate, s-adune înşirată-n salbe
Recolta de mărgăritare a viitoarelor nopţi albe.
În călimara asta nouă roiesc ca fluturii imagini
Ce vor cădea cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini,
Închipuiri neplăsmuite şi gânduri negândite încă
Pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă,
Cuvinte şterse peste-o clipă, fantome de idei defuncte,
O ploaie miniaturală de-accente, virgule şi puncte -
Şi-acele negre arabescuri pe care-o vagă fantezie
Sau numai mâna mea distrată le zugrăveşte pe hârtie.
În ea, tăcute şi smerite stau viitoarele regrete,
Alături de bilanţul zilei şi de adresa unei fete;
Scrisoarea de condoleanţe pe care, poate, o voi scrie
Unui amic în doliu după vreo rudă care-i încă vie;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala armelor

m-am aşezat jos lângă patul tău ce dintr-o dată îmi părea uriaş,
mâna ta dreaptă atârna însângerată iar stropii de viaţă desenau cercuri,
multe cercuri.
am stat cu spatele la tine până când ai închis ochii pentru veşnicie,
nu am dorit să îţi văd convulsiile schizoide de dinaintea ultimului zbor.
ca o băutură amară, moartea m-a chemat lângă trupul tău din care durerea absenta motivat,
te-am stropit cu picături de apa neîncepută şi ţi-am povestit ceva ce între timp am uitat.

două nopţi am stat îmbrăţişaţi între moarte şi moarte.
Thanatos a fost răbdător şi a stat departe de întrebările noastre copilăreşti.
apoi, într-o zi ai început să miroşi a pământ amestecat cu uitare.
dintr-o lume întunecată, mi-ai cerut să te strig în toate zilele ce vor urma,
cu numele unei femei necunoscute.

când dimineaţa a venit să îţi ardă scrisorile de dragoste,
paharul era gol,
lumânarea stinsă...

poezie de Eduard Dorneanu (16 august 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare...

Voiam să te revăd de Sânziene
În cea mai scurtă noapte
Şi să-ţi recit din noile poeme
Dar iată, asta nu se poate.

Cine se caută-n această zi
Ca-n vremurile vechi
E sigur că vor sfârşi
Prin a fi perechi.

Cu ce fel de gingăşie m-ai privit
De astfel m-ai fermecat?
În suflet mi te-ai cuibărit
Şi în minte mi-ai intrat.

Tu-mi ştiai anii după păr
Eu asta încercam aţi spune
Dar nu voiai să crezi în adevăr
Care-l vedea întreaga lume.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare din albia Nevei

Scrisoare din albia Nevei
Mi-e locul acesta mai cald
Barcazul şi-o lavră-adormită
Cu streşini răsfrânte în alb

Scrisoare trimisă în noapte
Bătută de vânt la răscruci
Din locul acela pe care
N-ai mai putea să-l ajungi

Beau ceaiuri cu palma la tâmplă
Tresar parcă-aş vrea să mă strâng
Dar ceasul din urmă îmi strigă
Aşează-te naibii la rând

Acolo-am ajuns primăvara
În franjuri şi fără rabat
Departe în albia Nevei
Acolo mi-e parcă mai cald

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un vechi arbore genealogic

Mereu te reîntorci melancolie
O, blândeţe a singuraticului suflet.
La sfârşit o zi aurie străluceşte.

Plin de umilinţă se înclină durerea răbdătorului
Sunând a blândeţe şi moale nebunie.
Priveşte! Iată se şi-ntunecă.

Se reîntoarce noaptea şi plânge-un muribund
Şi altul suferă cu el.

Tremurând sub ale nopţii stele
Se-nclină an de an tot mai adânc capul.

Comentarii

Ca şi în alte texte ale lui Trakl, melancolia, "O, blândeţe a singuraticului suflet" este în centrul poeziei "Într-un vechi arbore genealogic". Două terţine formează prima jumătate a poeziei, două versuri, a doua. Ca formă, avem un respect clar pentru ortografiile aforistice care erau comune pentru începuturilor unui jurnal.
În cea de-a doua strofă, "blândeţea" şi "nebunia" sunt încorporate într-o imagine complexă care pare să se dizolve între mişcarea sănătoasă şi consolidarea civilizaţiilor urbane în sunete, chiar lingvistic, dacă privim structura vocală a acestei stări cu dominaţia sunetelor profunde.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!