Citate despre noapte și speologie, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și speologie, dar cu o relevanță mică.
Basmul ce i l-aș spune ei
O, dă-mi arpa de aramă
Și mi-o pune-n brațul stâng.
Ochii tăi se plec cu teamă,
Tu roșești -- glasu-mi te cheamă,
Coardele încet te plâng!
Vino dar, palidă zână,
Pune fața pe-al meu piept;
Gâtul tău pe brațu-mi drept,
Tu, a ochilor lumină,
Mă iubești, tu? Spune drept!
Mă iubești! Surâzi șireată
Și âți pleci ochii în jos
O, lumină prea curată,
De-ai cunoaște vre odată
Sufletul meu dureros;
De ai ști, palide înger,
Cât de mult te iubesc eu,
Câte nopți de-amar și rău
Am vegheat zdrobit de plângeri,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria
Maria se preumbla,
Vreun locaș a-și căpăta.
Jos, în sus și iară-n jos,
Căci bătea vânt friguros.
Si-avea veștmânt de-argint
Căci va naște Fiul sfânt.
Bună seara lui Crăciun,
Zise Maria celui bun.
Lasă-mă-n palatul tău
Ca să nasc pe Dumnezeu.
Dar Crăciun astfel grăia:
"Palatul meu nu-ți voi da.
Du-te-n grajdul cailor
Sau în ieslea boilor,
Căci aice n-ai ce face,
Nu te las să naști în pace".
Maria atunci plecă
Ieși-n cale și-alergă
Și-un grajd mare află.
Intră, intră suspinând
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, sfânt locaș
O, sfânt locaș de îndurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pământu-ntreg e-n sărbătoare...
Podoabe, cântece, lumini...
Se-aprind făclii... E masa plină.
Tradiția își face vad.
Încep colindători să vină.
Se strâng copiii lângă brad.
Petrece lumea... râde, cântă...
și toți un strai mai bun și-au pus.
E doar Crăciun, e noaptea sfântă!
Dar unde, unde e Isus?...
O, sfânt locaș de umilință,
când toți din tine-un basm își fac,
câți mai păstrează cu credință
mesajul Prucului sărac?
*
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare în dar
Întinde mâna, iubita mea,
primește floarea dăruită,
privirea ta pătrunzătoare
deschide inima cernită.
Ești o zeiță pătimașă,
cu gânduri încă necitite,
adusă de un vânt sălbatic,
în peștera ascunsă-n munte.
Izvorul care-ți oglindește
gingașa ta făptură albă,
ca-ntr-o poveste fermecată
se schimbă-n floarea de nalbă.
Stelele se strâng pe cer,
luna pare cam mirată,
iar noaptea vine grăbită,
ziua pleacă supărată.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Generalul Hammond: Vrei să spui că în mod inexplicabil Colonelul O'Neill a întinerit 30 de ani peste noapte?
Dr. Jackson: S-au întâmplat lucruri și mai ciudate.
Teal'c: Numește unul.
Dr. Jackson: Ei bine, a fost incidentul când a devenit foarte bătrân, când s-a transformat într-un un om al peșterilor, când am intrat unul în corpul altuia....
replici din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Spataru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filigran
În veacul meu de sărăcie
Cobor adâncurile de peșteri
Cu filigranul meu la meșteri
Ca-n propria biografie.
Pledează versuri în instanță
Între rigoare și asceză
Și-n fiecare paranteză
Veghează-acunsă o balanță.
Argint și aur în retortă,
Căruțe cu țigani, pe rând,
Prin noaptea lumii trec cântând
Cu Ursa mare în escortă.
Imperiul meu de alchimie
Supus la creșteri și descreșteri;
Un filigran cu care meșteri
Dau zor într-o tipografie.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat oglinzi...
Orice apropiere de oglinda
din camera mamei
este un pas în trecut,
este o amintire
ce-și schimbă mereu chipul,
semănând
cu visul din ou,
ce se repetă
în nopțile cu lună plină.
Orice apropiere de oglinda
din peștera cu baldachin
este un îndemn
spre uitare,
spre umbra mea
ce-și numără durerile,
erorile, minciunile, sfâșierile,
veacurile...
Am visat șirul cuvintelor
[...] Citește tot
poezie de Mariana Rogoz Stratulat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ABC
A vrut Dumnezeu să scrie
Și nici nu era hârtie.
N-avea nici un fel de scule
Și nici litere destule.
C-un crâmpei de alfabet
Mergea scrisul foarte-ncet.
N-aș vrea nici atât să-l supăr
Cât piperul de ienupăr,
Dar o să vă spui ceva:
Nici carte nu prea știa.
Orișice învățăcel
Știe mult mai mult ca el.
El, care făcuse toate,
Nu avea certificate.
Câtu-i Dumnezeu de mare
N-are trei clase primare.
La citit se-mpiedica,
Nu știe-aritmetica.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
profeția fecioară vorbește
despre un timp când demonii nuntesc
peste o apă arsă,
peste capete de păianjeni reci,
peste patru joi și patru negre.
vine pământul în val,
copacii fug din păduri,
fiarele cer milă iepurilor,
gheara de cioară se agață de somn,
e timpul.
ies din munți
miri negri în sfârșitul sfârșitului,
icoanelor li se sparg inimile în peșteri,
catapetesmele cad în genunchi,
venite
sub seceră,
se desfac picioarele nopții a dragoste.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luptă
Luptăm pentru viață cu viața
Și lupta ne pare mai grea,
Ne-nvăluie noaptea și ceața...
Suspansul ne va alunga...
În peșteri și văi lunecoase,
Un suflet la umbră de cruci,
În patimi de faptele noastre,
Străini, pe-ale cerului lunci.
Acolo, la loc de odihnă,
Cătând deseori închinare,
Pe-altare de flori și lumină,
Călcăm pe a tâmplei ninsoare.
Ne este un imn de iertare
Lumina din ramuri de mirt,
Căci nu vom mai știi că se moare
Din minus spre plus infinit...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâna relansării
Dă-mi mâna să te trec apa!
Peșteri ne surâd la amiază
Inima bate ca un calibru redeschis
Tu ne conduci cu drag peste dealuri
Suntem pierduți în văzduh și ne pierdem
Avem o rază de soare, o zare de vis.
Ne e descris un magic respiro
Suntem abstracți, lipsiți de sens sau adierea dragostei frumoase Suntem pierduți în locuri fermecate
Alunecăm printre duiete, pentru o noapte de lumină
Strigăm iubirea cicatrizantă
Vom pierde spiritul într-o nouă speranță
Vom zidi albele morminte din flori de artă.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsăritul lunei. La Tismana
Decât în frumoasa noapte când plăpânda-i lină rază
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O privelește c-aceea ochii-mi n-au putut să vază,
Lun-așa încântătoare n-am avut a ammira.
Și întâi, ca o steluță, ca făclie depărtată,
Ce drumețul o aprinde în pustiuri rătăcind,
În a brazilor desime, în pădurea-ntunecată,
Pântre frunzele clătite, am zărit-o licurind.
Apoi tainecile-i raze dând pieziș pe o zidire,
Ce pe muche se râdică, locaș trist, nelocuit.
Mângâie a ei ruină cu o palidă zâmbire,
Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit.
Apoi, glob rubinos, nopței dând mișcare și viață,
Se-nălță și, dimprejuru-i dese umbre depărtând,
P-ale ștejarilor vârfuri, piramide de verdeață,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncând,
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză abstractă
în peștera din suflet au crescut lilieci
printre vaste stalactite și-au făcut poteci
se agață- ntr-una de pletele nopții
să adune stele- tainice colecții.
vietățile lumii toate au un rost
s-au cuibărit în mine mirabil post
licuricii nopții îmi sunt călăuze
să nu mă rătăcesc prin zările confuze.
sunt că un munte invadat de vulturi
ocrotiți de stânci că de niște scuturi
din adâncul meu țâșnesc izvoare
apele de poveste au dulce savoare.
florile de colț cresc pe tâmplele mele
mă vindecă de geruri de însingurări grele
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret abstract
e-o moară în mine ce nu se mai oprește
grâul din gânduri îl macină fin
o pâine de lumină în minte sporește
în Sâmbăta morților o-mpart la festin.
e-o peșteră în mine ca o mină de aur
chiar și din regrete răsar ampli filoni
din poezia nopților scot frunze de laur
să-mi fac o cunună demnă de eoni.
un magic izvor țâșnește din mine
pe munți de simțire formează o cascadă
sufletul se scaldă în valuri cristaline
și-n ceasuri de taină murmură o baladă.
purifică păcate să nu-mi fie rușine
cu goliciunea mea pe-a vieții esplanadă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când plângi, să nu stropești gheața
geometria asurzitoare a acelor iubind recele
și liniștea, și tăcerile oceanelor,
și deschiderea brațelor
dăltuind neobosit icebergurile gândurilor înfiripate odată,
într-o eră a luminii albastre,
rătăcită printre apusuri și înserări...
acele iubesc plutirea,
mișcarea lină până la zdrobirea de maluri,
de corăbii rătăcite printre fisuratele pumnale reci ale tâmplelor albe...
iubesc gheața sculptată de vânt, de apă, de stânci,
într-o desăvârșită liniște a minții până la durere.
foșnetul rece,
mă îmbie să mă las purtată de ecoul veacurilor,
plăsmuite anume, pentru inimă...
... doar pentru inima de foc a cuvintelor nerostite...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (13 august 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Volatilitate
era atât de frumoasă
pășea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea
trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple
ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre
glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremuri întunecate
În vremuri întunecate ochii încep să vadă,
Mi-am întâlnit umbra într-o umbră mai mare;
Mi-am auzit ecoul în ecourile pădurii
Un domn al naturii jelindu-se unui copac sub zadă.
Trăiesc între stârci și pitulici, străin între străini,
Printre fiare pe deal și șerpii din vizuini.
Ce este nebunia, dacă nu noblețea unui suflet
În dezacord cu împrejurările zilei care ia foc!
Cunosc puritatea disperării în ultima-i esență,
Umbra mea pironită de un perete transpirat.
Acel loc, departe-între stânci, e-o peșteră, un adăpost
Sau o răscruce de vânturi? Între extreme-îmi caut rost.
O furtună permanentă de similarități!
O noapte căzând în fâlfâit de păsări, o lună zdrențuită,
Iar în mijlocul zilei, întunericul întorcându-se din nou!
Un om merge departe pentru-a afla cine este, ca și alte dăți
Moartea sinelui în lunga noapte indiferentă, de smoală,
Când toate formele naturale emană-o lumină ireală.
[...] Citește tot
poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine merg și-n cer, la Dumnezeu
Cu tine merg și-n cer, la Dumnezeu,
Să-mi dea îngăduință și putere,
Să ne iubim cu arșiță mereu,
Să nu mai sting a flăcării plăcere.
Cu tine urc și crestele de munți,
Cobor și-n peșteri doar pentru iubire,
Ne ancorăm cu mii și mii de punți
Pentru o dulce, scumpă amintire.
Cu tine sparg oglinzile splendorii
Să intru-n miezul visului dorit,
Cu tine prelungesc unghi la cocorii
Ce sufletul ni-l poartă-n infinit.
Cu tine merg, în sân, la Dumnezeu,
Să ne transpună-n visele de noapte,
Să crești frumos altoi în trupul meu
Să ai iubirea, rodul de aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică din Târgu Jiu
Pocnind din praz pe lângă Jiu
Nici urmă de tristețe,
Cu bravi olteni, din tată-n fiu,
Aprinși de frumusețe.
Privești Coloana lui Brâncuși,
Vezi Peștera muierii,
Cum varsă lacrimi celor duși
Pe Scaunul tăcerii.
Trec pe sub Poartă, stau la Masă
Ca sus, pe cer, o dublă stea
Perechea: mire și mireasă
Sărutul dragostei să-i dea.
Dar tot mai sus în raiul-dor,
Când dă în suflete dezghețu'
Își toarce-al cântului fuior
Prin flori Maria Lătărețu.
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele curg peste oraș...
Inima lumii e umedă și misterioasă,
Calea Lactee curge de la un orizont la altul,
Steaua Nordului este departe,
va începe în curând cântecul cuțitelor de oțel,
fiecare din noi e cât o peșteră întunecată,
dar între noi doi este un gol imens,
porți un șarpe în inimă,
și eu țin în pumni tot universul,
pasărea timpului zboară deasupra noastră cu aripi grele și macabre
și infiorător de imobile,
vântul aduce mirosul mării și-l poartă pe picioarele noastre desculțe,
am lăsat în urmă, larg deschisă, ușa morții...
în noaptea aceasta toată lumea are să-și accepte soarta...
poezie de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și speologie, adresa este: