Citate despre noapte și stejari, pagina 2
Te rog, nu mă uita!
mă zdrobesc în sângele meu
încerc încă o dată să mă sădesc
apuc apusul ca pe o clipă, de ultim rămas bun
pentru speranța unui răsărit, de voi mai fi
să nu mă uiți, în noapte, căci steaua mea tot va mai fi
chiar arsă de mii de ani lumină, în răsărit
să știi!
îți promit că
tot mă vei găsi
în răsăritul soarelui, din fiecare zi!
iau din mine și vreau să-ți dăruiesc
totul, adunat în clipa din existența mea
nu întrezăresc că-n noaptea zbaterii mele
dacă nu vrei, să fie într-o zi, imaginea ta
ca să știi!
simplu încă te mai doresc, până dincolo de neființa mea
te rog,
nu mă uita!
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora Drăgaicelor
Noaptea Sânzienelor,
Între cer și pământ...
Iubite de Lună și vânt,
Plutesc peste plaiuri...
Alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc...
... din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese...
Din roua de seară...
Cunune-mpletite.
Soarele și Luna... de-or purta cununa...
Fi-vor numai Una
Apoi..., în pădurea bătrână...
Zâne la fântână
Așează pe ape,
Iubiri arzătoare, din raze de floare.
În noaptea minunată...
Se-arată atunci... odată...
Din dragoste-ntrupat,
[...] Citește tot
folclor românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce dulce e amintirea
Pe pat de frunze arămii
căzute dintr-un stejar,
Dormeam când eram copii,
având luna felinar.
Era o toamnă târzie,
în noi încolțea iubirea,
Pădurea era pustie...
Ce dulce e amintirea!
Având frunzișul așternut
priveam cerul plin cu stele.
Iubirea tu ai început
culcată-n brațele mele.
Erai dulce și suavă
fecioară nevinovată.
Legănați parcă de-o navă,
noi petreceam noaptea toată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut lumina
O gură de lup mușcă din noaptea sticloasă
cu pașii grei trezesc pietrele drumului
și mă agăț cu brațele de zborul păsărilor
care încă-mi mai cântă prin gânduri.
Peretele orizontului se apropie mereu
și-l proptesc cu ochii să nu cadă.
În gara din amintiri băncile sunt goale,
n-a mai trecut nici un tren de noapte.
Mi se pare că văd doar ferestre aliniate
cu perdelele lăsate cum intră prin oase
ca prin tunelele din munți.
Îmi înfloresc narcisele bunicii în palme
nu înțeleg ce se întâmplă cu mine primăvara,
florile de liliac îmi șoptesc cu miros de femei
pe care nici nu știu dacă le-am uitat
ori se aștern prin mine în poieni
ca la umbra unui stejar fără moarte.
Caut lumina de care mă adăposteam
sub corolele de șoapte ale unui clopot
în seara când lăcrimează icoanele
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 mai 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coloană glorioasă, ce susține...
Coloană glorioasă, ce susține
Speranța noastră și latinul nume,
Pe care-n drumu-i n-a fost a-l supune
Iupiter cu furtuni de groază pline;
Aici palate nu-s, ci-aici mi-i bine,
Că am alături pinii și stejarii,
Și iarba verde, și-ncă munții, marii, -
Și muza triumfând aicea vine.
Gândirea clară către cer s-avântă
Și-n dulcea umbră-a nopții se aude
Privighetoarea, cântul trist ce-și cântă;
Din inimă Amorul îi răspunde,
Ci plină nu-i plăcerea asta încă,
Căci tu, Seniore, ești pe nu știu unde.
sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge-o fată
Într-o vale îngropată
În amestec de culori,
Prăbușite-n sol și nori,
Singură mai plânge-o fată.
Câte-o frunză muribundă-n
Poală i se-așterne lin
Când trezită de suspin,
Geme udă, sângerândă.
Tremură-adierea rece
Într-un glas mereu suav,
Când al ei surâs firav,
Calea gândului petrece.
Altă lacrimă din nori
Udă frunza-ntunecată,
Care plânge liberată
Ca și ochii visători.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte și stejari, dar cu o relevanță mică.
Doc Hill
Am mers în sus și în jos pe străzi,
Aici și acolo, ziua și în orele nopții
Îngrijind toată sărăcimea bolnavă.
Știi de ce?
Soția mă ura; copilul își pierdu-se mințile.
Așa că m-am întors către oameni și mi-am revărsat dragostea către ei.
Plăcut a fost, la moartea mea, să văd mulțimea care m-a condus pe pajiștea verde
Și să aud șoaptele de dragoste și mâhnire.
Dar, o, Doamne, sufletul mi s-a zbuciumat, abia mai ținându-se
De pridvorul noii mele vieți,
Când am zărit-o pe Emily Stanton după stejarul cel mare de lângă groapă,
Ascunzându-se ea și durerea ei!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stejarul
Lungi nopți învolburate,
Cerneau tristeți prelungi,
Falși iubitori de țară,
Rosteau discursuri lungi.
Din glas de cucuvea
Curgeau, cuvintele dulcege,
Ce ascundeau minciuna,
Spre cine îi alege.
O nouă dimineață,
Ca după 4 ani,
Se naște de sub ceață
Pe oameni și pe bani.
Încet, pastorul nostru,
Își dezvelește fața,
Noi iar vom urca dealul
De mână cu speranța.
[...] Citește tot
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Nu cresc copaci și flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeți pe cuvânt"?
Cum iese planta din sămânță?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când erați mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?
Unde-i cișmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?
De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcodușul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?
[...] Citește tot
poezie celebră de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Toamnă-n apus
sunetul soarelui se aude-n liniști de seară
zările se topesc în ușor abur
copacii dezbrăcați sunt nuduri de fum
plete de soare șoptesc târziu
raze ruginii le însoțesc
lemnul trosnește de prea căldură
nerostite adunate-n spre adâncuri
unduiri de freamăt de pădure se înalță
cămările culeg lumina verii
frunze încă necăzute strâng răsărituri
șoptesc încet toamne pe alei
sălciile adună cerul în priviri și suspină
stejarii sprijină cerul cu ochii
dorința-n seri târzii tresare
ruginește pământul, florile se dezgolesc
un greiere întârziat mai taie lemne
butoaie uriașe culeg lumina verii
zdrobită
fecioarele gustă apusuri n fumuri, verzui
arcuiesc piciorul și-n cânt, ele dansează
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
E seară de acum
Și stelele în drum
De roiuri se aprind,
pe rând.
În case ard lumini,
În noaptea dinspre măini
Și vine somnul lin,
divin.
Adormi copile mic,
Vei crește tu voinic
Și falnic la hotar
stejar.
Povestea cea de vis
În șoaptă ți s-a zis,
Și-aline somnul tău,
mereu.
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popa Stoica
Pe o vale verde, sub stejari bătrâni,
Trece popa Stoica cu trei mii români.
Luna plină-nalță discul ei pe munte,
Stoica stă la masă cu cei mai de frunte.
Acolo eroul, oaspeții beau vin,
Pentru a lor țară ei pe rând închin.
Un sol turc ajunge, ș-astfel le vorbește:
"Cu cincizeci mii oameni pașa vă lovește,
Armele depuneți, primiți a vă da,
Căci cu caii numai vă vor sfărăma.
Padișahul viața vouă dăruiește."
Însă popa Stoica astfel îi vorbește:
"Fiii României nu dau arma lor
Fără să se bată. Ei cu dânsa mor."
Zice, sună-n cornuri. Cei trei mii s-adună.
Ei se bat în noapte la raze de lună
Când pe cerul negru zorile resfir
Coamele de aur și de trandafir,
Caii peste câmpuri de turci învelite
Înotau în sânge până la copite.
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Ștefan cel Tânăr Vodă (1872)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mi-dor...
Mi-dor de-o doină veche ce-o îngânau bătrânii
De-amiaza moleșită pe cumpăna fântănii,
De noaptea rătăcită pe pragul amintirii
De fulgerul furtunii, de trăznetul iubirii.
Mi-e dor de legănarea de-o clipă a zăpezii,
De ploile-ațipite la marginea livezii,
De cântecul de rugă, de glasul răspicat,
De merele de aur din pomul fermecat.
Și-aș vrea să fiu pământul cu fructele-i necoapte,
Eterna despărțire dintre amurg și noapte,
Și-aș vrea să fiu stejarul din margine de sat,
Și-aș vrea să-ți fiu fântână, drumețule-nsetat!
poezie de Gheorghe Pospai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cain
Fuge pe nisipul fabulei
Și piciorul lui este ușor.
O, păstor de lupi
Ai dinții luminii scurte
Ce-nțeapă zilele noastre.
Terori, avânturi,
Horcăit de păduri, acea mână
Ce despică foarte ușor batrâni stejari,
Ești făcut după imaginea inimii.
Și când ceasul e foarte întunecos,
Trupul acela vesel
Ești tu printre arborii vrăjiți?
Și în timp ce crăp de dorință,
Se schimbă timpul, te agiți bănuitor
Îmi scapi cu pasul meu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terține-n cinstea unui vânt nebun
Era doar vânt. Doar cine-avea curajul
să-i strige-n față adevărul? Iarba
servea în vârf de suliți echipajul.
"Tu nu ești primul care-mi smulge barba."
Era doar vânt. Cutreiera pământul.
Sub tălpi se viscolea în hohot oarba
zgrăbunță risipită, jurământul
cocoarelor, pe care-l spulberase.
Era doar vânt. Și nu-și găsea mormântul.
Îl însoțea, învârtejit în grase,
hilare arătări sporindu-i hora,
un praf gălbui ce năpădea terase.
"Aruncă-mă în ochii tuturora."
Era doar vânt. Și-n zarea bleumarină
un pâlc de nori umfla multicolora
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omagiu și foamete
Femeie care te acordezi cu gura poetului, acest torent de mâl senin, tu care, pe când era doar o sămânță captivă de lup neliniștit, l-ai învățat tandrețea pereților înalți neteziți de numele tău (hectare de Paris, pântec de frumusețe, focul meu urcă sub rochiile tale de fugă). Femeie care dormi în polenul florilor, depune pe orgoliul lui chiciura ta de medium nelimitat, ca el să rămână până la ora bălăriilor de oseminte bărbatul care pentru a te adora mai mult își amâna la nesfârșit în tine vestirea nașterii, pumnul durerii, orizontul biruinței lui. (Era noapte. Stăteam întinși sub marele stejar de lacrimi. Greierul cânta. Cum de știa, singuratic, că pământul n-avea să moară, că noi, copiii fără lumină, o să vorbim curând?)
poezie de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu îmi ceri să uit
Întârzie un dor
la hotarele Amaradiei
de la Scrăzi
până la Stejari, drept spre ponoare,
acolo unde dedițeii în somn de frunze
renasc
noaptea de migdală
cu vise,
cu viața tihnită dinainte,
peste această pădure
la locul ei
răbdătoare
această apă liniștită
și ce greu le-a fost
n-ai de unde să știi
când s-au îmbrăcat de sărbătoare
și au iertat totul
poezie de Eli Gîlcescu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște (primului coleg decedat)
Pășeșete-ncet și vino aproape, mai aproape...
Ușor și lin, cu pasul călcând pe ape line,
Căci doarme codrul--somnul albitului moșneag--
Nu, nu vorbi, căci vorba mă tem să nu dezgroape
În inima bătrână, un vuiet lung, pribeag...
Ascultă cum stejarii se leagănă de vânt...
O, spune-mi de-nțeles-ai al greierilr cânt;
Ascunși ca niște demoni în umedele plete
De iarba liniștită, ei torc cu-al lor cuvânt
Visul de-argint și aur al tinerelor fete.
Ascultă-n iadul nopții cocoare rătăcite
Și vezi cum și pe ele tartarul le înghite.
Pășeșete-ncet și vino: ah, vino mai aproape!
În liniștea pădurii te văd cum mi-ieși-nainte
Și vii ușor în noapte cu pasul ca pe ape.
Te-așează lângă mine și spune-mi, dar în șoapte;
O, spune-mi dacă morții se pierd pe veci în moarte...
[...] Citește tot
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1928)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucătăria dragostei
Văzută de sus gura ta are culoarea
siropului crud de vișine
mai ales când gemete dulci o deschide
iar limba șerpească întinde pe buze
licoarea putred de dulce
de parcă-ar fi salivă stoarsă din stafide
Sub ochii-mi injectați de mireasma grea
de dragoste îndelungă
umerii tăi sunt carne catifelată și fierbinte
zvâcnind în palmele-mi de piatră
ca respirația ta la respirația mea să ajungă
Sânii-ți de nea cu vinișoare ca cicoarea
rotunzi ca iriși dilatați de somnul fără vise
cresc ritmic în crunta-mi lovire
ispitindu-mi vigoarea
și-nflorind ca în noapte miresme încinse
de-argintate narcise
[...] Citește tot
poezie de Ioan Radu Văcărescu din Gnoze (2004)
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Miez de poem
acolo unde mugurii plesnesc
primit-am Lumină
acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e o plantă cățărătoare spre ceruri virgine
iar umbra sa atletică aleargă în voie pe nori
cât timp e un vrej pe care se poate urca
un copil cu boabe mari de fasole în palmele
dogorite, într-o amiază cu tunbergii
înflorite
acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e un gorun secular, cu scoarța acoperită de licheni
iar umbra sa tremurândă alunecă pe-un lac cufundat în amintiri
cât timp din trunchiul lui se pot face lemne de foc pentru
un bătrân cu chibrituri mici în palmele
zbârcite, într-o noapte geroasă cu troiene
bătăcite
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și stejari, adresa este: