Citate despre noapte și văi, pagina 2
Sub lumina trandafirie a unui blând apus de soare, pământul pare adâncit într-o odihnă neclintită: frunzele ațipesc, pregătindu-se pentru tihnitul somn al nopții; în depărtări, miriștile scânteiază singuratice, ca niște țesături de fir; iazul își așterne fața umedă, sorbind, până în adânc, din lumina asfințitului. Din jos, din văi, răsună talanca; iar pe deal, în vii, doinește fluierul.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puișorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisip benevol
Încăput
pe
mâna
clepsidrei
Imediat
după
naștere
Ziua
e
împins
la
vale
Noaptea
curge
anevoie la
loc
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite, vine Moș Crăciun
Prin nămeți, în fapt de seară,
A plecat către oraș
Moș Crăciun c-un iepuraș
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul crește...
Cu urechile ciulite
Iepurașul se grăbește.
Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moșul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:
- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Și cu daruri proaspete.
Bucuroși de oaspete?
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăiri. Făcându-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare. Șăzând vulpea cu botul întins pe labele de dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea rădică puțin capul și, uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de boi.
Ion Creangă în Ursul păcălit de vulpe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firmament dat la maximum
Dragostea-i un portativ
plin de stele muzicale
la pian ultimativ
cântă două portocale
Plin de stele muzicale
iarăși este firmamentul
noaptea numai în sandale
cântă patu-i accidentul
Iarăși este firmamentul
la pian ultimativ
începe bombardamentul
dragostea-i un portativ
Plin de stele muzicale
firmamentu-o ia la vale
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum de iarnă
Printre cețuri mohorâte
Trece luna singurea
Și lumini posomorâte
Se aștern pe alba nea.
Ninge-ncet de-a lungul văii,
Troica lunecă ușor,
Sună-n noapte zurgălăii
Monoton, obositor.
Ceva drag răsună-n cântul
Îngânat de vizitiu:
Ba un zvon de veselie,
Ba un dor de ceas târziu...
Nicăieri lumini aprinse...
Nici bordeie... Drumu-i greu...
Numai zeci de verste ninse
Întâlnești mereu, mereu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit magic
Așa a fost, așa a totdeauna.
Aștept cu floarea mea de foc în mâni.
Întrerupându-mi preamărite săptămâni,
puternică-mi răsare luna.
În miez de noapte un cutreier sferic.
În spațiu - râuri, umbre, turnuri, clăi.
Liturgic astrul mă-ntâlnește-n văi,
dezbracă patria de întuneric.
Sus în lumină ce fragil
apare muntele!
Cetatea zeilor din ochii de copil
ușor se sfarmă ca mătasea veche.
Materia ce sfântă e,
dar numai sunet în ureche.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau decât să te iubesc
Nu vreau decât să te iubesc
O furtună-n vale vuiește
Râul se umple de-un pește
Pe-a singurătății mele măsură te-am creat
Lumea toată să ne-ascundem
Zile și nopți
Să ne-nțelegem
Să nu-ți mai citesc în ochi nimic
Decât ce despre tine gândesc
Și de-o lume dup-al tău chip
Și zile și nopți de pleoapele tale rânduite-omenește.
poezie celebră de Paul Eluard, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eu îmi fortific somnul
Eu locuiesc un munte în care intru seara
prin ușa larg deschisă a jnepenilor suri
și mă întind pe lavița de piatră
mutilată de furia fulgerului
pe lavița de piatră în care e-ngropată
ninsoarea neagră a insomniei mele
eu îmi fortific somnul și el o piatră veche
rostogolită din culmea muntelui
spre ferigile văii
fereastra mea e mărul tăiat în jumătate
cu sâmburii ca două fecioare la scăldat
adorm în rădăcina copacilor bătrâni
mă scoală noaptea foșnetul coroanei
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de noiembrie
Noapte de noiembrie, orologiu iar bate
Tresar ațipit la fereastra odăii
Ale pinului ramuri pocnesc înghețate,
De vifor ce urlă la marginea văii.
Din munte coboară pe rază de lună,
Urme de lup adâncite prin nea
În casă tăcere când codrul răsună
Din pragul de iarnă geroasă și grea.
Pe creste golașe se plimbă un astru,
În a brazilor trupuri s-ascunde
Al spațiului cosmic și veșnic sihastru,
Ce-și face culcușul în munte.
A nopții viforniță pe trupuri adună
Sărace, de toamnă golite,
Cu palme uscate și straie de brumă,
Făpturi de noiembrie-albite.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi eterne plâng
Privesc cum soarele sărută pământul
și mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul își cântă anii
din flaut subțire de trestii.
Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.
Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
și-n liniștea nopții ascult
zăpezile eterne cum plâng.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație nocturnă
Îmi place să pășesc agale,
Puțin să urc, mai mult la vale.
Mă mir ce repede trec anii
Și cum mi se răresc... dușmanii.
epigramă de Nistor I. Bud din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleiadă
Cat în sus, în noapte sus,
stelele-n pleiadă număr.
Sunt o clipă, alta nu-s -
- semne cerului pe-un umăr.
Vânt le iscă, vânt le duce,
cineva le pune-n cruce.
Vânt le-aprinde, vânt le stânge,
mi le-aruncă-n gând și-n sânge.
Joc de focuri, joc de inimi -
Ostenescu-mă să număr
înc-o dată aștri minimi.
Focuri mari și focuri line-
- Câte văd, atâtea inimi
bat în spații pentru mine.
Ard în văi și pe coline
inimi mari și inimi line.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umblăm pe câmp fără popas
Umblăm pe câmp fără popas
sub zodii prin târziul ceas.
Hotare, veac, tărâm s-au șters.
Mai suntem noi și-un univers.
Pierdem în noapte, rând pe rând,
tot ce sub noi era pământ.
Și mergem iar în gând, la pas.
Un cer deasupra ne-a rămas.
Vreo stea când cade din țării,
fără să vrei, spre ea te ții
și poala-ți potrivești, s-o prinzi.
Lucirea numai i-o cuprinzi.
Și cumpănim ce e, ce-a fost.
Noroc înalt, pornit cu rost,
ne-ntâmpină de sus prin vânt,
să nu ne-ajungă-n văi nicicând.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya
Plăcerea de a gândi nu are sfârșit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea și cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopții să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munți, Steaua Sudului,
O ceață lină ridicându-se deasupra apei
Și luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Și să fiu doar un om bătrân cu undița lui.
poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa revelației
Dangăt de clopot curge-n noapte
Spre cele patru zări senine
Pe văile înmiresmate,
Chemare spre rugăciune.
În recviemul îngeresc
Cu trilul dulce ca de miere,
Privighetorile vestesc:
"E marea noapte de-nviere!"
Biserica e înțesată;
Murmurul piere dintr-o dată;
În prag de altar, o voce lină
Cheamă: "Veniți de luați lumină!"
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aureola
Ca-ntr-o legendă veche și uitată
în valea noastră s-a ivit o sfântă.
În preajma ei mereu văzduhul cântă.
Și umblă zvon că noaptea câteodată
când stă pe întuneric în chilie
văpaie i se-aprinde pe la tâmplă.
Nu bănuiește sfânta ce se-ntâmplă.
Nu bănuiește aureola vie
ce-njurul capului îi luminează,
zvâcnind și întețindu-se-n visare.
Ea simte numai și se miră trează
cum fluturii de noapte-o cercetează,
cum sfârâind prin păr ca-n lumânare
îi cad pe rând, cenușă, la picioare.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu te sperie drumul spre vârf. Să nu-ți fie frică de coborâre. Să nu plângi dacă te vei prăbuși. Să nu-ți fie teamă că nu vei avea cu cine să urci... Sau că vei înnopta singur într-o vale pustie. Să nu înjuri piscurile pe care nu vei găsi flori de colț... Și nici pe cele în care vei cunoaște colții sălbăticiei. Să te îngrijoreze doar ziua în care te vei trezi și nu vei mai avea niciun munte de urcat.
citat din Mihai Morar
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru coiot
Din veac, pustiu întins îl străbătură,
Călcând tiptil nisipul, pașii tăi
Nenumărați. Lung urlet sună-n văi
De sur șacal și hienă nesătulă.
Din veac? Nu mint? Pe tine, lup, furtivă
Substanță, timpul nu te-atinge. Iată:
A ta-i trăirea pură, necrispată.
A mea - stângacea viață succesivă.
Ai fost lătrat aproape-nchipuit
În Arizona, nisipos hotar,
Sălașul tău, de unde ți-ai pornit
Sfâșietor lătratul solitar.
Simbol al unei nopți ce-a fost a mea,
Ăst cânt de jale e oglinda ta.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omenirea, trebuie s-o spunem, seamănă cu niște oameni inghesuiți intr-o mașină care merge la vale noaptea, cu o viteză enormă, fără lumină și este condusă de un copil de patru ani. Pe toate pietrele kilometrice aflate de-a lungul drumului scrie "Progres".
citat din Lord Dunsany
Adăugat de Dana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre noapte și văi, adresa este: