noapte şi vamă

Descântec

Tu mă desfaci petală cu petală
De parcă-i vrea destinul să-l descoşi,
Mă recompui, în vers, cu-a rugilor cerneală
Ce-o plâng mireni din ochii lor sfioşi.

Şi mă destrami, cum frunza se destramă
Sub palmele de brumă-n nopţi târzii,
Mă modelezi în lut păgân dând vamă
Din trupu-mi alb, iubirii, poezii.

Mă despleteşti cum nopţile de visuri
Se risipesc sub brizele din zori,
Şi mă aduni cu pumnii din abisuri
Să mă-mpleteşti, apoi, între culori.

Şi nu ştiu ce descântece rosteşti
De-ajung din muritoare un mister,
Ascuns în versul ce îl scrijeleşti
Cu unghia ta pe coaja mea de cer...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri trecute prin vama oglinzii

Într-o urnă albastră,
vântul deschide o fereastră;
în hărmălaia dintre două tăceri,
drumul e mai scurt cu fiecare ieri.

Privind în pătratul ca apele reci,
unii zic că nu există distanţă;
doar un abis
pe care speranţa îl umple
când acele timpului se înnoadă
şi modelează oboseala disperării
pe tencuiala trupului,
când vântul solar aprinde noaptea de aurore,
iar corul rotitor de albatroşi
naufragiază în ambiguitatea timpului.

Înşelat de amăgiri şi ambiţii,
respirând cu toate ideile
în labirintul imaginarului,
când liniştea însângerează nopţile,

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorie

Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteţi sau sunteţi în Apus
Străini de bună voie sau naţie murindă,

Chiar de trăiţi sub haină de alfabet străin
Ori desţăraţi vă pierdeţi sub stăpâniri barbare,
Vă rog, în aşteptarea aceluiaşi destin,
Români de pretutindeni, să mai aveţi răbdare.

Ca un infarct politic ce n-a iertat nimic,
Ca o rejudecare care fatal ne cheamă,
Cel mare va rămâne atât cât e cel mic
Şi vor veni provincii din nou la ţara mamă.

Ca râsul după lacrimi, ca noaptea după zi,
În urma planetarei şi dreptei revoluţii,
La ţara voastră mamă plângând veţi reveni,
Voi, deocamdată, încă atât de trişti pierduţii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară asupritoare

Pentru mine fiecare vară e asupritoare
o simt ca pe o rană
care se usucă greu
dimineţile nu le mai simt
nu mai plătesc nici o vamă
dar noaptea încă mă doare...
stau cu ochii pe pereţi, mai mereu
până-ţi apare chipul

toată vara am avut un sentiment de trădare...
sau aveam...

ştii tu, singurătate
ce întuneric mi-ar fi
de n-ar fi luna
ştirbită din geam?

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (1 iulie 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu mă înţelegi

Iisus a certat marea, Darius a cerut să fie biciuită,
Eu nu o rog decât să mă lase să o contemplu.
O, de când privesc această mare verde,
Sărată, ca buzele iubitei mele, Annemarie.
La Vama Veche, într-un hamac, am uitat de mine
Şi am crezut că sunt o fiinţă amfibie
Care noaptea se ascunde-n mare,
Iar ziua se întinde pe nisipul fin.
O, lumea-i largă, marea-i boltită dincolo de orizont,
Vapoarele dispar pe curbura verde de apă.
Iubita mea a plecat de mult într-un oraş carbonifer,
Unde şi-a găsit un ceferist şi stă ascunsă
Într-o gară mică. Aşa că fii binecuvântată mare verde,
Doar tu mă înţelegi, doar tu nu mă trădezi
Şi mă primeşti în fiecare an să-ţi simt pântecul,
Să fiu parte din tine.
Iar când voi muri să mă aşezaţi pe un rug plutitor,
Să ard cu o flacără albăstrie.

poezie de Mircea Florin Şandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă topesc ca timpul

Eu mă topesc ca timpul, ce nu-şi cunoaşte locul
Şi nici nu se opreşte în pragul vreunui cer;
Deşi mă doare clipa, eu am intrat în jocul
Tăcutelor secunde, ce-n găuri negre pier.

Mai pierd ceva din mine, un vers mai curge-agale,
Rămân poeme-n urmă, cu un picior beteag,
În versuri albe, rime fac striptis şi-aşa goale
Se scurg pe pleoapa nopţii şi-n noapte mă retrag.

De îmi auzi chemearea, când trec prin vama sorţii
Bucăţi din partitura ce curge din viori,
Opreşte, doar balada enesciană-a porţii
Prin care doar tăcerea ne mai găseşte-n zori.

Şi, poate cu răbdare, vei aştepta căderea
Nisipului ce-n sare s-a preschimbat în timp;
Gestantă e clepsidra ce-şi drămuie durerea
Când naşte câte-o moarte în orice anotimp.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povară cazonă

Adastă sub ziduri turmele de muguri
Mai pâlpâie mirarea în târgul de afară
Din cabaretul ploii iluminat de molii
Mă dor urmele tale când coboară.

Trec înspre nord singurătăţi călătoare
Vai, trupul tău cum s-a înnoptat
Bate în vama sângelui luminat
Ochiul tăcut al ploii stelare.

Cântecul nostrum – lebădă tristă
Mai caută îndurarea sub lespezi de ceară
Purtăm copilăria în raniţa veche
Cum pe cea mai cazonă povară.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe mirosind a toamnă

Merg cavalerii nopţii
să ceară lunii vamă,
copacii în iluzii
pierd frunzele pe rând,
a mai trecut o vară
s-a mai topit un gând;
să bem din cupa nopţii
şi nu fi tristă, doamnă!
Pe uliţa din suflet
mai trece-un dor flămând
trist căutând un loc
unde-ar putea să doarmă;
din vise desuete
gustând ca dintr-o poamă,
tomnatic pierde-vară,
el trece fluierând.
Ne plouă în privire,
ne plouă şi în gând
cu stropi plesnind de clipe
şi iz, discret, de toamnă;

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Victoria Glodean din Volumul de poezii "Între două tăceri"
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Te-am căutat ca pasărea rănită,
Lovită de furtuni fără-apărare
Ce plânge-n zbor în noapte rătăcită
Cerşind lumină, cuib şi îndurare.

Te-am căutat cu inima – epavă,
Un cord ucis de- atâta neiubire
Transplantul să mi-l faci fară zăbavă
Şi-artere noi să-mi pui spre fericire.

Te-am căutat prin frunza ruginie
Cu sufletul mereu o rece toamnă,
Răscolitoare, în veşnică- agonie
Să-mi las durerile din el ca vamă.

Te-am căutat cu patimă şi sete
Printre zăpezi celeste neumblate
Şirag să-mi pui la gât de amulete,
Hlamidă de speranţe atârnate.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (12 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă viaţă

Mănunchi de flori pe masa sfântă
Încântă
Un suflet străbun pierdut între lumi
Nebun
Îşi caută mama îşi caută fraţii
Răpiţi
De mână de demon de ochii de vidmă
Ascunşi
Prin arsele ierburi, pe strâmte poteci

Şi-atunci...

Te-ntrebi ce-a greşit să sufere grabnic
Groaznic
Va fi de-i vei afla trecutul, doar fugi
În noapte
Şi-ţi caută îngerul şi ţine-l de mână
Străină
Să-ţi fie persoana din noaptea cu lună

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog (24 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana Infinitului

Respir încet
şi văd
se unesc în sânge şi trup
la Masa Tăcerii
sub blana mielului

Respir încet
şi văd
căzuţi sunt toţi
în strângerea de şarpe
măslinul singur
stă drept în noapte

Respir încet
şi văd
la ieşirea din grădină
trec prin Poarta Sărutului
plătind vama cu o ureche
şi treizeci de arginţi

[...] Citeşte tot

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ce nu e spus

Singurătate, luminează-mi zorii
să-mi intre întunericul în teacă
şi-n dimineaţa vorbelor te-apleacă
din clipa ud a nopţilor istorii...
pe şoaptă ţin sărutul tău oleacă,
muţenii unor vremuri iluzorii
şi trec la Dumnezeu prin moarte-actorii
ca printr-o uşă-n teatrul tainei joacă...
să înţeleg o lege-n umbre-adânc
tăcere cer în alfabet de vămi,
averi de pace din enigmă dă-mi
şi setea de pe buze să-ţi mănânc...
ebrietate-n trist de unul însă
căci tu eşti nefiind, femeie plânsă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ciclonul
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o răsuflare distanţă

de pleci să-mi laşi măcar o amintire
s-o ţes pe pleoapă ca să mi-te-închipui

dar de plecat nimeni nu pleacă aşa de-odată
mai întâi se desface la toate amintirile şi răsuflă în tihnă

apoi, noapte de noapte, pluteşte ca un abur, traversând
marea suspinelor, deşertul de cenuşă, mlaştina regretelor şi munţii de ură

după care, curăţat de cele pământeşti, se ridică la ceruri
ca să-şi plouă binecuvântările

aşa şi eu, voi trece toate vămile
şi-oi rătăci să uit c-am fost... ca voi

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori de noapte

în mănăstirea vremii nezidită
de nefiind ţi-s ochii veci, fecioară,
de hram în stih cu taină ce-mi coboară
născută dintr-un vis de stea cumplită.

şi ou de clipă se înşiră-n sfoară
având esenţa-n linişti învelită;
la demiurg eternitate-n sită
e-n pasăre ce-n ultim cântec zboară...

iubirea ta-mi aleargă prin aortă,
lumină-n sânge mi se face mult
la tine-n ceţuri a senin exult,
pe gând corăbii şoapte-n miez transportă.

şi mai era şi-o noapte ninsă foarte
de o trezie către vămi de moarte...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de Prut

Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?...
Sunt lanurile gene de neveste?...
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Şi într-un balaur – rest de poveste?

Satelele adorm descântate de val,
Îngerul nopţii aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărţit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.

E negru adâncul şi, la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor:
Îi dau sufletul despovărat de teamă –
Se deschide-o uşă şi un coridor...

Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?...

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul spre Vamă

Era într-o noapte toridă de vară,
dorinţe păgâne veneau din afară
cu duhuri ţesute din false ispite
ascunse în vechi amăgiri adormite.
Te văd şi acum în taverna barocă,
prin norii de fum plutind echivocă,
sub buza ferestrei cu geamuri ovale
pictate cu scene din visuri astrale.
Păreai rătăcită - venind de departe,
pierdută-n oraşul cu mituri deşarte,
păstrate în case cu-obloane-ntr-o rână
ce parcă trecutul voiau să şi-l spună.

Din colţul opus mă priveai solitară,
cu ochii cuprinşi de-o tristeţe amară,
simţind cum veneau peste umbra opacă
dorinţe păgâne ce-n gând te dezbracă.
Dar eu te chemam cu privirea-mi duioasă,
să vii să te-aşezi lângă mine la masă,
departe de ochi cu priviri anodine,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN 2247-1545
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi dansat cu tine

Aş fi dansat cu tine, înc-o vară,
La Vama Veche sau la Costineşti,
Când pescăruşii cântă la chitară
Şi pe nisip... păcatele-nmulţeşti.

In noaptea violetă... şi mahmură
Ascund sitarii frica-n stufăriş,
Iar luna c-un pahar de băutură
Revendică amorul... pe furiş.

Aş fi dansat cu tine, dezgolită,
Ca o ispită albă, de argint,
Lăsându-mă, încet, a fi iubită,
Când pică stelele înspre Corint.

Parfumul tău, de iasomie pură
Pătrunde în adâncuri inocent,
Ca o esenţă... ca o picătură,
Ce răscoleşte trupul... permanent.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât eşti priveşte peste vreme

la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte

nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naşte mâine

azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt şi elegie

în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veşmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ

sincere sentimentele noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne şterge apa din oglinzi

Stimată doamnă, amândoi
Privim oglinzile din noi
În care ape flutur' vag
Când amintiri adie trist
Ca un refren uitat de Liszt
Dintr-un regat de inocenţă
Ajuns la ultima scdenţă
Şi-n care nu mai suntem noi
Copiii blonzi, căci amândoi
Am tot plătit la vămi întruna
Şi-apoi ne-a despărţit furtuna
Cu dune de nisip şi sare
Şi-şi duce crucea fiecare
Lăsând în urmă urme, urme
În care noaptea vin să scurme
Străini ce seamănă cu noi;

De-aceea doamnă, amândoi
Cu ochii plânşi şi suferinzi
Ne şterge apa din oglinzi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neştiutul clipei zero

clopote cu limbi de gheaţă
bat să mişte până şi lumina ce străpunge aerul
tavanul de cer crapă năvălesc corăbii
despre care nu se ştie nimic
unde au înnoptat şi ce vămi au trecut prin străvezime
cum au fost trase la mal printre candele
aprinse pe ape de fluturi palizi foşnind aripile încet

toate tac transfigurate
o clipă roata încremeneşte
între negrul opreliştei şi albul infinit
abisul întinereşte din neştiutul clipei zero
în neştire cântă păsările cu toţi îngerii
căzuţi din soare nevăzuţi în crini
pământul cu miros de seminţe umflate de ploi
îmi pare un dom de verde ce înfrunzeşte

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!