nori şi vânt

Om bun este omul cu sufletul mare; sufletul lui e mai mare decât punga celui bogat. Din firimitura de pâine rămasă, el hrăneşte păsările cerului pentru a-şi bucura sufletul şi a-i revigora zborul pe drumurile norilor pe unde umblă vântul.

Ştefan Radu Muşat în Cafeaua fără ghicitoare, Ana Georgiana Niculescu (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre râu, pe sub norul ca o culme de negură, sufla vântul, împrăştiind un miros de lemn şezut în mâl. În jur toate existau
aievea, însă fără contururi reale, o pâclă albicioasă ştergea şi încâlcea formele cărora luna le dădea moliciune şi luciu.

Fănuş Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

cu ochii spre cer –
în norii purtaţi de vânt
ghicind formele

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul norilor

Corăbii albe înşirate
Pe un ocean de cer albastru,
Trec păzite de un astru,
Către tărâmuri neumblate.

Împinse de vântul aspru
Se rup ca valuri înspumate,
Corăbii albe înşirate
Pe un ocean de cer albastru.

Convoiul alb bolta străbate
Irizând în alabastru;
Se rotesc circumterestru,
De nori cohorte răsfirate,

Corăbii albe înşirate...

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sfârşit de april -
nori albi dispar de-a valma
pe vânt şi soare

haiku de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc nestins

Dincolo de nori şi ceaţă
Arde-un foc fără de fum
Şi mă cheamă pe un drum
Fără visuri şi speranţă.

Pare-un vânt necruţător,
Ce mă-npinge spre pustiu,
Dar rămâne încă viu
Un izvor, de vis şi dor.

poezie de Ştefan Ciuculescu din Cuget nemuritor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurora

Ascunde lumina de vânt!
astrele sunt sclipiri de petale
prin ere, din hăul de ape
născute privirilor tale.

Stelele-apun. Şi visele lor
le simt pribegind tot mai rar.
ascunde-ţi lumina de soare
la ora când norii răsar...

poezie de Liviu Pendefunda din Sideralia (1979)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborii şi-au dat foc...

Arborii şi-au dat foc.
Stelele-şi dau bineţe,
risipite prin cer şi fâneţe.
Zdrenţe de nimb.
Norii nu mai au loc.
Buzele nu mai au timp
sere
unui soi de bloc
din care picură umbră: pământul...
Feţe şi cefe.
Demonii umblă
între două-abise ca vântul.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum norii sunt purtaţi de vânt, aşa şi norocul este purtat de timp.

aforism de Laurenţiu Alin Trif
Adăugat de Alinosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă de mână şi hai să colindăm prin poveşti! Tu să-mi fii pulbere de stele şi umbra norilor care îmbrăţişează cerul infinit cu atingerea lor. Să-mi aduci lumina zâmbetelor calde şi mângâierea vântului care spulberă amintirile efemere. Ia-mă de mână şi arată-mi drumul către inima ta...

Andreea Palasescu (7 iunie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile

Vorbim amândoi deodată,
ne aprindem în plină zi
şi ardem ca nişte torţe în luptă.

Într-un tunet desluşesc un adevăr înverşunat.
Ciocnindu-se, doi nori fulgeră-n zare.
În barbă mi se înnoadă instantaneu două lacrimi.

Nu se mai aude suspinul ci numai hohotul ploii.
Eu tot mai cred, că purtaţi de vântul sălbatic,
norii se izbesc hrănind pământul.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul IV

În inima verii
dimineaţa este cuprinsă de furtună.

Norii trec ca batiste albe de "adio";
vântul călătorind, îi flutură în mâinile sale.

Inima infinită a vântului
pulsând deasupra iubirii noastre tandre.

Orchestral şi divin, răsunătoare printre copaci
ca o limbă bogată în războaie şi cântece.

Vânt ce înlătură frunzele moarte cu o atingere rapidă
şi îndoaie săgeţile pulsânde ale păsărilor.

Vânt ce-o răstoarnă pe ea în valul fără de stropi
şi-n substanţa fără de povară, şi-n flăcări aplecate...

Din abundenţă, săruturile ei sparg şi afundă,
asaltate la porţile vântului de vară.

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei începătoare care zice că–şi distruge sănătatea scriind noaptea

Cu lung geamăt vântul trece.
Luna-şi urcă silueta
Pe al norilor balcon
Şi priveşte cum poeta
Îşi distruge-n noaptea rece
Bunătate de... creion.

epigramă de Mihai Condali din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea ninsorii

Albă linişte aduce
Iarna în a ei ninsoare,
Vântul bate la răscruce
Troienind a mea cărare.

Nori cuminţi din site cern,
Fulgi plutesc în armonie,
Domoliţi, încet se-aştern,
Cad în dulce agonie.

Ninge... Ninge în tăcere...
Trec ninsorile în tihnă,
Ochiu-i plin de mângâiere,
Gândul şi-a găsit odihnă.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de toamnă

Încep vânturile toamnei: nori albi în zbor.
Iarba şi frunzele se ofilesc: trec cârduri de gâşte spre sud.
Toate orhideele-s în floare: miros delicat de crizanteme.
Mă gândesc la frumoasa mea doamnă: n-o pot uita niciodată.

Barcazul-pagodă traversază râul Fēn.
În mijlocul curentului: valuri albe.
Lăutele şi tobele ţin isonul vâslaşilor care cântă;
În mijlocul festinului şi-al bucuriei, vin gânduri negre;

Anii tinereţii – cât de puţini!
Bătrâneţea – cât de implacabilă, cât de aproape!

poezie de Împăratul Wu,156-87 î.e.n, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea înălţimilor, o lume aspră şi frumoasă, născută din zbuciumul planetei, mângâiată de nori şi rudimentar cioplită de mâna sculptorilor cu putere nemăsurată: soarele, apa şi vântul.

citat din Ionel Coman
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vreme a stat încordată lupta între iarnă şi primăvară — câteva zile. Poate deasupra văzduhului
de cenuşă s-au tăiat în săbii, pentru că într-o bună dimineaţă sabia primăverii a despicat plumbul de
sus, şi vânt cald de la miazăzi, cu mireasmă de verdeaţă a umplut lumea, fugărind norii cei
încremeniţi parcă într-unul singur.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Nimeni n-a rămas în stradă,
Norii negri vin grămadă.
Zboară frunzele uscate
În văzduh împrăştiate
Şi salcâmii stau să cadă -
Bate vântul, bate...
A ieşit de la răscruce
O femeie care duce
Un copil de mână... Sună
Porţi izbite de furtună
Şi femeia face cruce -
Fulgeră şi tună.
Dar a norilor năframă
Se sfâşie... Biata mamă,
Cu puterile scăzute,
Vrea copilul să-şi ajute
Şi cu glas pierdut îl cheamă:
– Hai cu mama, iute!
L-a luat acum în braţe.
Ploaia o izbeşte-n faţă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirena

Noaptea îmi plânge la fereastră -
Noaptea e mută, plânge un copil,
Vântul, copil pierdut în noaptea-albastră -
Ce-l face oare să plângă aşa docil?
O, sărmană Sirenă!

Ca focul păru-n furtună se risipeşte,
Ca focul prin nori trece în şoapte -
Pentru tine sărmană roabă rosteşte
Inima-mi o rugă e de noapte!
O, sărmană Sirenă!

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul cu ochi de ţărână

Uite cerul cum răsună!...
Iar pe drum fără pereche
Şi cu ochii de ţărână,
Vântu' umblă într-o ureche.

Izbi salcia subţire
De fântâna părăsită,
Şi trezi din amorţire
Cumpăna hodorogită.

Se înalţă şi aruncă
Norii-n vârful satului.
Nalte ierburi de pe luncă
Au adăpostit un pui.

Ridicându-şi peste nori
Aripile de balaur,
Suflă furios pe nări
Înspre soarele de aur.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Anotimpul cu aripi de copil (27 martie 2016)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!