Citate despre numismatică și timp, pagina 2
Apostrofe la lună
"Per amica silentia lunae..."
Glob rătăcitor de stâncă rece, tristă ca mormântul,
Fiică stearpă a-ntâmplării, lună, soră cu pământul,
În zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutate
Fermecat-ai paraziții uriașului tău frate!
Arc văpsit pe bolta rece de-un penel muiat în aur,
Solz zvârlit din coada unui legendar ihtiozaur, -
Câți săraci din lumea asta, când lucești în noaptea tristă,
N-ar voi să fii monedă, să te lege-ntr-o batistă?
Sloi de-argint ce se topește în azurul dimineții!
Veșnic te-au iubit amanții, veșnic te-or cânta poeții
Lăudând în osanale mincinoasa ta splendoare,
Dar tu vei rămâne veșnic rece și nesimțitoare.
Apariție banală ca un fund de farfurie!
Talere cu două fețe! Cap de monstru fără trup!
Orologiu fără ace! Nastur de manta! Chelie!
Felinar! Conrupătoare de minore! Cantalup!
Cum poți tu privi de veacuri globul nostru de argilă
Și atâta suferință, - fără să te stingi de milă?
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi lua...
nu-mi lua iubirea
tăcerile mele în schimb de monedă
singurătatea fără iubire
doare atroce
o dau
nu lua fără să știu
în neat sunt aruncat
am pierdut firul minutului
ora ceasului aleargă nebună
zilele dau năvală
unde ești?
te caut destin
alături de mine nici sunet
aerul este un vacum
am aspirat prea multă durere
senzația inutilului mă doboară
regretul întâmplării
caut arcușul și pianul tace
am o cărare pustnică pe clape albe
sunt sufocat în corpul lemnului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (5 aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nistor: Dom' director, mă scuzați...
Traian: Spune, Nis!
Nistor: Nu înțeleg, cum să fim plătiți, dacă nu vom mai fi aici?
Traian: Măi, tu unde lucrezi?!
Nistor: În Institut, normal.
Traian: De cât timp?
Nistor: Aproximativ patru ani, dom' director...
Traian: De câte concedii ai beneficiat până acum?
Nistor: Păi, de nici unul... Pentru că, în primul an eram de abia la începutul activității, iar după aceea s-a ivit problema construcției navei "Pacifis"; n-am avut când...
Traian: Ți-ai primit salariul pe luna trecută, mai?
Nistor: Încă nu...
Traian: Pe 27 iunie veți pleca în misiune. În interesul cui sau cine organizează această misiune?
Nistor: Institutul, cred...
Traian: Nu crezi, ci sigur, doar sigla Institutului nostru se află pe uniformele voastre. Deci, tot angajații noștri vă puteți considera și e normal să fiți plătiți în continuare, în următorii ani, chiar dacă nu veți fi aici.
Nistor: Poate, dar în misiune nu ne-ar trebui bani la noi; ce-am putea face cu ei?!
Traian: Din bancnote: avioane, vaporașe, bărcuțe și alte figurine, să vă jucați cu ele prin navă. Iar cu monedele, puteți juca alba-neagra, barbut, sau altceva... Nu, sigur că nu veți primi salariile la voi, nici n-am avea cum să vă livrăm banii lunar la bordul navei și după cum ai remarcat, nici n-ați avea nevoie de bani în misiune. Tocmai despre asta trebuie să discutăm aici, în această ședință, despre modalitatea în care se vor efectua plățile și către cine; asta trebuie să stabilim.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fundamentali în puncte cardinale
Eu mă ridic în tine peste noapte,
Tu aduci culori fără măsură,
Iubita mea de verde, între toate,
Îmi arzi de veghe în lumea asta sură.
Și vin, și plec, și caut cuvântul care
Arată un semn, un cod sau chiar o hieroglifă,
Măsurând torențial indescifrabila chemare,
Din îmbrățișarea ta, e sigur, am sămi fac o grefă!
Și nui așa, vom descifra simboluri
Feriți de semne convenționale,
Pe viață acoperiți de încă zece veacuri
Și fundamentali în puncte cardinale.
Vom fi o unitate de măsură,
O literă sau o monedă veche,
Distanța dintre poftă și aventură,
Organ identic cu sufletul pereche.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Voi ce aveți de zis?
Lucian: Ce-am putea spune, dom' director?
Nistor: Habar n-avem.
Alex: Probabil că așa-i mai bine.
Traian: Atunci așa rămâne stabilit. Fiecăruia i se va deschide un cont în bancă, iar salariul îi va fi livrat lunar direct acolo, începând cu ianuarie 2086, cu o dobândă aferentă de numai 15%; mai mult nu ne-am putea permite. Cât despre banii pe anul acesta, din mai până-n decembrie inclusiv, deci, pe opt luni, îi veți primi pe toți chiar acum, în acest moment. Am să mai adaug doar că îl veți primi dublu decât cel de până acum. În plus, pe parcursul celor 15 ani, suma lunară aferentă salariilor voastre, va fi ajustată periodic în funcție de evoluția financiară a monedei naționale, pentru a corespunde nivelului stabilit, în cazul în care vor exista modificări; majorări, desigur. De asemenea, veți beneficia de prime anuale, de sporuri de vechime, de banii pe concedii, de sprijin material de sărbători, toate aceste sume trecând automat în contul vostru, la care se va adăuga lunar dobânda de 15%. Iar toți banii ce vă revin pe anul acesta, cu prime, sporuri, concedii și tot ce a fost menționat, am să vi-i înmânez personal chiar acum.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul
eii... tu cel care m-ai iubit...
chiar îmi vine să râd
ți-aduci aminte ce s-a întâmplat ultima oară?
sărutul l-ai pus zălog, pe inima mea
și-ai mai pus în cale și-o toamnă
după care m-ai uitat într-o iarnă lungă și grea
ai frânt timpul în două și m-ai băgat
în buzunarul tău cu mărunțiș
o monedă orecare
după un timp, rătăcind
mi-aduc aminte că am nimerit
între niște degete butucănoase
nu ai idee cât am suferit
nu aveam valoare
eram o monedă de mărunțiș
și totuși
purtam urmele degetelor tale, purtam norocul
care după ce m-ai dat, te-a părăsit
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nervi de toamnă
(La toamnă, când frunza va îngălbeni...)
La toamnă, când frunza vă îngălbeni,
Când pentru ftizici nu se știe ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva,
Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna.
Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,
Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final,
Voi repeta că anii trec mereu mai greu, și mai brutal.
Va bate ploaia... și târziu, la geamul tău voi plânge-ncet...
Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, -
Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus...
În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus.
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa...
Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa
metaforă a lui Heraclt Obscurul.
Noi suntem apa, nu diamantul.,
Cel pierdut, nu cel care stă neclintit.
Noi suntem râul și noi suntem grecul
care-și privește chipul în apă. Imaginea sa
se transformă prin undele oglinzii fremătătoare
într-un cristal care se transformă-într-un foc.
Noi suntem vanitosul râu predestinat
drumului către mare.
Umbrele l-au înconjurat.
Toate care există ne spun la revedere, toate dispar.
Memoria nu-și imprimă propria monedă.
Totuși, există ceva care rămâne,
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avers
cea mai grea boală e
atunci când îți cresc
sentimente în sânge
când geamul ferestrei
face drumul înapoi
către nisip simți că
zilele săptămânii seamană cu
o matrioskă nebună
de fiecare dată descoperi
alt drum niciunul
al tău
nu confunda omul cu poetul
chiar dacă se poartă
unul pe celălalt
ca o monedă cu fețe
măsluite
poezie de Vali Orțan din Din doi în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzeul satului
Din viața acestor oameni
Lipsesc mai multe secții,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea și norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.
Nu întâlnești aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur și argint,
Țăranii și-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.
Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla și cucul,
Care le cântau fără bani toată viața,
Și toată moartea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape de sfârșit
Am multe observații să vă
fac, nici nu va trece viața și
voi spune, de ce n-ați dat
săracilor cărbune. să poată
merge lumea în alt veac?
Nici nu era nimic dacă lăsați
să mai consume lumea niște
pâine și nu loveați în ea ca-n
bot de câine ce mușcă fără
noimă kilowați.
Ați economisit așa puțin
că uite-acum în galantar se vede
prin zornăitul tragic de monede
c-ați consumat mai mult pentru venin.
Dar, înainte de a încheia, o
întrebare, totuși, cea mai
mare, cum nu v-a fost
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Poezii cenzurate
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai vedeam
cascadele de cai galbeni
un fel de monede căzute din buzunarele
trădătorilor
era de ajuns să torn mierea cuvintelor
ca să mă asculți
ore în șir
până când luna se torcea fuior de lumină
pe gardul unor vieți petrecute
apoi rânduiam păsări de cobalt
să le fie zborul greu
noi să le luăm locul
aruncam pământ în colivii
și-n el rădăcini de iubiri stivuite în timp
apoi urlam ca doi nebuni
fără pioni pe tabla de șah
un rege ne saluta
în timp ce coroana galbenă
îi aluneca de pe frunte
[...] Citește tot
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la numismatică și timp, dar cu o relevanță mică.
Timpul râde de noi, când trece
privesc un geam și golul lui mă sperie
masa se uită la mine, prin portretul
bunicului
mă gândesc să-i vând trecutul
să pot respira încă un pic, viitorul
acum un leu este o monedă, ca un covrig
fărâmă rodundă zilnică de suflet
de multe ori mă consum și las golul singur
iar el se destramă, prividu-mă cu dispreț
un pod atârnă ca un braț rupt, deasupra unui pustiu
fierul beton era ruginit, înainte de-a putea fi terminat
parcul înghesuit între brațe de copii, tresare
poate crăpa oricând, ca o coroană de copac
crăpăturile lui pot absorbi, oricând suflete nevinovate
undeva un ciocan de lemn pe-o masă lungă
bate strâmbe destine, încă nu există lege
roba cu mască de mort pe față
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Susan: Îmi cer scuze că te deranjez în timp ce... lucrezi, dar ai să-mi schimbi o bancnotă de 5 dolari? În monede, dacă se poate.
O prostituată: Dacă aș fi plătită în monede, înseamnă că nu aș face o treabă bună.
replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de basthedt
Comentează! | Votează! | Copiază!
8
Culorile de zi iși cer astâmpăr,
monedele au zimții netociți;
cu ce tribut de sânge să te cumpăr,
sau să te fur ursuzilor misiți?...
Doar să apari la strigăt lung de lună
pe destrămarea asta de pământ...
Dar nu exiști; jur-împrejur se-adună,
să-mi frângă somnul, morile de vânt.
poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntreabă lumea
Mă-ntreabă lumea de ce scriu și eu nu știu
Să răspund, am câștigat palate de aer,
Aflat la marginea prăpastiei, privesc un balon,
El mă va duce pe Lună, ies dimineața din valurile
Mării, ies vremelnic, ce aduc eu semnilor?
Mâine voi muri pentru, să nu mă plângeți,
Poate dura ceva, detesc inteligența filosofilor,
Eseiștilor, esteților, isteților, nimic nu se compară
Cu sufletul, iar suflet au numai poeții.
Chiar dacă nu-i citește nimeni.
Cunoaștem noi toate păsările pământului?
Cuvintele nu mpor niciodată, indiferent
În ce limbă se scaldă, anii mi-au tăiat trupul în două,
O parte zboară, o parte se scufundă,
Zi după zi vine și pleacă speranța, ce este ea?
O monedă de schimb pentru trecerea Styxului.
Ai rămas un timp să contempli imensa tăcere.
Cine ești tu, poete?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cumpărând curva
Ești biftecul în sânge pe care l-am comandat
și te-am împănez cu propria mea ceapă.
Ești bărcuța pe care am închiriat-o pentru o oră
și te manevrez cu furia mea până eșuezi.
Ești paharul pe care l-am plătit pentru a-l agita
și a-i arunca pe gât conținutul împreună cu saliva mea.
Ești plita pe care îmi încălzesc mâinile tremurânde,
storcând carnea câ timp este fragedă și zemoasă.
Ai același miros greu sub sutien ca al mamei
vomit în mâna ta asemeni unui tonomat
din care se revarsă mărunțișul, monede grele și reci.
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina moale
moneda are un profil ambiguu
geamul clarvăzător nu mi te arată
undeva o exprimare tropotește torențial acoperind lumina
întunecând inima
goana de nori lungi ajung secundele din urmă
storcându-le lacrimi
literele ies din talciocul cuvintelor
și rămân cioburi nedescifrate
minutele uscate își pierd luciul
în care îți căzuse umbra
pipăi gustul vătămat de răgazul prin verde
e tot mai puțin gândul alb
din care sunt decupată
sunt în neauzul pașilor tăi
într-un vârf de săgeată
libertatea lâncezește într-o lumină moale cu pași nesiguri
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Batterton Dobyns
Și-a fluturat văduva mea fustele
Din Mackinac până în Los Angeles,
Odihnindu-se, îmbăindu-se și stând câte o oră
Sau mai mult la masă, delectându-se cu supe și fripturi,
Cu dulciuri savuroase și cafele?
Eu am fost doborât de tânăr
Din cauza muncii în exces și a anxietății.
Dar chibzuisem totul din timp, caz că se întâmplă ceva,
Plătind conștiincios asigurarea la zi;
Mai erau niște bani la bancă
Și un teren în Manitoba.
Dar chiar înainte de-a trece hotarul dintre lumi,
În ultimul meu delir am avut o viziune:
M-am văzut pe mine însumi întins într-o cutie bătută-n cuie
Cu cravată albă de batist și cu o floare la butonieră,
Nevastă-mea ședea lângă o fereastră
Undeva departe, într-un loc cu vedere la mare;
Părea, în pofida părului alb,
Bine odihnită, rumenă și grasuță.
Zâmbea și-i spunea ospătarului negru:
[...] Citește tot
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a lungul timpului, banii au circulat sub diverse forme, precum sarea, perlele sau alte obiecte. În timpurile vechi, averea era evaluată în funcție de numărul vitelor pe care le deținea un om. Acum avem la dispoziție moneda sau alte valori de bancă, pentru că este cu mult mai ușor să completăm un cec, decât să transportăm o mulțime de oi pentru a ne plăti facturile.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre numismatică și timp, adresa este: