Citate despre obezitate și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la obezitate și viață, dar cu o relevanță mică.
Orașul-capuccino
anul acesta ploile de vară trâmbițează ca un cocoș
cum deschizi fereastra ferigi uriașe îți invadează spațiul și cresc
până în ultimul cetrimetru locuit
altfel încât ai impresia că sufletul
s-a transformat într-un bolovăniș
ce te târăște contra curentului
iar tu nu mai poți smulge liniștea buruienoasă
din pavajul străzilor
te tot lași aruncat de rafale pe cimentul orașului-capuccino și vezi toate mizeriile vieții cum flutură
ploaia asta parcă este dusă cu pluta
trage de copertina blocurilor kaki cu ghearele lungi de zmeie a universului
eu strivesc țânțarul insomniac care bântuie nopțile
și bâzăitul lui umple valizele supraponderale
insinuîndu-se în acea porta-voce
ce nuepesilentiosniciodata
și o iei într-o călătorie dincolo de zidurile minții tale
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cofetărie serviră câteva prăjituri, plus răcoritoare. Evident, Nistor achită nota de plată a consumației, doar era salariat, ba încă la Institut. Îi promisese tatălui Adelei că n-o va duce prin cine știe ce localuri deocheate (nu pricepea ce înțelegea domnul Cristescu prin acest termen) și nici nu intenționa; de fapt, nici el nu frecventa asemenea locuri, chiar deloc. Cel mai des intra prin cofetării, patiserii și cam atât, după cum era de așteptat din partea lui. Dulciurile dilema vieții sale nu se putea abține de la ele. Erau mult prea bune și se obișnuise astfel, să consume zilnic o cantitate care, pe alții i-ar fi adus în prag de diabet, obezitate, sau, cel puțin, i-ar fi lăsat fără dantură, datorită cariilor. Dar el nu avea nimic, nu-l afecta acest consum exagerat; crescuse doar prea înalt. Oare din cauza dulciurilor? Nu-și dădea seama, dar nici n-avea importanță.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Obezitate
Progresul, ne-a adus în societate
Și bune, și mai rele, de prisos,
De-o vreme, însă, viața ca pe roate
A început să meargă dubios,
Nu mă refer nicicum la calitate
Ci la volum, că unul nu-i burtos,
Iar ca motiv, cei de specialitate,
Spun că a dispărut mersul pe jos ;
O fi motivul bun, însă mă mir
Cum nu ne spun care este pricina
Privind micul ecran ore în șir
Ne crește pe fotolii slănina (!?)...
Dar azi, de la distanță, ca la tir,
Printre canale, când îmi luam bulina,
Descopăr plin de draci și de sictir:
Telecomanda!... aia-i, bat-o vina!....
Mi-am amintit de vremurile-n care
Aveam cu totul alt exterior,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Orașul cu geamuri late
strada surâde sub globurile sparte,
incendiul major revărsat ca un lapte
din plămânii unui oraș cu traiectorii
înscrise în palmele ce țin prizonieră odiseea,
urbea îndreptă ziua unui copil rătăcit
hotărât să fugă în lume
are cu el iluziile și răzvrătirea
știe ce alții doar silabisesc,
regăsește în firul de iarbă viața,
va fi al ierbii, al cerului,
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să bem
pentru scroafa scăpată cumva
din prăbușirea cotețului peste ea
pentru ignoranța obeză și mitică
dusă la rang de actualistă politică
să bem picurând un strop pe podele
răposatelor virtuți ce-au avut să înșele
generații botezate fastuos... de sacrificiu
din care-a rămas doar un singur indiciu
semnul plus, zis și cruce
să bem dară, până s-apuce
groparul să spună taina ce-o știe
din noi care urmă o să rămâie
să bem ținându-ne strașnic de curba torții
murind nu vom ciobi coasa Morții
cana aceasta cu vin e unica mărturie
că tot ce a fost din nou o să fie
agurida se zbenguie-n raze zglobii
curând va fi must apoi vin și nu știi
cărei guri este de data aceasta menit
să bem acum segmentul nostru de infinit
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaș,
Ce în aer locuiești, oaspe din ceruri picat!
Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat
Din efirul luminos în acest negru lăcaș?
Căci sub bolta cestui zid, unde de mult sunt închis,
Rază de zi n-au pătruns, nici măcar s-au pomenit,
În acest muced lăcaș, mormânt celor vii gătit,
De vreo bucurie glas, sau vreun mângâios vis.
Numai tu, soarta mea, știi de când aici ai sosit;
Doar la tine, fluturaș, acolo în aer sus,
Amărâtul meu suspin din castelul au ajuns!
Și ai venit înadins să vezi un nenorocit.
Vai, tristul sufletul meu, de mult aici îngropat,
În tine văd acum lumea ce l-au urgisit,
Tu speranță ai adus închisului osândit,
Și-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat.
[...] Citește tot
poezie de Vasili Andreievici Jukovski, traducere de Constantin Stamati
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flash memory
într-o pustietate ca în oricare colț de lume
o fetiță stătea pe marginea unei gârle
tristețea i se accentua cu fiecare orăcăit de broască
ce imprima orelor un curs lasciv
o tărăgănare nevrotică
mirosea a mlaștină și a verdeață umedă
iar pe celălalt mal se putea admira fără emoție
risipirea unei turme de oi
ca o halucinație generată de sunetul talăngii
desfigurând calmitatea locului
în același segment temporal
se întâmplau prea multe lucruri
pentru a fi nevoie să fie judecate
sau cel puțin contabilizate
nu mai era necesar să le cunoști
intuind doar că ele oricum se petrec
indiferent de felul în care îți miști buzele
dacă te uiți prea concentrat în soare
sau de altă opțiune interesantă
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vuitoarea tăcere a sângelui
(dioptriile sinelui)
citindu-ți destinul în oase fragile
secunda mea a uitat să respire o viață poate mai mult
deposedată de tunica morții
nu și-a văzut mirarea în haine cernite
cum ridică troițe albastre
la răscrucile cărnii
și cântă zăludă de dor și de spaima de-a fi prea puțin om
în arteră de zeu prea lucid se respiră
și arde - ascuțit flacăra-i rece
(cu veșniciile din sânge în recluziune nu-i de glumit
mărturisește un licurici pocăit)
după o cină cu zboruri obeze și-un schimb valutar
cu azururi ne întâlnim clandestin
pe coapsa poemei rebele să-nnodăm o maree sprințară
de colțul lunii ciobit de suspine de ceară
și de schije de ură
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre obezitate și viață, adresa este: