Citate despre ochi și speologie, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la ochi și speologie, dar cu o relevanță mică.
Mamă sfântă, Românie...
Au bătut la tine-n ușă
Regi cu sceptre de cenușă.
A curs sânge de român
Pe coroana lor de tun.
Le-ai pus roadele pe masă,
Grâne din sudoarea noastră.
Ne-nchinară cu o mână
La icoane de țărână.
Munții noștri mai cu seamă,
Aveau creste de aramă.
La izvoare doine multe,
Vântul se oprea s-asculte.
Azi, sărmană Românie,
Ești țărână fără glie.
Pe a ta frunte puse rege
Tot străinul fără lege.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul meu în noapte...
Nu am știut că mă certați
pentru că m-am desfășurat cu eleganța
ce uneori mă caracterizează,
atunci când noaptea e în toi
și am visele-naripate,
cu pletele aruncate-n vântul cald,
iar iubirea mea dansează-n fața ochilor mei
ca și valurile mării înspumate,
simțind căldura trupului meu,
ca focul distrus de lacrimile unui izvor,
ce caută să iasă din peștera muntelui abrupt
și cu cascada uriașă ce inundă dragostea uneori.
poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt... privește!
Sunt cenușa
Și focul care mocnește...
Nimeni nu mă iubește!
Nimeni nu-mi bate la ușă.
Ușa e-nchisă cu lacăte vechi, ruginite...
Așteaptă în prag aduceri-aminte
Despre oameni rămași
În colțul ochiului drept.
Eu îi aștept...
Priviți!
Ochii-mi sunt mări
Ce rătăcesc uneori
Pe cerul pudrat cu tristeți și oftat.
Lacrimile-mi sunt ploi,
Ochii-s de zâmbete goi.
Dar nu m-am schimbat...
Vă iubesc!
Peștera sufletului
Ascunde în ea,
Dragostea mea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spațiu închis
urlete de lup
se aud trezind universul
ochii lor privesc prin mine
abisul și albul și flăcările
și cenușa ce râde de nemurire
și labirinturi de peșteri de coral
nimeni nu vorbește cu mine
nimeni nu mă cheamă
să mergem mai departe
doar ziduri și torțe și execuții
și temnițe și cercuri opace
demonii tac în mintea-mi ruină
nu-i lăsa iubite să îngroape lumina
lumina strivită pe margini de răni
într-o vană de sânge plânge seninul
jocul meu de-a moartea e fără de vină.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spațiu închis
urlete de lup
se aud trezind universul
ochii lor privesc prin mine
flăcările și rugul și abisul
și cenușa ce râde de nemurire
și labirinturi de peșteri de coral
nimeni nu vorbește cu mine
nimeni nu mă cheamă
să mergem mai departe
doar ziduri și torțe și execuții
și temnițe și cercuri opace
demonii tac în mintea-mi ruină
nu-i lăsa iubite să îngroape lumina
lumina strivită pe margini de răni
ce-și găsise culcuș în cuvinte,
într-o vană de sânge plânge seninul
jocul meu de-a moartea e fără de vină.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mine
Salvează-te cu grija mea
Când ochii mi se-ascund în peșteri
Lucind, vei știi că voi urma
Un soclu ridicat de meșteri.
Te voi atinge doar cu gura
Prin palme voi săpa tranșee
Să te ascund de vânturi reci
Prin păr să-ți curgă orhidee.
Ești toată fulg de păsări rare
Te port prin gând să nu te supăr,
Atunci când pielea ți-o ating
Mă simt întins în somn pe nufăr.
De te vei naște înc-o dată
Să plângi mai tare să te-aud,
Ca eu din drumuri puse-n viață
Să te feresc de solul crud.
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Volatilitate
era atât de frumoasă
pășea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea
trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple
ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre
glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremuri întunecate
În vremuri întunecate ochii încep să vadă,
Mi-am întâlnit umbra într-o umbră mai mare;
Mi-am auzit ecoul în ecourile pădurii
Un domn al naturii jelindu-se unui copac sub zadă.
Trăiesc între stârci și pitulici, străin între străini,
Printre fiare pe deal și șerpii din vizuini.
Ce este nebunia, dacă nu noblețea unui suflet
În dezacord cu împrejurările zilei care ia foc!
Cunosc puritatea disperării în ultima-i esență,
Umbra mea pironită de un perete transpirat.
Acel loc, departe-între stânci, e-o peșteră, un adăpost
Sau o răscruce de vânturi? Între extreme-îmi caut rost.
O furtună permanentă de similarități!
O noapte căzând în fâlfâit de păsări, o lună zdrențuită,
Iar în mijlocul zilei, întunericul întorcându-se din nou!
Un om merge departe pentru-a afla cine este, ca și alte dăți
Moartea sinelui în lunga noapte indiferentă, de smoală,
Când toate formele naturale emană-o lumină ireală.
[...] Citește tot
poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludmila
Iar un drum, iar o amintire
trec peste ele nu mă uit înapoi
simt orașul cu oamenii lui indiferenți
ca pe un vânt la marginea cerului,
și umbra turnului cu ceas
căzută ca o taină imperfectă
în cercul strâmb al singurătății.
Totul se schimbă
voi pleca în parcuri cu alei drepte
cu oameni mulți dezinteresați
care vor lăsa în întuneric copacii
și teama va sta cu mine pe bancă,
ca o toamnă târzie așteptând
lumina sclipind în ochii femeii singure.
Am fost în noapte mirat
de umbra mea frumoasă
pe peretele galben al camerei
lânga alte umbre statice de obiecte,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o stea nemuritoare
Te iubesc, ca un nor... Apar, dispar și reapar,
Te îndemn la meditație...
Dependența de mine sau de iubire poate ucide
Te condamn la iubire veșnică, pentru oricine, fără drept de apel!
Te surprind cu ochii lipiți pe perete,
Ai adormit în peștera inimii tale,
Ai pătruns pe contrasens, neconducând atent
Ai ales distanța, ca pe o vindecare a rănii abandonului,
Permite-mi să mă joc și eu cu Rana aceasta...
Pot fi singură, pot fi lumină în casele singure,
Pot fi Luna pentru un artist,
Pot fi o stea nemuritoare....
Cu drag, unui om abandonat de patimi.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea din grădină
În umbra unei umbre
din umbra celei mai mari umbre
făcută din lumină și pământ
din ciment și din zare
din aripi de îngeri și aripi de vise
a crescut floarea lui Ienăchiță
pe malul Dunării cu gândul la București
cu sufletul la Cluj
cu pulsul la Iași
cu degetele răsfirate ca valul baroc
mângâind tandru între Brașov
până la Sibiu
apoi mai jos de la Pitești
până la Timișoara
în umbra căușului mâini
în care se agață ecoul clinchetului perlelor șirag
de la încheietura mâinii
și tălpile picioarelor
decorate cu nisip și mare între Tulcea
și Constanța cu degetele mici
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strălucind în timpul ce nu s-a țesut
Eu sunt un
țărm
tu ești celălalt țărm
fără noi fluviul
n-ar mai luneca spre ocean
ne oglindim în apele
întunecate și leneșe
ca două orașe gemene
zidite pe stânci
deoparte e lumea mea
de cealaltă parte o altă lume
lumea ta unică
pe care o întrevăd
dar n-o cunosc
ne contemplăm
de pe înălțimea stâncilor
din turnul de veghe
ce mușcă din cer lacom
[...] Citește tot
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel care sunt
Doamne, cât de puțin
seamănă acel care sunt
cu cel ce a fi mă doream...
Mă întreb în care răscruci
am tot pierdut din mine câte-un colț,
pe ce cărări pietroase m-am tot fărâmițat
și-n care crânguri
printre falange visele s-au scurs?
Măcar genunchi pe care să se plece
ori mâini întinse-a rugi ori răzvrătiri
străinu-mi suflet de ar mai avea...
Până și gura
o peșteră zidit-a devenit, iar ochii
doi stinși tăciuni sub a trecutului cenușă...
Cum te voi regăsi cândva și cum
putea-vei să mă recunoști,
un ciob
din amfora care eram odată?
[...] Citește tot
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vigonie
Într-o zi, într-o dorință, dintr-o iarna-n care plouă,
Dintr-o peșteră din ceruri, am scos soarele afară
L-am ferit de frig cu palma si cu ochii l-am rugat
Să-și desfacă curcubeul, chiar si-n ploaia înghețată
Să-mi fac scară către mine printre gândurile zdreanță
Si-am urcat, torcând pe trepte gândurile destramate
Am cules bumbac din stele, ignorând a lumii șoaptă,
Te-am găsit torcând la lună, firea-ti pură, firea-ti dreaptă,
Chiar pe creasta regăsirii s-a sfârșit ultima treaptă
Când din gânduri zdrențuite, incurcate-n fir din stele
Te-ai țesut cu firea-ti caldă, tu vigonie în mine.
poezie de Ștefăniță Ovidiu Juncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare
N-o să mai vorbesc despre ea.
Trăiește imponderală, undeva între libertate și căminul frunzelor,
fără întrebări și fără regrete.
Nu o să îi mai pomenesc numele,
s-a retras în vârful picioarelor din ecoul văzduhului,
s-a întins în nevăzute, neauzite peșteri să își odihnească tumultul.
E la fel, nici mai frumoasă, nici mai urâtă, nici mai bună, nici mai rea,
se oglindește în ochii timpului.
Mă curta din secetă și iarnă, din setea și nesomnul pământului.
Mă urmărea când alergam pe așchia înnoptării,
se dăruia vântului când deveneam vară, para focului.
Din tulburarea apelor, m-am împăcat cu sufletul nărăvaș al naturii.
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Pan
I
PAN CĂTRE NIMFĂ
Cu strai de broască-n păr răsai din papură,
o undă
vrea să te cuprindă și nisipuri prind să fiarbă.
Ca dintr-o nevăzută amforă rotundă
îți verși mlădie trupul gol în iarbă.
Și vâna de la tâmple îmi zvâcnește
ca gușa unei leneșe șopârle
ce se prăjește-n soare,
mișcarea ta mi-adie murmur de izvoare.
Ca pânea caldă eu te-aș frânge,
mișcarea ta mi-azvârle clipe dulci în sânge.
Nisipuri prind să fiarbă.
Vară,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru fiecare om există o pereche. Adeseori există două, trei sau chiar patru persoane care să-ți fie pereche. Sunt persoane care provin din generații diferite. Călătoresc peste oceanele timpului și prin profunzimile dimensiunilor cerești pentru a fi alături de tine. Ele vin de dincolo, din cer. Arată altfel decât le știi tu, însă inima ta le cunoaște. Inima ta le-a «ținut în brațe» în deșerturile scăldate de lumina lunii din Egipt și pe străvechile câmpii din Mongolia. Ați călărit împreună în armatele uitaților războinici-generali și ați locuit în peșterile ascunse de nisip din vechime. Sunteți uniți pe veci, iar tu nu ești niciodată singur. Capul poate interveni și poate spune: «Nu te cunosc!». Dar inima știe. El te ia de mână pentru prima oară, iar amintirea atingerii sale transcende timpul și fiecare atom al ființei tale începe să vibreze. Ea se uită în ochii tăi, unde vezi un suflet care te-a însoțit de-a lungul secolelor. Te cutremuri, te trec fiori. Tot ce nu face parte din acest moment își pierde importanța.
citat din Brian L. Weiss
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tace și suspină
ne-am rătăcit în bezna istoriei și mocirla umanității
pe drum tâlhari și negre umbre
bat clopote pe dealul vieții
mi-e sufletul pătat de lacrimi
suspină și florile în grădină
e frig, e trist și nu e bine
se usucă grâul în spic
arde în vetre durerea
plâng cu buze cusute
mi's ochii pustii și gândurile frânte
trăim în tăcere
în peștera uitării
timpul s-a scuturat peste noi
nu am văzut
aveam ochii legați, să nu călcăm în gropi
ne-au vândut sufletul pentru o copeică murdară
bem apă din fântâni otrăvite
mi-e trupul obosit și trist
au ascuns lumina într-o zi senină
nimeni nu e de vină
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină de soare și trist
Îmi părea că narcisele toate înfloriseră că
pe jos se întinseseră drumuri de fizică veche
și de ceai
lor!
însă nu înțelegeau înflorirea peste toate păcii pomilor dintâi
poate pomii nu mai sunt
și
Adam e prea vechi
și Eva de mult s-a-învechit
care pace care pace dumnezeul tău nu e nicăieri
în pieile noastre de animal în peșterile acelea vechi
se vorbea despre un soare străvechi și însemne rupestre doborâte
de timp
și
uitare
nedrept
ieșeam afară cu tine și mă deznodam de trecut
pesemne dumnezeu începuse înainte de peșteri
se arătase cu mult dinainte însă noi nu L-am știut
viețuiește dintotdeauna în cer
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stătea abătut
omul de grotă cu ochii undeva
la marginea timpului
relaxat pe o piatră neșlefuită
se gândea să-și cumpere
un fierăstrău electric
și-un ciocan din epoca fierului
stătea gânditor cu ochii la tehnologia 5G
în peștera unde s-a retras
după evacuarea forțată
din grota centrală
a plâns aceeași lacrimă
după ce și-a prins gândurile
într-o capcană a timpului
recapitula tristețea de moarte
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ochi și speologie, adresa este: