orez şi timp

Fetele trag de remorca prova

O navă la tropice pe marea-n spume, cu cer senin deasupra,
Cu velele întinse de alizeul sprinţar suflând din pupa;
Stâncile din jur sunt viscolite de pulberea stropilor de mare,
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frăţioare..."

Şi, iată, "Trageţi, fetelor, cu toată puterea, continuu,
Polly şi Dolly şi Sally şi Sue –
Mame şi surori şi iubite, hai, toate,
Trageţi... trageţi până la capăt, cât de tare se poate!"

Aleargă cu şaişpe noduri spre nord, sprintenă şi sigură,
Cu vântul intrând în velele zburător şi cu un os în gură*;
Cu un siaj ca scocul morii, nava rulează-n grabă mare,
Pentru că azi fetele trag de remorca prova, frăţioare!

Pe dunetă, în miezul zilei, Căpitanul priveşte peste copastie,
Se foieşte de colo până colo şi fluieră o melodie,
Apoi pune deoparte sextantul şi spune-n gura mare:
"Azi fetele trag de remorca prova, frăţioare!"

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia lui Ku;im

Dragă Kuşim am înţeles că ieri a plouat
şi la voi în Uruk Eşti un mare gurmand
dacă în numai 37 de luni ai dat gata
29 086 de măsuri de orez Eu în aceeaşi
perioadă ceva mai târziu am citit/scris
doar vreo 3852 de versuri şi vreo 25 234
de rânduri de proză şi critică literară Nu
mai pun la socoteală berea micii şi cafe
lele cotidiene Totuşi tăcerile noastre sunt
compatibile sută la sută Aştept doar un ţi
păt divin să le pună în valoare Pentru că eu
ţi-s prof de Limba Română Nu pot să-ţi spun
mai multe Deşi tare aş vrea Decenţa însă mă
împiedică Aşa că te salut şi eu cu 20.01.1958

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2 august 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe podelele trosnind, alung găinele

Şi văd vrăbii zburând pretutindeni, jur împrejur,
ca şi cum nu merită să întrerupă zborul pentru un bob de orez.
Ele au ochi limpezi, cu lumină venind din interior.
Graurii zboară de asemenea pretutindeni, confuzi, în stoluri.
Ei vibrează şi scot sunete care par flash-uri.
Când nu se mai văd, cerul coboară mai jos,
Albastru-întunecat pe întinsul satului.
Cerul se ţine mereu aproape de-acest pământ,
forţându-ne să-i privim albastrul,
în felul în care strămoşii noştri ne fac să privim în noi înşine,
în golul îngust şi adânc – astfel că noi privim iarăşi
pe Septembrie în ochi – suntem mulţumiţi de insignifianţa acestei luni,
dar întristaţi de scurtimea ei.
Trăindu-ne vieţile astfel, ne simţim în siguranţă.
Atâta orez. De unde vine oare?
Atâtea culori aurii. De unde vin oare?
An după an am fost binecuvântată, pentru a fi apoi abandonată.
Când veselia şi tristeţea vin îmbrăcate-n aceeaşi culoare
sunt fericită şi-mi doresc să fiu uitată.
Dar de cine-s separată? Nu ştiu.

[...] Citeşte tot

poezie de Yu Xiuhua, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate începi de astăzi

Doamne-Dumnezeule
În ţara asta se vorbeşte doar de porci!
Peste tot miroase a şorici şi-a sărăcie
Întinsă-n kilometrii de şosele bătute-n pietre rare
-fetiţele ce stau în colţ de stradă, strâmb, căzut
de la cutremurul din '77-
Când toată lumea primea uleiul pe cartonul alb
Şi vânzătoarea te privea ca pe un deţinut
Ce a venit să-şi ia fiertura comunismului insângerat
De macii câmpurilor lăudaţi şi strânşi de inimi dulci
Dulci din vina marmeladei şi a steguleţelor din mâini
Ce se vroiau în cer şi-n soare să se spele
Pentru cel mai bun conducător de-atunci.
Doamne-Dumnezeule
În ţara asta miroase doar a închisori cu infractori
Ce-au pus pe foc ibrice de cafea şi ceai
Făcute doar din aur alb şi trafic de copii
Ce-au fost vânduţi pentru organe şi homosexuali
Ce au citit scriptura cu ochelarii Papei de la Roma
Ce a precizat că sufletele care încalcă legile Domnului

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unite de qin shi

huang împăratul asasin
cele şase state chineze unite
au început să crească împreună
dintr-o mână de boabe de orez
umflate
în gură de o faţă cu ochii oblici
hrănite cu lapte lângă zidul
care se vede din lună şi
- n stele
e visul oricărui chinez
care fumează opiumul
ce îl duce în altă lume
pe o rogojină din paie cu paie
de orez, boabe scrise cu poezii
împăratul pregăteşte trezi
rea vreme
de pus în mişcare armata soldaţilor
de teracotă arsă cât trebuie arsă
speră să afle secretul nemuririi
dacă mai există ne

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dolce vita

Refuz voluptatea unui acord ontologic
Între "de ce?" şi "cum?"
Pentru a şti "cine"
Între pleoapa raţiunii veşnic deschisă
Şi glanda nedirijată
Între vorbe şi lucrurile din ele

Aşezare pământească
Pe un câmp cultivat cu legume străvechi
Pentru dragoste
Pentru copii înfăşaţi în grabă
Şi părinţi plecaţi la muncă în zori

Această poveste a eşecului
Devine frumoasă
Când îi găseşti intriga salvatoare
De vină sunt mereu vecinii
Mama, tata, sistemul
Dacă ai un pic de curaj
Să te lupţi cu taurul negru

[...] Citeşte tot

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La români, ca la nimeni...

De Crăciun şi mai departe, ghiftuit-am la sarmale,
De-a dat boala în stomace, indigestii cam normale.
Şi la Cookie şi la mine, instalatu-s-a o greaţă
Că nu am scăpat de silă nici în astă dimineaţă.

Geaba am mâncat o oală de orez şi morcovi fierţi
Ne strânge stomacu-n chingă. Apelat-am la experţi
Furazolidonu-i apă de plointe... şi cu ceai
Ne-am doftoricit. (De mentă şi de busuioc de mai.)

Doar schelălăit se-aude şi oftatu-mi din rărunchi,
Stau în cap, mă dau de-a dura, parcă-i mai bine-n genunchi.
Cookie burta-m sus şi-o ţine, eu o mângâi cu temei
Să-i administrez imodium, ori sarmale încă trei?

Sau jumeri, cârnaţi, piftie, lebăr, şuncă-n usturoi,
Că ştiu eu, că boala trece cui pe cui, aşa-i la noi!
Suntem neam de daci, cu slană şi cu pită am crescut
Aşa că-ncercăm de toate, ca şi cum n-am fi avut

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poate fi nici o îndoială că o foamete mai mare poate fi ameliorată cu o cantitate dată de grâu prin eliminarea completă a animalelor (din procesul de producţie al mâncării). Este nevoie de aproximativ 900 kg de concentrate date vitelor pentru a produce destulă carne si alte produse animaliere pentru a susţine o persoană timp de un an, în timp ce 180 kg de cereale (porumb, grâu, orez, soia etc) mâncate direct vor susţine o persoană timp de un an. Astfel, o cantitate de grâu mâncată direct va hrăni de 5 ori mai mulţi oameni decât dacă ar fi întâi dată la animale şi apoi mâncată indirect de oameni sub formă de produse animaliere...

citat din M.E. Ensminger
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!