orgoliu şi visare

Însetat de gânduri şi vise

Nu-mi pot împărţi la doi scrisul,
îl păstrez aşa unic în felul său
şi-l dăruiesc cititorilor iubitori
cu dragostea încorporată-n cuvinte.

Însetat de gânduri şi vise,
strâng în sentimente neîmpărtăşite
multă fluiditate din tot ce văd,
ce-i decent a murit pe rând
într-un război total între oameni,
bunul simţ este o poveste desuetă.

Important e să te impui prin orice mijloace,
să închizi gura oricărui cârtitor,
nu contează cum şi oriunde
iar buzunarele îţi dau greutate
şi prostia capătă orgoliu de invidiat.

Mă deconectez,
îmi odihnesc mintea în fiecare poem

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărşăluiesc prin gânduri şi vise

Nu-mi pot împărţi la doi scrisul,
îl păstrez aşa unic în felul său
şi-l dăruiesc cititorilor iubitori
cu dragostea încorporată-n cuvinte.

Mărşăluiesc prin gânduri şi vise,
strâng în sentimente neîmpărtăşite
multă fluiditate din tot ce văd,
ce-i decent a murit pe rând
într-un război total între oameni,
bunul simţ este o poveste desuetă.

Important e să te impui prin orice mijloace,
să închizi gura oricărui cârtitor,
nu contează cum şi oriunde
iar buzunarele îţi dau greutate
şi prostia capătă orgoliu de invidiat.

Mă deconectez,
îmi odihnesc mintea în fiecare poem

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri intense şi visuri frânte pe alocuri de orgoliu pueril se topeau în freamătul clipei molcom, respirând sporadic suspinul timpului. Firul proaspăt de verde stins cu grijă în senin si rouă proaspătă, săruta urmele paşilor pe drumul şerpuit, presărat cu argilă rece şi umedă. Era în sine un contrast vag de lumini şi umbre fade într-o palmă de răsărit lacom. Păcatele mari şi mici clocoteau înăltându-si fumul fierbinte în cercuri de abis. Le trezeau din surâs de prezent ispitele, fără prevenţie şi milă de suflet flămând. Hrană vie le era şoapta uitării, rostită adesea în ropot de ani amestecaţi în valiza timpului, ca o explozie rece de cuvinte pline de tăceri şi confuzie.

Andreea Palasescu (20 aprilie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de genul feminin

plouă
femeile au ieşit curgătoare pe străzi
doamna cu anemone în lesă îşi picură sângele roşu giotto de catifea
nu
ea nu plânge
orgoliul o ţine dreaptă ca un corset
ea merge şi merge nu se opreşte
cu ochiul verde smarald înainte
cu tocul stiletto şi pasul înfrânt
peste piatra cubică
peste visul rotund
sub umbrela lila
înfrigurată
cu geanta strânsă la piept
imitaţie piele de şarpe
plină cu oglinzi deşarte
cu luna de fildeş înfiptă în sân
orologiul în gând
şi zâmbet inert

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul trebuie preţuit pentru lecţii şi concluzii determinate, pentru cărămizi lipite cu freamăt de suflet, agonie şi amintiri. Mai abitir are nevoie de lumina iubirii în întuneric şi de surâs în vremea mohorâtă a neliniştilor lumeşti. Iertarea e pentru cei puternici. Nu trânti uşa cu zgomot, reproşuri şi gânduri nespuse. E permis o vreme când ţi-e ştirbit orgoliul dincolo de limite însă marginea acestor capricii pasagere e delimitata de nevoia de a dărui. Nu luăm nimic cu noi. Plecăm singuri cu geamantanul plin de vise purtat pe umerii goi până la întâlnirea cu esenţa unei intense existenţe. Rămâne din noi fărâma de bine dăruit, bucuria împărtăşirii trăirilor care ne îmbogăţesc.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă cât sunt în viaţă

Iubeşte-mă fără reţineri,
Acum, cât suntem încă tineri.
Iubeşte-mă ca pe-o comoară
Descoperită prima oară.

Iubeşte-mă cât sunt în viaţă,
În fiecare dimineaţă,
Iubeşte-mă la prânz şi seara,
Cât încă nu mă plânge ceara.

Iubeşte-mă în miez de noapte,
Spunându-mi la ureche şoapte,
Iubeşte-mă în pat de rouă,
Cât încă Luna este nouă.

Iubeşte-mă cât încă soarta,
Deschide inimilor poarta,
Iubeşte-mă cât încă visul
Deschide-n suflet paradisul.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (8 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rău mă doare dorul...

Blagoslovesc şi clipa şi locul de-ntâlnire
Blestem momentu-n care grăbit tu ai plecat,
Mânat de-adânc orgoliu te-ai dus făr' şovăire
Pământul în urmă-ţi sub paşi grei s-a crăpat.

Crăpată-i şi inima-mi de dor şi de jale
Trupul mi-e-nvelit într-o mantie de fier,
Urletu-mi cutremură îndepărtata zare
Gându-mi se-nconvoaie prin minte auster.

Ce rău mă doare dorul şi cea din urmă clipă
Parfumul amintirii mă-nvăluie stingher,
Mi-ai smuls brutal şi cea din urmă aripă
Ciungă mă refugiez în cel mai întunecat ungher.

Cu chipul tău întipărit pe retina ochiului meu
Meditez la tot ce-a fost şi-ar fi putut să fie,
Pătrunde-n negura nopţii unde te-aştept mereu
Păşeşte-n visul meu într-o dulce melancolie.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul zărilor curbe

Ne pier în ecouri de strigăte mute
Priviri ce luceau şi sunt astăzi pierdute
În zori ce-au adus între noi întuneric
Şi goluri în visul odată feeric.

Şi nu e niciunul în stare să spună
Că dragostea noastră de azi e nebună
Şi zguduie noaptea, şi urlă în zi
Că încă trăieşte, să-ţi fiu şi să-mi fii,

Să rupem cortina de nori ce apasă
Pe-o scenă de gheaţă c-o mare crevasă
Ce creşte, şi creşte, în hăuri trăgând
Actori ce se-ncurcă în replici de gând.

Nu ştie, sărmana, în zbaterea sa,
Că totu-i decis şi e moartă deja,
C-a fost alungată în linii de zări
Curbate pe-alocuri în vagi întrebări.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vicii

Umblam în patru labe la tine budoar
Muşcând o jartieră neagră parfumată
Iar tu pe recamier, aproape despuiată
Priveai în Playgirl muşchi de armăsar.

Fusese dezolant extrasul meu de cont
Mototolit să nu se vadă cifre îndoliate.
Edenul dintre ale tale coapse adorate
Nu-i accesibil c-un venit de bagabont.

M-am ridicat spre sânii fermi oftând
Când dosul meu pilos severă criticai
Şi am promis cu orgoliu ferm de crai:
De trafic de ţigări m-oi apuca curând.

Apoi ai vrut să jur că nu voi fi gelos
Pe ucraineanul tânăr ce te vizitează.
A lui vulgară abordare nu contează.
Eu fi-voi raţiunea să iubeşti frumos.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile bărbatului cretan

Respiră înăuntrul meu,
fata viselor mele, timidă şi rezervată,
simplă frumuseţe delicată,
elegantă şi cu minte rafinată.
Respiră înăuntrul meu,
făcând să izvorască spontan,
sursa mea de a fi puternic,
trezind entuziasmul copilului cretan.
Respiră înăuntrul meu
forţa romantismului şi sentimentelor de iubire,
în sufletu-mi bogat găsind armonie.
Tu eşti esenţa vieţii şi cosmosul ce locuieşte în grădina mea,
eşti al meu Eu împlinit într-o stea.
În inima mea eşti şi ca ramurile în mine creşti
conştientul şi subconştientul îmi locuieşti.
Eşti doamna orgoliului meu masculin,
ţie femeie mă închin!
Gloria inimii şi misterul sufletului dezlegi
suflând peste ele ca o Zee, le modelezi.
Mă respiri, mă suspini, mă faci să sufăr,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naştere magică

Cred că-s netezite cărările
care duc în faţa magicului,
mă luminez de bucuria naşterii,
pruncul creşte în mine şi-n cer.

O stea cu nimb călătoreşte
odată cu craii purtători de daruri
şi închinare,
aurul vorbelor ninsorile oprind.

Apele morţii poartă umbre deasupra,
printre pădurile visurilor mele
nu se întâmplă nimic
când izvoare apar peste tot.

Mă simt în zilele aprinse-n cuvânt
cu glasul viorii,
dar nici ele nu se varsă-n cântec

Neînţeles

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de mult iubesc să mistui iluziile

din când în când te-aş inventa
să am cu cine împărţi întrebarea
dar nici măcar brevetul acesta
nu mă mai satisface
aşa că mângâiaţi-mi orgoliul
să-mi crească aripi de soprană

nu căutaţi în zadar esenţe pe un câmp sterp
răsturnaţi-mi cuvintele în mocirlă
de aici s-ar putea întoarce mai bogate
şi nu vă amăgiţi că este uşor să râzi de moarte
ca drept exemplu eu am ales să râd de viaţă
în hohote ghemuit până-n embrionul universului
doar e mult mai lesne să dobor un măr din pomul interzis
decât să număr frunzele care l-au făcut roşu

la naiba cu toate limbile inventate doar aşa
ca un moft într-o seară de amor
cu fluturi roz şi vise mov
dincolo de amestecul divin

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii ieftine...

Îmi agăţ visele şatene,
În pletele timpului, grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce şchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilităţile mele cronice,
Îmi alintă calvarul, cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.

Şi în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăţ patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopţilor cu lună plină,
În acordul nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufleteşti,
Fiindcă le ador infinitul nemuritor
Şi saltul măreţ prin noianul speranţelor,
Suport divin, necesar imunităţii creative.

Euterpe are destulă grijă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii ieftine...

Îmi agăţ visele şatene,
În pletele timpului grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce şchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilităţile mele cronice,
Îmi alintă calvarul cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.

Şi în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăţ patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopţilor cu lună plină,
În acordurile nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufleteşti,
Fiindcă le ador infinitul nemuririlor...
Şi saltul măreţ prin noianul speranţelor,
Suport divin, necesar imunităţii creative.

Euterpe are destulă grijă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contează cum alegem să trăim iubirea de oameni. Cu toată puterea, neatins de răutăţi gratuite, loial şi sincer. Nu mă interesează standarde, reguli, definiţii şoptite la colţuri de suflet. Răspund de mine şi de visuri pe care le-am îngrămădit în buzunare cârpite de hazard. Dacă alţii vor să se folosească, nu-i bai! Şi eu mă agăţ de un crâmpei de soare firav cât să-mi ajungă rugăciunile la tălpile cerului. Oare-i destul?
N-am făcut mare lucru aşa că oamenii mi-au strigat din toţi rărunchii binele lor. Uneori m-am smerit, alteori m-am apărat feroce pentru că amintirile nu se cern la duzină, cuvintele hoinăresc molcom, nestingherit, lăsând energia să curgă printre degete de clipă.
Ne lăsăm în braţe de suflet străin. O bucăţică, un codru de zâmbet, o poveste cu final echivoc. Mai bine să mă uiţi, să mă ştergi cu toată încrederea din adâncul sinelui, suprimat pe alocuri de orgoliu, dacă n-am putut să las o tresărire, într-o conştiinţă adormită. Asta e!

Andreea Palasescu (13 noiembrie 2020)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

scriu pentru zilele care au rămas
pentru prieteni şi pentru prietenii care
mi-au întors spatele
am acceptat şi asta decât nimic
şi am scris
pentru cei citiţi ca la slujbă
pe numele lor am scris
i-am adus în faţă
faţa curată a lumii
şi nu m-au mai cunoscut
am scris despre
cum e să fii deschis dar
să nu ştii cine dă buzna să-ţi spargă inima
această uşă din carne de om
mai puţin rezistentă la nepăsare
la interese la boala orgoliului
întreţinută cu oxigen
am scris în somn în vis în coasta bărbatului
iubit cu măsură întreagă
cu toate cuvintele posibile

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

Vine dorul şi mă-ntreabă:
"Primăvara unde e?
c-aş fi avut şi eu treabă,
să zăpăcesc fetele".

Mă uit la el peste umăr.
Când răspund că n-am habar,
văd c-aventuri, fără număr,
tot notează-n calendar.

Când e iarnă, 'i degerat
şi-acoperit de zăpezi,
hibernează-ngândurat.
de aceea nu îl vezi!

Se trezeşte-n primăvară,
galben, trist şi pricăjit,
şi-are grijă, până-n vară,
să se-ngraşe din iubit.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Vreau să plec acolo unde se termină cărările
acolo unde pot să ating cerul,
umbra unui stejar crescut din bătrânime
să-mi fie loc de casă şi ramurile lui să-mi fie acoperiş,
liniştea să-mi fie prieten când singurătatea mă adulmecă ostil
iar vântul de amurg să îmi mângâie trupul
atunci când iţi mai duc eu dorul acesta derizoriu chiar ridicol uneori.

Vreau să plec acolo unde să fiu doar eu cu marea
nemărginirea albastră să o respir, să o simt până în oase,
pe stănci negre din lavă nouă crescute să mă răcoresc,
valurile însetate să mă sărute-n ritmuri vii
primite cu surâsuri dulci pierdute-n infinit.

Vreau să plec acolo în pustietăţi deşarte
unde lumina de alamă nu cruţă niciun gând
topeşte minţi mărunte, întunecate gata de teluricul stăpân
ce viaţa ne-o conduce cu un orgoliu de jupân...

Vreau să plec acolo unde chipul nopţii îmi surâde

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi de dragoste

Simt că te cunosc de la colţul timpului, când ne-am întâlnit întâmplător după ce am murit...
Alteori simt că mă urăşti dintr-o mie de vieţi doar pentru că niciodată nu am îndrăznit să-ţi vorbesc direct...
Vântul urlă în şoapte ameţite,
ce-mi smulg din inimă umbrela care speră
şi-mi potrivesc gândurile într-o amnezie perfectă,
dar şi aşa batjocorită de vânt tot pe tine te visez,
poezia e doar o versiune de evadare din valurile înalte ale zilei de luni, ce mă salvează din tot acest balast de emoţii...

Sunt doar o creangă dintr-un melancolic cer, ce tuşeşte în înaltul prăpastiei de viermi...

Sunt şi o altă formă, nu doar Tiana...
Uneori un fir de iarbă ce creşte cu furnicile şi ajunge o buruiană fantastică,
o stafie bolnavă animatoare a pădurii şi a caselor de melci,
amanta castelului de alb
dar fidela soţie a frunzelor de tei...
Sunt o grămadă de nopţi şi în mine o singură Tiana care te priveşte...
Apusă în răsăritul ce stă sub un pom orgolios, lângă o margaretă
sunt respinsă,
iar tu eşti tu...
O poezie filosofică dar totuşi de dragoste...

poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză trecătoare

Off, suflet de femeie visătoare,
Zburând pe curcubeie violet,
Nu ai ştiut cât e de-amăgitoare
Iubirea declamată de-un poet

Ce te adoră numai pe hârtie,
Făcându-te să crezi în vagi iluzii?
Nu-ţi plânge azi absurda nebunie
De-a rătăci orbeşte prin confuzii!

Credeai că eşti ca Laura iubită
Cântată de Petrarca ne-ncetat?
Nu-mi spune că ţi-e inima zdrobită!
Orgoliul ţi-era nemăsurat

Când îi citeai sublimele poeme
Şi deveneai gingaşă ca Dridri
Descoperită-n rimele boeme
Prin care o cânta Alecsandri.

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!