ozon

Apa este dimensiunea ecologică fundamentală a existenţei: Meuza îşi leagănă meduza, Rinul îşi mângâie vecinul; întinzându-şi pânzele, Dunărea îşi leapădă pulberea; în arca lui Noe, chiar şi Eufratul suie Araratul; la umbra piramidei, Nilul îşi plimbă crocodilul; Amazonul cară ozonul...

citat din Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecologică

Se sting copacii din picioare
Şi zarzavatul pe răzoare,
Ozonul piere-n stratosferă
E aer greu în atmosferă;
Mâncăm şi respirăm chimie
Am şi uitat de veselie;
Cugetu-i gol de meditaţii,
Ne frigem toţi la radiaţii.

Plouă tehnicolor, acid,
Ne sinucidem? Ce stupid!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Si privind la tine
Hematie de azur...
Clipele-mi par infinite
În zări nesfârşite de ozon căprui...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de înălţime

Mai poartă cu sine
Acel dar nemărginit
Rouă nopţilor senine
Inimă de infinit
Acest dor de înălţime
Numai Domnul a dăruit.

Ionii de pe înălţimi alpine
Ozonul e bine venit
Răsplată însutită ce vine
Dumnezeu a dăruit.
Acasă, la el în grădină,
Crezul său în vreme e împlinit
Har deplin să-nvingă la greu
E-un dar dat de Dumnezeu.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de înălţime

Mai poartă cu sine
Acel dor nemărginit,
Roua nopţilor senine,
Inimă de infinit,
Acel dor de înălţime,
Numai Domnul a dăruit!

Ioni, de pe înălţimi alpine,
Ozonul e binevenit,
Răsplata însutită ce vine,
Dumnezeu a dăruit.
Acasă, chiar în grădină,
Crezul său în vreme împlinit,
Har deplin purtat mereu,
E-un dar dat de Dumnezeu!

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotosinteză

Dacă ar fi să expiri oxigen
cu toate plantele luate împreună
pe gura arhaică a fotosintezei,
pământul întreg ar mirosi a ozon.

Aşa se întâmplă înainte să plouă,
când trece în marş picătura rebelă
iar colbul intrus sare în lături.

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

dincolo de zare
pe acoperişul lumii
stânci golaşe
ce trec de stratul de ozon
fac cunoştinţă cu Universul

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stratul de ozon

Stratul de ozon este o concentrare subţire de molecule de oxigen, fiecare formată din o combinaţie de trei atomi de oxigen, care străbate stratosfera şi filtrează o parte din radiaţia ultravioletă a Soarelui, care altfel ar atinge suprafaţa Pământului.

definiţie de Kenneth Owen
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

stratul de ozon

Stratul de ozon este o parte importantă a atmosferei şi apără suprafaţa planetei de radiaţiile ultraviolete dăunătoare ale Soarelui.

definiţie de P.K. Rao în Economia schimbării climatice globale
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va veni o zi când marile puteri vor cârpi împreună stratul de ozon al planetei, în loc să facă rachete balistice.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Din şirag de zile petrecute
Printre brazi, ozon şi hidromel,
A venit cu amintiri plăcute
Şi cu un cearceaf de la hotel!

epigramă de Iulian Tănăsescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocaliptică

Stratul de ozon se tot subţie,
Toate cele vii, pe Terra, pier:
Încă-un debutant, c-o poezie,
A făcut o gaură în cer!...

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi prea trist

Să n-ai în tine apă şi să doară,
Nervurile din frunze în dogoare,
Să n-ai o clorofilă de culoare,
Chitarei care cântă-n subţioară,

Să n-ai destul răsuflet, să n-ai boare,
Metaforele să le vezi că zboară,
Să n-ai un ochi curat de căprioară,
Să te îmbeţi cu-o tulbure licoare,

Ar fi prea trist, să n-ai atâtea rime,
Să prinzi izvorul ce-a mocnit sub frunte,
Să mergi pe stele galbene de crime,
Când ai un suflet gata să le-nfrunte!

Ar fi prea trist, ca versurile prime,
Să n-aibă aer cu ozon de munte!...

sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

am venit să exploatez aurul
pentru a cârpi stratul de ozon
apoi am făcut fiinţele umane
după chipul şi asemănarea mea
dar m-am îndrăgostit de-o muritoare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozon de alveolă

Ce fel de aer eşti?
De cetină, de tei,
Tare, narcotic de alveolă
Plămâni te caută

Răsuflând greu
Dispneici şi obosiţi
Eşti ozon de curcubeu
Sub apa timpului meu

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stratul de ozon

Stratul de ozon este un filtru de protecţie eficace, care protejează globul pământesc de expunerea la razele ultraviolete periculoase.

definiţie de Yair Goldreich
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

In dimineaţa

Daca ştiam...
când te vedeam la mine pe balcon
In diminetile pline de soare si ozon,
Ca lipsa ta de acum
ma mistuie şi ma face scrum...
te miroseam mai mult de acel parfum!

poezie de Gabriel Anghel
Adăugat de acelasi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce n-ar da ozonul culoarea albastră, cerului? Dacă-i dispersia Rayleigh implicată în asta, de ce se albăstreşte lumina doar la altitudini mari nu şi la o întindere de mână de noi?

aforism de Cornel Stelian Popa (12 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopot de ozon

Ai auzit cum cântă vântul
printre cetine
cu doine de ozon

Aşa cânţi tuuuuu
printre arcadele coastelor
in jerbe de clopot
sfărmând zăbrele
de alţii lăsate
la ferestrele inimii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Când plouă lin în primăvară,
Toţi zic: "Să dea Domnul, să dea!"
Şi tu te culci pe prisp-afară,
Mai vezi pe cer şi câte-o stea...

E cald şi ploaia răcoroasă
Ozon în aerul curat
În urmă-i lasă; drăgăstoasă
Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie
Că au scăpat de iarna grea;
Se pup brabeţi cu gălăgie,
Şi iată şi o rândunea...

Şi-o barză... calcă cu măsură
Cu pasul grav, explorator,
se plimbă chiar prin bătătură
Cu aerul nepăsător.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!