păcăleli şi suflet

Reproş... la propriu

E plină lumea de necazuri,
Golită de femei, bărbaţi
Prin puşcării închişi; din nazuri
De procurori, de juji... legaţi

Atâţi nevinovaţi spăşesc;
Sunt pedepsiţi pentru nimicuri
Şi-o ţară-ntreagă mi-o găsesc
În cumpănă de ştiri, de plicuri.

... Iar un pungaş, escroc penal
Ce-a păgubit de miliarde
Şi-al tău moral şi material...
E plâns de hoţi de-ai lui, în hoarde.

Ah Doamne, oare acestă ţară
-Sau nu ea este vinovată,
E Doamne acest popor- povară
Dreptăţii-n lume, blestemată?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire scrijelită în zăpadă

Iubire scrijelită în zăpadă
Şi dăltuită pe versanţi de munţi
Zadar îţi cad cuvintele-n cascadă,
Zadar te vrei jurată pe la nunţi,

Zadar te vezi pornită-n avalanşă
Spre nu ştiu care suflet prea naiv,
O viaţă pentru tine-i o revanşă
Pictând în cenuşiu un ROGVAIV.

Mă-ntreb câţi oare-ţi vor cădea în plasă,
Oare la câţi speranţele-ai să-neci
În marea îngheţată ce nu-ţi lasă
Vreun strop de val în iernile prea reci?

Pe câţi vei păcăli pictând cu-albastru
Un cer ce se refuză colorat,
Visând aiurea vreun departe astru
Ce din greşeală să-l fi luminat?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir necunoscut

Ieşind din verde fir ai apărut
Fată transparentă din zefir
Iarbă verde fir necunoscut
Ochii frunze verzi de trandafir

Apari zâmbitoare din frunză
Mergi pe iarba verde necosită
Pălăria ta e verde şi confuză
Păsările-ţi cântă ţie eşti iubită

Fir de iarbă trestie mlădie
De mijloc te as prinde odată
Îţi sărut urechea cu o melodie
Iubirea mea-ţi o dărui ţie toată

Eu nu ştiu, eşti adevărată fată
Sau eşti verdele din vânt turbat
Iluzie ce în vis şi gând se arată
Mă păcăleşte dar sunt bărbat

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa-i femeia...

Aşa-i femeia, tace şi înghite,
Bătăi, umilinţe sau vorbe prost rostite,
Se fereşte de bârfă ca dracul de tămâie,
Alege iar călăul şi palma ce-o "mângâie".

Aşa-i femeia, îndură multe, ştii?
Ar mânca şi pietre pentru ai săi copii,
Se lasă jignită, şi-n picioare călcată,
C-aceştia să aibă alăturea un tată.

Aşa-i femeia, iartă, apoi zâmbeşte,
Printre vânătăi, pe toţi îi păcăleşte,
Pare împlinită, îşi îngrijeşte casa,
Călăului, cu drag, îi pune zilnic masa.

Aşa-i femeia, supusă şi tăcută,
Sub jugul neputinţei; victimă absolută,
Unde să se ducă? Şi cine s-o mai ia,
Cu atâţia prunci, flămânzi pe lângă ea?

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freelancer

Visam demult să mă retrag
în spaţiul meu material
– o linişte pusă-n libertate –
să ţin capul sus
cu torţa aprinsă la vedere.

Privesc curcubeul gândurilor
şi-al stărilor,
ud seminţe de cuget...
Sper să păcălesc fixaţiile
care mă împiedică să văd
dincolo de aparenţe!

Meditativ la infinit,
sfredelind în timp,
descompun imagini
cu sensul purificat al dorinţei de-a fi
şi-al sufletului de-a respira.

Nu există experienţă a libertăţii!

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te invit să ne bem emoţiile, pe înserat inspirându-le setea şi beţia oarbă. Fără principii clare, sorbind în tăcere întunericul vom gusta clipele goale, aromate cu ispită şi fior. Atingerea aceasta fierbinte, tăinuită la margine de nebunie îţi va brăzda trupul umed, ars de poftă şi geamăt. Are şi timpul fantezia lui. Ne apropie subtil, înlănţuind fără grabă sufletele flămânde. După căutare neîntreruptă se domină reciproc pe rând hrănindu-şi liniştea cu iubire. Se iartă, uitând de sine fără pretenţii şi contradicţie. Se cheamă neîntrerupt până vibrează sub aceiaşi emoţie firavă şi intensă. Asta nu-i mai mult decât egoism. Nu-i mai mult decât strigătul acelei tăceri împărţite cu dărnicie la final de vis. Ştiut doar de noi. Neîmpărţit cu străinii care în limita impusă de gând ne ştiu ca doi hoinari fără poveste. I-am păcălit...

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremurile cu nimb pe frunte

În fiecare noapte împlinesc o zi,
nu le mai socotesc numărul,
mi se pare o impietate să mă gândesc
la trecerea lor liberă prin mine
până la un punct sau două ori puncte, puncte.

N-am păcălit în vreun fel destinul
deşi aş fi vrut,
când totul mi s-a părut un joc de zaruri
din care puteam ieşi câştigător.

În vremurile cu nimb pe frunte
m-am îndrăgostit de o femeie,
am uitat trecutul şi am iubit-o,
mi s-au întâmplat ridicări şi căderi
dar n-am rămas niciodată-n genunchi
un singur Dumezeu m-a ocrotit
şi acela era al meu.

Fiecare împlinire m-a găsit acasă

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A revela ţie

Ce revelaţie trăiesc în plin lugubru
Deodată păcălit de propriul ego
Încrezător imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?

Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns că nu remarc schimbare
De suflet nevăzut, simţit, de fizic un atare,
Crezând că zboru-i infinit şi tot ce-i roşu sunt rubine!

Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbă
Să mişte sau să-ţi strige, sau şoptească
Pe-ascuns, să-ţi dezgolească falsa mască
Ce-o porţi, o măsluind că nu se schimbă!?

Aşa-i o zi când brusc nu şti ce eşti
Şi răul ţi se-nfige-n minte-n cărnuri
Definitiv ş-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinereşti?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decis

Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!

Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Şi sunt minţit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua şi eu noaptea.

Mă păcălesc nenorociţii,
Că-i un alt timp şi sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociţii!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...

Mi-au luat avut de la strămoşi;
Din furt, au aură şi nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoşi...
În vorbe goale viaţa-mi plimb.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Box

Ne preamărim în violenţă
De antici ce-am rămas, helas,
Nişte-anacronici de pripas...
Regn-top etern de decadenţă.

Suntem rămaşi gladiatori
'n ascuns de suflet mii de ani,
Vânzânu-ne "exist" pe bani...
Umplând arene cu sudori.

La gust de sânge midriatici
Ne aţâţăm propriu-eroism;
Suntem carnali în egoism
Şi facem din călăi... simpatici.

Bătaia-n fals o promovăm
Jucând instinctul animalic...
Ne bălăcind în haimanalic
Scrâşnind din dinţi ne elevăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce-ai făcut astăzi?

Tu ce-ai făcut astăzi?
Paşii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simţit-o?
Ai lăsat îmbrăţişarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleştarea gândurilor tale?
Ai simţit bucuria clipei, firescul emoţiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările şi răutăţile semenilor supăraţi?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepţi spre dormitor cu pace-n suflet?

Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simţit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce-ai făcut astăzi?

Tu ce-ai făcut astăzi?
Paşii te-au purtat prin locuri însorite?
Ai văzut lumina?... ai simţit-o?
Ai lăsat îmbrăţişarea Soarelui să te cuprindă?
Ai privit oamenii-n ochi cu seninătate?
Ai lăsat adevărul să evadeze
Din încleştarea gândurilor tale?
Ai simţit bucuria clipei, firescul emoţiilor,
Naivitatea copilului care-ai fost?
Ai dăruit dragoste, iubire?
Ai trecut mai departe cu capul sus,
De încruntările şi răutăţile semenilor supăraţi?
Ai salvat lumea cu un zâmbet?
Te-ndrepţi spre dormitor cu pace-n suflet?

Ori ai alergat prin tunetul întunecat al ploii,
Te-ai speriat de fulgerele orbitoare,
Ai simţit până la piele stropii reci,
Te-ai folosit de bunătatea oamenilor
Ca de-un paratrăsnet

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autopsia cerului

îmi dau pielea jos, hocus pocus,
o să mă vezi în sfârşit
nu iubesc pe nimeni cum îmi iubesc hainele de om bun
trăiesc să îmi pun inima la adăpost trăiesc să îţi topesc zidurile
şi tu nu ştii
când plec uşile devin fum. camera labirint de oglinzi
devii ce vreau eu să privesc
te transformi în ghem, te înod de mii de ori

sunt călăul cu ochi umezi
sunt tăişul care sclipeşte orbitor în lumină
n-am milă. furnică te fac.
îţi arunc în ochi praf de stele părul meu te strânge ca un boa
respiră de două ori

mercur îmi curge prin vene
arsenic am pe buze
nu poţi să mai fugi te-am capturat
mai rău. nu-ţi dau drumul
până nu devii

[...] Citeşte tot

poezie de Raluca Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C V

Ha!? Pe faţă am zâmbete superioare,
am camere-ntregi ornate cu lacrimi,
sentimente abandonate de tinere,
apoi refăcute, vopsite,
coafate-n cosiţe scumpe, pierdute de zâne.
Am păcălit cete de îngeri, cu unghiere străine,
din unghiile lor am făcut amulete, fine.
Ha ha, studiază-mi zâmbetul, să ne privim!
Multe slugi mute în expediţii secrete
pentru o aşchie mică, din sabie de heruvim.
Am păstorit în taine lungi un seraf...
şi i-am prins cântul dureros de slavă:
trei secunde - esenţa durerii-ntr-un ţipăt!?
Dar eu l-am închis iute, pe-un usb-stick...
Am desfăcut racle cu moaşte,
făurindu-mi steaua de vise, din frunte!
Mi-am vândut chiar şi o parte din suflet,
pentru o copie a cheii, de la Poarta Raiului.
Ha ha ha! Eu râd şi acum, aproape-mpăcat,
eu sunt acel ins barosan, interesant,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O greşeală mare pe care părinţii o fac este supra protejarea. Intenţiile lor sunt bune, însă şi drumul spre iad e pavat cu intenţii bune. Ei îşi iubesc copii şi vor să le uşureze cât mai mult misiunea. Însă ce se întâmplă dacă creşti un câine sau o pisică în casă, îl hrăneşti numai cu mâncare de la magazin, îl dezmierzi şi apoi într-o zi îl pierzi şi animalul rămâne singur. Cu toate simţurile atrofiate, nu ştie să îşi procure singur hrana, nu se poate apăra de alte animale pentru că nu s-a bătut în viaţa lui, simte că lumea e prea mare şi are un singur destin. Cel de victimă. La fel e şi cu oamenii astăzi. Priveşte o clipă în jur. Uită-te la televizor, uită-te la vecinii tăi. E plin de victime. Guvernul e de vină. Soarta e de vină. Nu am noroc în viaţă. Am fost păcălit. România e o ţară de rahat. Nimeni nu mă ajută etc, etc, etc. E plin de oameni care se văd ca nişte suflete nevinovate prinse într-o lume mare şi rea. Toate astea pleacă de la părinţi. Pentru că în loc să îşi educe copii să lupte în viaţă, să ştie că orice problemă apare, există soluţii chiar dacă de multe ori nu sunt soluţii instant sau uşoare, în loc să îi crească în spiritul "ce semeni, aduni" şi "viaţa e o luptă", părinţii de multe ori, fără să vrea, le taie creanga de sub picioare propriilor copii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definesc viaţă

Ce-o să mă coste lenea inerţiei!
Îmi pier timpul
cu ochi fixaţi aiurea,
neştiut de nimeni, doar îmi purtând securea
inconştient d-epuizarea avuţiei
abstracte,
partajată între două acte
fără a mi se indica nici anotimpul;
cât va dura plăcerea
fără a mi se cunoaşte în vreun fel vrerea.

Oare tu cum numeri...
şi ce-nseamnă folos?...
Al cui?...
Pe cine porţi pe umeri;
căci nu mi s-a propus
să iau ceva de sus, pe sus,
de ce sunt pus să modelez o scoarţă,
să scrijelesc cu-n cui
de os

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde să-nvăţăm eternul?

Satul se umplea cu pace şi cu cetini de viori,
Pe-ale sufletului prispe s-aşternea de sărbători,
Chiar de mai scânceau ispite, în cojoace de fiori,
Le piteau în dosul sobei pân' la luminat de zori.

Nici copiii n-aveau treabă cu lozinci de politruci,
Dezlipeau păienjenişuri de-ale săniilor şine,
Antrenau iar clopoţeii, să nu-i facă de ruşine...
Adia-a mere coapte, a covrigi, a miezi de nuci...

Auzise "un de-o şchioapă" de la badea ce nu minte,
Că toţi lupii se-mpăcară cu pădurea lor, flămândă
Şi sub Steaua norocoasă nu stăteau strigoi la pândă,
În ajunul de Crăciun, când se-nveşnicesc colinde...

Ştiau ei cine-i Iisus, nu citiră doar poveşti,
Bunul unuia-i spusese, c-ar fi fost copil cuminte
Şi-a făcut atâta bine, încât Globu'-l ţine minte...
Pentru vârsta îngerească, nu puteai să-i păcăleşti...

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liceenii

... s-a îndoit azi timpul, ca anul, în două, într-un început de iunie
cu totul necolegial,
s-a rupt în două în sufletul din mine, în mintea care-mi bubuie
de-un gong spre un tărâm, deznodământ fatal,
ce-l văd tot mai înceţoşat în chipuri, alte, reformate
de atât de nerecunoscut
de intemperiile cu un deznodământ ce nu-l credeam, calamitate,
lăsându-mă perplex, aproape mut,
mimând doar bucuria revederii,
ce n-o crezusem astfel până azi... o răsturnare pe retină,
ce mă înşeală acum definitiv, o viaţă fără simţul prevederii,
crezând-o doar patetică rutină,
ce-mi lasă gust de insesizabil trecător în propria-mi oglindă,
păcălit de un ciob de sticlă, ca bietul indian, un inuit naiv
stând mândru pe pământul tindă,
închipuit eternitate, ca un laitmotiv...
îmi deschid braţe larg, să prind tipar ştiut
şi ating un altceva, nu cel ce-a fost o altă dată,
iar visul de-un sărut din gând de nopţi, mult vrut,
e-un convenţional, pe obraz de-o altă fată...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutători în dragoste pe Internet

Vreau să ne tutuim,
email-urile tale sună ciudat de precis,
foloseşti puţine cuvinte, însă la obiect,
blândeţea ta îmi dă încredere,
speranţele tale îmi dau speranţe,
nădejdile tale se vor metamorfoza!
Tu... nu eşti tu?
Îmi place îmbrăţişarea ta din ultimul răspuns.
Bizar, dar e plină de căldură,
e la locul ei,
singurătatea ta îmi umple sufletul,
nu mai sunt singur,
înconjurat de persoane care mă iubesc.
Nu mai sunt singur!
Îmi place îmbrăţişarea ta
este fictivă, ireal de plină
îmi umple inima, vorbele tale îmi arată o altă faţetă!
Dară tu, nu eşti tu.
Căutăm speranţe neîncetat... te-am găsit?
Te-am găsit virtual într-un moment vital?

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutători de dragoste pe internet

Vreau să ne tutuim, e-mailurile tale sunt ciudat de precise
foloseşti puţine cuvinte dar la obiect
blândeţea ta îmi dă încredere
speranţele tale îmi dau speranţe
nădejdile tale se vor metamorfoza
Tu nu eşti tu?
Îmi place îmbrăţişarea ta din ultimul răspuns,
bizar, dar e plină de căldură, e la locul ei
singurătatea ta îmi umple sufletul
nu mai sunt singur
înconjurat de persoane care mă iubesc
nu mai sunt singur.
Îmi place îmbrăţişarea ta
este fictivă, ireal de plină
îmi umple inima
vorbele tale îmi arată o altă faţetă
Tu nu eşti tu.
Căutăm speranţe întruna
te-am găsit?
te-am găsit virtual într-un moment vital

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Avram Stănescu (martie 2009)
Adăugat de Aurel Avram Stănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!