Citate despre păianjeni și viață, pagina 2
Să nu-ți faci...
Să nu-ți faci far din viața altcuiva,
Fără ca el să poată afla.
Iubirea să-ți fie o tainică împărtășire tu și ea.
Să nu faci din visul de noapte, viața,
Sentimente desăvârșite, dar goale pe înterior,
Țesute-n pânze de păianjen, ascunse de ochii tuturor.
Căci visele se pot pierde-n gol și apoi mor
Iar tu, ca o pasăre stingheră surprinsă-n mijloc de ape
Gheața o împresoară, fără putința să scape
Se zbate, se zbate
Iar lacrimile nu mai curg, sunt înghețate.
Să nu trăiești pe parte cealaltă de viață
Visând mai mult, decât trăind.
Poate nici eu nu sunt vindecată pe deplin
De lumea adoleșcenței cu inocență iubind.
Că nu știu altfel să trăiesc decât iubind si iertând.
Să nu-ți faci far din viața altcuiva
Trăiește-ți viața și nu vei regreta.
poezie de Silvie Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemat, ah, ochi de piatră
Vai vieții mele, încă de la naștere
ochi de piatră în trup de apă...
Vederea, ca tăria păianjenului
sprijinindu-se pe balele lui geometrice.
Atârnă greu ochiul de piatră
și sfâșie apa.
La ce bun vederea pietrei pentru apă
când trebuie să înghețe apa de frig
când trupul trebuie să-mi fie de gheață
bloc lucios și transparent de gheață,
gheață tare, gheață solidă
ca să nu-mi cadă ochiul de piatră de sub sprânceană
ca să nu-mi alunece prin piept
prin pântec și prin picior
ca să nu-mi ajungă vederea lui de piatră
sub tălpile mele de apă.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă,
trebuie să-ngheț ca să te țin sub sprânceană,
mai friguros decât frigul
trebuie să mă țin
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi, era o vreme cînd invidiam muștele? Mă gîndeam: uite cine trăiește bine pe lumea asta; dar, într-o noapte, am auzit o muscă zbătându-se în firele unui păianjen; nu, m-am gândit atunci, uite că și ele-s urgisite.
Ivan Turgheniev în Un cuib de nobili
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biograful
Trist biograf de vieți mărețe,
Învăluite-n legendarul nimb,
Trist biograf, lipsit de tinerețe,
Dar nici în vârstă, parcă suspendat în timp,
Scriind de falnici regi, împărătese,
Trecutul lor împodobind subtil,
În cartea lui, ca un păianjen țese
Capcane pentru timpul volatil.
Și ca vampirii, extrăgându-și sânge
Din vieți străine ce nicicând trăise,
El însuși adormind se vede-un rege-n vise,
Precum în cartea-n care destinele răsfrânge.
Ce-i viața lui? O coajă goală,
Îți pare că nici n-a trăit,
Ar umple nici măcar o coală
Trecutul lui zadarnic irosit.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata cu vioara
Acum, când ochii ei nu mai privesc,
Când degetele ei prelungi, de ceară,
Nu mai aleargă, nu mai dănțuiesc
Ca un păianjen galben pe vioară,
Acum, când nu mai tremură pe-alei
Ci doarme, în sfârșit, între glicine,
Am să vă spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagră, plină de suspine...
Voi o credeați nebună, negreșit,
Când o vedeați mereu, fără-ncetare,
Cu sânul gol, cu părul despletit,
Cântând pe uliți veșnica-i cântare...
Dar adevăru-i altul și mă tem
Să vi-l mai spun acum, când e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
Și ce blestem - sălbatic și amarnic!
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu uita niciodată că pielea se încrețește, părul încărunțește, iar zilele se transformă în ani... dar ce e mai important se conservă; forța și determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reușită e o altă încercare. Cât timp trăiești, simte-te viu. Dacă ți-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp... mergi mai departe atunci când toți se așteaptă să renunți. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poți nici asta, ia-o la pas. Când nu poți să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată.
citat celebru din Maica Tereza
Adăugat de divini_angeli
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Fata cu vioara
Acum, când ochii ei nu mai privesc,
Când degetele ei prelungi, de ceară,
Nu mai aleargă, nu mai dănțuiesc
Ca un păianjen galben pe vioară,
Acum, când nu mai tremură pe-alei
Ci doarme, în sfârșit, între glicine,
Am să vă spun, prieteni, taina ei,
Taina ei neagră, plină de suspine...
Voi o credeați nebună, negreșit,
Când o vedeați mereu, fără-ncetare,
Cu sânul gol, cu părul despletit,
Cântând pe uliți veșnica-i cântare...
Dar adevăru-i altul și mă tem
Să vi-l mai spun acum, când e zadarnic...
Fata purta cu vioara un blestem!
Și ce blestem - sălbatic și amarnic!
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la păianjeni și viață, dar cu o relevanță mică.
Descendență
Cât încă îți mai iei din timp să privești mersul de furnică,
să te gândești că are gând, c-o vezi cum cercetează glod,
cum din atingeri schimbă mers, nu pare c-ar avea vreo frică
să te atingă, un uriaș, să te parcurgă ca pe-un pod
și să se piardă apoi în iarbă, departe, fără a-și pierde casă...
rămânând răstignit pe sol, pierdut așa, parcă-ntr-o doară,
doar contemplând deasupra cer, prun cu-a păianjenului plasă,
tot ascultând, uitat de sine, triluri mai scumpe de-o vioară...
să știi că n-ai pierdut din tine, din tot ce ți-au transmis strămoși,
cei care n-au avut vreo carte, care-au iubit pământ, furnici,
ce munceau mult, plini de sudoare și se îmbrăcau în alb, frumoși,
pentru la slujbă, sărbătoare... cei ce trăiau de mult pe aici
și ți-au lăsat și ochi și gene și inimă, să fii sensibil
și trup, să te faci scut de țară și minte, din aceea pură,
să știi salut, să dai binețe și la vecin, străini... teribil
de dârz să fii-n iubiri, de tot, de-ai tăi, de patrie, natură...
... poți să te scoli de la pământ, poți vieții să mai dai o tură!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,
Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,
Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,
Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci.
Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare
Și copie leită, croită pe tipar,
Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar.
Ascunși prin gropi și scorburi, alăturea de tine,
Tu nu știai că suntem într-unul singur doi,
Împreunați pe viață din două firi străine
Prin șubreda urzeală de aer dintre noi.
Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită,
Cu linia schițată aceeași de contur,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc
flori și respir caractere chirilice
îmi merge de parcă vin
dar trăiesc în amintiri
de tot felul de iubiri
încărcate pe un soft de
pășit ca un surâs
înmugurit în colțul gurii
caligrafic ca o pânză
de păianjen prinsă
în plasa sufletului meu
pustiu aruncat în lumină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Te urmăresc prin veacuri, prin vârste și milenii,
Încă de când spinarea ți-o-ncovoiai pe brânci,
Când, speriat și singur, târâș printre vedenii,
Umblai numai să cauți culcuș sau să mănânci.
Însoțitoare mută-n odihnă și mișcare
Și copie leită, croită pe tipar,
Ne-nghesuiam alături, ciuliți în ascultare,
La pasu-n frunze-al fiarei flămânde, greu și rar.
Ascunși prin gropi și scorburi, alăturea de tine,
Tu nu știai că suntem într-unul singur doi,
Împreunați pe viață din două firi străine
Prin șubreda urzeală de aer dintre noi.
Sunt umbra ta, de-a pururi de om nedespărțită,
Cu linia schițată aceeași de contur,
Pe pulberea fierbinte și-n cremenea tocită,
Ca un păianjen negru ce-ți umblă împrejur.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cântare omului (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anexă
plânsul zorilor alungindu-se
în prăpăstiile lumii
mirosea a rouă și a carne crudă
din ce în ce mai mult
mi se pare că
târziul curge prin ceasuri copleșitoare
nu avem un scenariu scris
pentru malurile noastre
uneori trecem prin nisipul mărilor
fără să avem vreme în tălpi
și ca-ntr-o anexă a morții
ne ducem viața de aici până mai încolo
mai ne jucăm de-a viața o bucată de drum
țesem pânze de păianjen pentru corăbii
și ca să fie totul perfect
trăim o fărâmă de moarte în liniște
așteptând sub iarbă cuminți
o nouă înviere mai bună
sau poate doar o ploaie fecundă
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FABULA PĂIANJENULUI CRUCE
Un păianjen gri-gălbui, cocoțat pe un catarg,
A pornit-o-n aventură și privește-acum în larg,
Vrea s-ajungă-n lumea mare și să uite de urgie,
C-a avut belele multe, în oraș, la Primărie.
El, un octopod cu fler, ce făcuse țesături,
A ajuns să-i fie temă de-ale lui progenituri,
Deși dânsul le crease și le instruise bine
Cum să-și facă pânză deasă și cu noduri multe, fine,
S-a trezit că, dintre ele, multe vor să îl trădeze
Dar bătrânul araneus ia măsuri, să le fenteze.
Însă teama de-ai săi semeni, care-l adulau cândva,
Îi anchilozase tarsul, cleștele-i paraliza,
Dar credința că el poate și că încă-i cineva
L-a făcut să evadeze, pentru-a-i demoraliza!
Ar avea ceva motive, dacă am privi trecutul,
C-a țesut o viață-ntreagă pânza lui prin tot ținutul,
A făcut din mai nimicuri multe-averi pe giumbușlucuri,
Primăria i-a fost oază de lumină pentru trucuri.
A făcut acrobație printre ițe înnodate,
[...] Citește tot
fabulă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trib XV
Și parcă aveam un cuier cenușiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine și multe brațe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele și toate pălăriile.
Foșnind. Foșnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptușite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăși convalescența mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul și gândacul.
Era un gândac de la ceilalți.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialitățile cu viața.
Cu viața cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-și
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Și sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să vin ca să plec...
O să vin să m-atingi
să mă stingi
să mă-nfășuri păianjen în plase
să mă-mpingi
delicat de pe oase
să m-atârni răbdatoare în chingi
pe-nserat, pe la șase
O să vin să mă-nveți
să mă-ngheți
să mă mângâi cu buzele arse
să-mi răsfeți
diminețile stoarse
să mă plimbi în buiestru prin vieți
deghizate în farse
O să vin ca să mor
să cobor
să m-așez printre stelele stinse
să dobor
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rugă
Ajută-mă, Doamne,
să nu mă simt
izgonit din viață
și ca vrednic să fiu
pentru a nădăjdui!
Ajută sufletului
să se umple de lumină,
alungă-mi slăbiciunile,
redă-mi
dragostea și certitudinea,
scapă-mă de îndoieli,
precum și de noianul
de umbre
ce traversează hăul
pe un fir de păianjen,
menit a se rupe
și nu pentru a dura.
Amin!
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb pe hârtie
Întind o mână plină de speranță, către tine,
Cu un picior de plumb, alerg desculț,
Printr-un deșert de sentimente gol!
Înot prin seva vieții mele triste,
Legate de un biet copac al frumuseții,
Închinate unei biete pânze de păianjen.
Doar gândul către tine e un fluture
Ce zboară printr-o dorință albă spre
ȚInta unei săgeți plecată dintr-un arc
Al încordării, unei coarde de vioară
Ce fluiera cu zumzet de pian...
Un vârf de lance îmi străpunge imaginația bolnavă
De frigul primăverii calde din suflet de bărbat,
Dornic de viață, etern
Blestemat de o femeie.
Cu un strigăt de speranță, cerșind iubirea,
Fiind în război, eu și tu,
Sau poate amandoi cu viața.
Dar acum știu
Că amândoi luptăm pe același front, fără speranță.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papaya
soarele care se uită pe geam
este atât de amar
miile lui de raze aprind sahare
și parcă se agață de păianjenii cinefili
uitați de vreo penelopă în sălile pline
râzi de stop-cadrul care pare a surprinde
exploziile zilelor nimic din banalitatea de a trece strada nu ți se pare un ritual și totuși
oameni trăiesc doar pentru a te ridica de pe banca în culori șterse a vieții cu acalmiile lor în derivă
a venit vara aceea albă cu espadrile în picioare
când timpul urlă deșucheat
prin tavernele unde bei cu paiul papaya rece
vara în care avioanele trec silențios peste suflete-paparude
simt că îți este teamă să îmi strângi mâna
de parcă stăm între cele două corei și nu aș fi
încă sarea clipelor-saltimbanc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blesteme
Prin undele holdei și câmpi de cucută,
Fugarii-au ajuns în pustie
La ceasul când luna-n zabranice, mută,
Intră ca un taur cu cornu-n stihie,
Și gândul meu gândul acestora-l știe:
In împărăție de bezna și lut să se facă
Grădina bogată și ogada săracă.
Cetatea să cadă-n nămol,
Păzită de spini și de gol.
Usca-s-ar izvoarele toate și marea,
Și stinge-s-ar soarele ca lumânarea.
Topească-se zarea ca scrumul.
Funingini, cenușă, s-acopere drumul,
Să nu mai dea ploaie, și vântul
Să zacă-mbrâncit cu pământul.
Subolii și viermii să treacă pribegi
Prin stârvuri de glorii întregi.
Să fete în purpură șorecii sute.
Gânganii și molii necunoscute
Să-și facă-n tezaur cuibare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rondelul pânzei de păianjen
Împletite-n țesături lipicioase,
Fibrele nu sunt nicidecum fragile;
Conspirate, încât să pară futile,
Iau până și zâmbetul de pe oase.
Arhitecturate cu mișcări agile,
Potrivite-n poziții ingenioase,
Împletite-n țesături lipicioase,
Fibrele nu sunt nicidecum fragile.
Ademenite și hipnotizate cu zile,
Viețile lichefiază neputincioase;
Clipele li se drenează nemiloase
Transformându-și nisipul în argile
Împletite-n țesături lipicioase...
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre păianjeni și viață, adresa este: