păpuşi şi teatrul de păpuşi

Nu există nici până astăzi o clasificare general acceptată a genurilor şi tipurilor artistice, dar în acelaşi timp obişnuim să deosebim patru categorii: teatrul epic, teatrul muzical, teatrul-dans şi teatrul de mişcare, respectiv genurile teatrului de păpuşi sau al teatrului figurativ (care se poate împărţi în mai multe subcategorii).

Kekesi Kun Arpad în Fenomenologia (teatral)culturală a trecerii graniţei (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Mă pot juca şi cu oamenii, ca şi cu păpuşile. Nimic nu poate schimba asta. Păpuşar voi muri. Dar sper că nu de boală, ci de bătrâneţe. Cine ştie. Viciile mi-au salvat viaţa, pentru a-mi putea trăi visul mai departe. Cea mai frumoasă pasiune a mea: păpuşile. Nu aş putea renunţa la niciunul dintre acestea: viciile şi păpuşile. Le iubesc deopotrivă, ca pe nişte copii înfiaţi.

replici din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sforile trase", pentru a se ajuta, între ei, oamenii, au un nume frumos: "solidaritate". Desigur, adeseori, nu sunt "sfori" oneste, dar asta demonstrează faptul că până şi aceşti oameni au simţul omeniei; al datoriei şi al rasplăţii pentru un ajutor primit, la rândul lor, cândva. Cuvintele oamenilor sunt sfori. Voinţa noastră e Păpuşarul care controlează aceste sfori: ajutăm la ridicarea ori contribuim la căderea altor păpuşi.

citat din romanul Vicii. 18+ de Doina Postolachi (2016)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul omului cu sine

pe sub senin mirarea e destulă
mistere-n duh de umbră să existe
la jocul omului cu sine-asiste
zdrobind în închinare-a sa rotulă.

erau morminte-n destinaţii triste,
mai curge timp din rana din pendulă
o zeamă care-mbată stea credulă
ce în destin îţi plouă în batiste.

când lutul îşi îmbracă straiul ludic
abia un abur, teatru de păpuşi,
eternitatea bate pe la uşi
cerşind umanităţii danţul pudic.

pe scena omenească-actor e viul;
cortina cade, moartea-i muşteriul...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Grimm
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marionete ţipând

Ochi crispaţi de frică,
Această frică paralizantă în faţa ploii de gloanţe,
Gloanţe ale cruzimii, cruzime care trebuie hrănită
Cu victime,
Aceste inocente victime ale urii,
Această ură îngrozitoare, care este alimentată cu dragoste
Atât de similară cu
Plăcerea care vine prin durere,
Această durere extremă, care dă frumuseţe nebuniei,
Această nebunie rotundă ca un roz-roşu rece hidratat,
Un roz-roşu ca o peteşie in edemaţierea gigantică Quincke
Însoţită de o respiraţie rece, zgomotoasă şi şuierătoare
Ca şi cum ai horcăi în timp ce cânţi un cântec,
Un cântec de dragoste pentru un dans al morţii,
O moarte dureroasă pentru marionete fierbinţi,
Păpuşi frumoase devenind manechine reci de ceară,
Manechine disperate, ţipând în ploaia lor roşie,
Ploaia de sentimente,
Sentimente roşii colorând momentele lor triste,
Momente reci pentru focuri de iarnă

[...] Citeşte tot

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mara

Mara, fetiţa scundă, ce sta pe Strada Mare
Avea o păpuşică. Era mândră de ea.
Şi o iubea din suflet. Era o alinare,
Şi-avea mare valoare. (I-a dat-o mama sa).

Era o jucărie, cum nu mai era altă!...
De-o frumuseţe rară, desprinsă din poveşti!...
Gingaşă ca o zână..., subţire şi înaltă,
Doi ochi căprui şi limpezi. Te pierzi când îi priveşti.

Copiii de pe stradă veneau ca să se joace
Cu Mara, şi păpuşa. Ce fericiţi erau...!
(... Şi timpul trece-n grabă şi nu se mai întoarce...)
Iar ei creşteau în joacă... Pe loc nu rămâneau.

Dar într-o dimineaţă, cînd s-a trezit devreme
Şi-a mers să-şi ia păpuşa din raftul cu hăinuţe,
Rămase-n prag, uimită!... Păpuşa râde, geme
Şi îşi roteşte capul, şi mişcă din mânuţe.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciumberică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, mamă

Tu mamă strigai cască ochii fetiţă nu vezi pe unde mergi
nu vezi că aici oamenii plâng şi cască mormăie şi fug
deschide ochii fetiţă eşti o păpuşă cu picioarele alteia

m-ai creat din dragoste pentru bărbatul ce mi-a fost tată
eram copil urât şi gras cu muci la nas şi bâlbâită
nu ţi-a fost jenă să te lauzi cu mine în lume altor mame

învaţă fetiţă matematică trebuie să ajungi departe
nu vezi că tactu şi cu mine nu avem nimic
vrei să ajungi ca noi bolnavi şi aduşi de spate?

dacă te prind cu unul care nu are cultul muncii fetiţă
te dau afară din casă împreună cu el să ştii
să îl iei de bărbat pe ăla care are palma bătătorită

ce faci cască ochii pe unde mergi şi lasă oboseala
oasele rupte de muncă se refac relativ repede
dar o morală îndoielnică nu se mai repară niciodată

[...] Citeşte tot

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închide ochii din afară şi deschide-i înăuntru. Te sperie şi îngrozeşte răul pe care îl vezi în lume? E doar teatru de păpuşi. Ca să înţelegi ce se întâmplă în afară priveşte prima oara înăuntru. Înăuntru este gol. Bagi în tine calorii goale care nu servesc în niciun fel celulele tale, sistemul tău imunitar, nivelul tău de energie şi apoi te miră boala ce apare în afară. Clipeşti neîncrezător şi nu înţelegi ce se întâmplă. Nu vei înţelege niciodată până când nu înţelegi golul dinăuntru. Faci sex golit de orice încărcătură. O faci pentru statistică, o faci pentru că e singura monedă de schimb pe care o mai ai, o faci ca să mai uiţi pentru o clipă, o faci în timp ce îţi amorţeşti simţurile pentru a nu simţi abuzul pe care îl comiţi asupra ta şi asupra sufletului tău deja epuizat de atâtea traume la care l-ai supus. Ai buzunarele şi contul gol. Munceşti mai mult ca niciodată cu preţul sănătăţii, al libertăţii şi al visurilor tale şi singurele lucruri pe care le acumulezi sunt stres, datorii şi griji. Nu poate fi nimic plin în afară dacă totul este gol pe dinăuntru.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!