păr şi tuns

Madonna della sedia

femeia-n vizorul
rotund cu pruncul cu îngerul
cu cârpa albastră
spală
scările se aşează pe-un scaun să-i... tund
friendly în vizorul rotund
şi îi tund
şi îi tund şi nu e
nimeni să măture părul (?!) şi părul
se adună-n vizor
iar vizorul
se-nchide-n sinele celor trei
poleiţi cu foiţă
amară
e viaţa-n vizor
pe un scaun pe-o scară
trecută sub cârpa
tăcerii femeia-n
poziţia lotus
în oglinda de apă cu detergent

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea de suflet

Am chemat sufletul la ordine
şi aproape neaşteptat mi-a răspuns,
după ce-l crezusem uitat
în părinţi, în iubiri trădătoare-n dezordine,
în nenorociţi ce s-au debarasat de el cum de părul tuns,
rămas doar scalpul, pe gâtu' îngroşat.

Deci există, poate să fie
oricui
-imposibilul, atât de greu de demonstrat,
fără formă, mai mult uşor,
fără de gând, lăsat singur să învie
când nu-i-
ori e ascuns de trecutul pătat...
este un pic; pentru un altu'... în amor!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum

nu am practicat frizerii
era să scriu cu trei i -
asta dovedeşte că părul şi
dacă nu intră în gură în urma tăierii
picioarelor de gu
mă enervează (?!) mă enervează...
în curând
vine din servicii doamna aproape iubită - fil
oloagă convinsă - pâ
nă acum oamenii din cenacluri nu
mă invidiază, nu... nu
asta e combinaţia - o
mul cu numere mici la pantofi
un reprezentant al co
munităţii germane din ti
mişoara a belit un liceu de arhi
tectură mai vechi
de 50 de ani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nici şoldurile nici coapsele nu vor fi atinse
doar pieptul în supraelastic
şi părul strâns într-un coc impulsiv de divă
chiar dacă e tuns scurt băieţeşte
degetele tale de bărbat sunt strâmbe şi fine
degetele mele de femeie sunt drepte şi aspre
ne sprijinim ca nişte pomi dezgoliţi cu scoarţa tăiată
iar între noi se naşte o putere de viaţă
pe care noaptea nu o poate distruge şi dimineaţa nu o poate alung
din gâturi iese semiumbra care îmi ţese rochia
şi-i coase mânecile răsfrânte împunse de pantofi.

poezie de Ruxandra Cesereanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicatie intarziata

păşind greu, dar nu târât,
vine din timp în timp,
tânăr blând cu părul lins,
cu barba tunsă scurt.

acolo, în stradă se opreşte
cu dulce tăcere în jur priveşte,
se-ncruntă uşor ca o înserare,
se-apucă cu mâinile să culeagă aer.

se-ndepărtează calm, cu resemnarea
de-a nu întâlni ce-a căutat
în urma lui plângând firav
îngerul cu aripi lungi pe care l-a creat.

într-o zi însă a rămas mai mult
în mijlocul cotidian,
din mâini părea ca dirija
un cor de îngeri ce-i cânta:

[...] Citeşte tot

poezie de Anca Pepelea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescenţă

Pe chipul tău râde uimirea
Şi plânge-un dor neostoit...
În faţa ta, se pleacă firea,
Iar viitoru-i nesfârşit.

Bujori ţi-au înflorit obrajii
Şi-o piersică i-a parfumat...
Şi plete vesele, grumajii,
Cu aur cald ţi-au îmbrăcat.

Din ochii tăi, sfidând seninul,
Ţâşnesc albastre vâlvătăi;
Pe frunte ţi-a-nflorit mălinul –
Iar gura-i gata de bătăi.

Frumoasă eşti, cum niciodată,
N-a fost, sub soare sau sub nor,
Aşa o zgâtie de fată –
Că zânele, de ciudă, mor!

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim (3 august 2010)
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrada se ridică grăbită de pe canapea şi părăseşte foişorul. În acel moment sesizează prezenţa lui Marck în apropierea ei, chiar dacă nu-l vede. Tânărul este omul ei de încredere, este asistentul ei, garda de corp, o însoţea pretutindeni încă din copilărie. Marck este mai mare cu şapte ani decât ea, este un bărbat înalt, blond cu ochi albaştri, cu părul tuns scurt, are un corp atletic. Este ca o maşinărie de luptă, lângă el se simte în siguranţă. Bărbatul îşi face apariţia, parcă răsărise din pământ. O însoţeşte tăcut.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Ba mata eşti tip ridicol!
Eu n-am scris nici un articol
Întru apărarea Muzii,
Despre cel care
Pare
Că-mi faci treizeci de aluzii...

Criticul pe care-aici
Îl ataci în versuri mici
Nu-i, desigur, măscărici,
Colibri sau licurici...
Însă nici
Bou sau vacă, precum zici.

E profesor (onorabil),
Autor (interminabil),
Om politic (execrabil),
Critic (foarte vulnerabil,
Dar pasabil),
Preşedinte (incurabil).

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul VII

– "Papè Satàn, papè Satàn alepe!"
strigat-a Plut cu glasul lui cel gros,
iar dulcele-nţelept ce-atot-pricepe

mi-a zis spre-a mă-ntări: – "Nu sta fricos!
oricât de tare-ar-fi, dar să-ţi astupe
nu poate-al nostru drum, pe stâncă-n jos."

Spre-acel cu gură larg-apoi: – "Te rupe
cu furia ta năuntrul tău pe tine,
dar dă-ne drum şi taci, spurcate lupe.

Nu fără cauză-n Iad acesta vine:
aşa e vrerea-n cerul unde-a pus
trufaşei culpe-Arhanghelul o fine."

Când e catargul rupt, cum cad de sus
grămadă pânzele de vânt umflate,
cumplitul monstru-aşa căzu răpus.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor nebun de shakespeare

mă încearcă şi îmi vine
să dau un cal albastru
dar tot cal
şi nu vreau regatul în schimb
sunt urmaşul lui otello
ăla cu desdemona cu părul tuns des
demona cu lentile de contact
se uită în ochii mei sângerii albaştri
şi îl vede pe romeo
iar eu pe julieta o văd sub bal
con de umbră (?!) - polonius
în alt colţ fumând opium
pe scenă apare hamlet şi troilus
am încurcat piesa în nebunia mea (?!)
încurc personaje
le amestec şi marele will nu mă iartă
nu are nevoie de un uituc - desdemonele
stau acasă înşelate plâng
se uită pe telefon - îl ad
miră pe lear

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herb: Charlie, am o întrebare pentru tine.
Charlie: Spune.
Herb: Hotelul la care stau are un program plătit cu filme pentru adulţi.
Charlie: Aşa.
Herb: Ce s-a întâmplat cu părul pubian?
Charlie: A dispărut ca pasărea dodo, prietene.
Herb: Adică, înţeleg la femei, dar care e treaba cu bărbaţii? E ca la o casă urâtă: un tufiş mic face trotuarul mai frumos.
Charlie: Nu am un răspuns pentru tine, Herb.
Herb: Dar tu? Tunzi tufişurile?
Charlie: Da. Au forma personajelor Disney.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cu litera lui
vorbesc înăuntru,
în limba cu care vorbesc gândurile.

se face mereu devreme
şi niciodată nu prindem sfârşitul,
acela când, jos şi roşu,
vin câinii să muşte din orizont,
acolo unde ziua îşi lasă oasele.
suntem tot mai aproape de cicatrice,
ducem rănile spre posibilă muşcare
şi caii să pască negru
din părul tuns scurt al nordului.

dacă îmi lipesc spinarea de vocea lui,
simt cum îi curg literele din gură,
strig,
întoarsă cu o inimă în formă de barcă:
- tu nu vezi că ne scufundăm?
- taci, dă-ţi apele jos...

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refac drumul lui che gue

vara am plecat spre guatemala
şi mexic
prin ecuador să vă te
forma agrară care a stârnit
furia latifundiarilor
nu am astm şi părul e tuns scurt
che guevara era un refugiat din alte timpuri
în america de sud şi centrală
iahtul meu pleacă
spre cuba spre plaja las coloradas
mustesc dorinţe re
voluţionare să ajung o legendă
bereta stă pe cap cu steaua militară
prinsă la mijloc
caut tovarăşii şi pornim spre sierra
maestra, leagănul insurecţiilor cubaneze
fumez trabuc să alung ţânţarii
rescriu revoluţia cu
baneză (!?) nu adaug nimic
îngrijesc bolnavii şi răniţii

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe vârful degetelor respiraţia ta e un talisman
deşi părul nu-mi curge pe umeri, ci e tuns scurt franţuzeşte
înot cu spatele şi tocurile pantofilor taie podeaua cu înţepătura lor
cei trei paşi înapoi şi crucea lor sunt semnul meu de femeie
umerii tăi mişcători şi pieptul înalt sunt semnul tău de bărbat
între aceste puncte de viaţă atingerea e o biserică
între nişte dansatori care merg pe sârmă
ei se împleticesc aşa cum le porunceşte stăpânul tangoului
femeia ar vrea să facă mai multe mişcări spre cer cu piciorul ei deşuchea
t dar bărbatul îi strânge umărul într-o menghină
şi nu o lasă să plece în lume decât împreună cu el.

poezie de Ruxandra Cesereanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

m-am îndrăgostit de galliano şi am visat asta
(de fapt am căzut din pat dar mi-era ruşine să-ţi zic)

voiam să-mi pieptene cineva părul

vezi de asta l-am tuns pe tot
cele mai nepotrivite mâini au trecut prin el iar acum
arăt ca un băieţel fericit cum ar fi trebuit

m-am îndrăgostit de galliano păcat
că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un
vis-trofeu din care nu pot deduce cum
mişc mâna în somn
fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede

acum nici măcar nu mai am sens
strâng unghii strâng mâini strâng
poeme mototolite şi le vând la kg

oamenii le găsesc interesante păcat că eu

[...] Citeşte tot

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai este loc

un colţ de stradă s-a prăbuşit
într-o vitrină se bat afişe
aici se vinde dezbrăcatul oamenilor
dincolo de-o maşină care se bălăgăne beată
pe două borduri suprapuse, un puşti strigă
vând ziare

un cap nepieptănat îşi bagă un deget în nas
zice obraznic la poliţaiul crăcănat
este pentru cine-mi este tare drag
o fetişcană tunsă cu breton, în spate
trage după ea un lăţos
câinele latră la omul care cerşeşte
zice că a fost ministru

doi cu o singură lopată, sapă o groapă
uite şi piţipoanca, a ieşit dintr-o instituţie a statului
fira-ţi ai dracului de beţivi, nu vedeţi
...
o fereastră se deschide, dar nu în lumea noastră

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

[...] Citeşte tot

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbiţi, vă rog

Ne stresează piramida
Care pare mai înaltă,
Şi obida ca omida
Sastisite stau în haltă

Unde este impiegatul
Să ne mişte de pe şine?
Când fac mâţele şpagatul,
Moare lumea de ruşine

Asta-i: nici o bucurie
Neplătită îndeajuns
Când mi-aduc aminte mie,
Nu mi-a stat bine nici tuns

Lăsaţi gluma la o parte
Domnilor, cât mai e timp
Cumpăraţi rapid o carte
De intrare în olimp!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva arunca bulgări de pământ peste vise

în primele zile fără tine mă simţeam de parcă aş fi fost eliberat pe cauţiune,
mă aşteptam ca la ştiri să se afirme că eu sunt vinovatul moral pentru moartea ta.
zilele săptămânii au şters cu hârtie de ziar ferestrele mele,
nu am vrut să mă împotrivesc, am lăsat literele să îţi strige absenţa.
vecinul meu, pilotul de vânătoare a afirmat în public că m-a văzut cum secţionam
luna
i s-a părut chiar că am ascuns o parte din ea în ghivecele cu flori ale văduvelor de
război.
oamenii s-au revoltat şi au sugerat unei autorităţi fără putere să îmi tundă pletele,
aşa înţelegeau ei să mă pedepsească pentru faptul că întorc privirea la salutul lor.

cu timpul am învăţat să îmi cumpăr haine de culoare închisă,
apoi am îmblânzit inorogii rămaşi să rătăcească în fiordurile blestemate.
nu am avut curajul să te strig pe nume în locurile pustii unde oamenii se roagă unor
picturi naive
dar pot să jur cu cuvinte de sânge
că nu te-am uitat!

poezie de Eduard Dorneanu (28 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nervi îmi tund zulufii

îmi vine să mă las cheală să fiu soră cu viaţa mea
de o săptămână am pus câterva kilograme de poezie pe mine
ocolesc oglinda şi televizorul unde se vehiculează acelaşi motiv de izolare
m-am izolat toată viaţa de proşti pentru mine nu este o noutate
doar că uneori mi se face foame
şi mă tem fiindcă
mi se face foame de oameni
şi nu pot muşca din ei vizibil pentru că tot sângele nefericit s-ar scurge
undeva în zona de risc a propriei sorţi
am îngropat câteva duminici cu sfinţi cu tot
şi mă uit la mine cât de nepăsătoare
cu masca asta a unei coroane de spini care secătuieşte programat pofta de viaţă
mă simt ca o bandă de izolat minţi
cu lipici din plin să nu mai scapi de mine atoatebinefăcătoarea de psihoză
când îţi spun te iubesc de trei ori făcând semnul crucii
şi mai stai naibii acolo unde eşti nu ieşi să mă vezi
ce importă nevoile mele sentimentale
voiam doar să subliniez că am început să cunosc distanţele
fără niciun etalon
a ba mint am o inimă care bate ciudat de repede de la o vreme

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!