Citate despre păr și vânt, pagina 2
Eternul dialog
El și ea
Ochii mei au strălucirea
Melancolicelor astre...
Nu-mi plac florile albastre!
Părul meu cel negru-n care
Bate vântul vagabond...
Mie-mi place părul blond!
Gura mea, floare de sânge,
Este visul unei muze...
Unde-s palidele buze?
Vei găsi în al meu suflet
Castitatea ideală...
Vreau pe cea care mă-nșeală!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Bistrița
Pe Bistrița, cântând
O tânără fecioară,
În vânt având vestmântul
Și-n păr vuindu-i vântul,
Cu pluta ei ușoară
Trecea-n amurgul zilei
Pe Bistrița cântând.
Închise între stânci
Sălbaticele ape
Gemeau ca-n agonie
Albastre de mânie,
Izbindu-se să scape
Cu vuiet și cu vaiet
Închise între stânci.
La cârma plutei sta
Copila zâmbitoare:
Mireasă-i astă fată
Cu moartea cununată
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas în paradis
Vino să ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
poezie celebră de Lucian Blaga din volumul: Cântecul focului (1945 - 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă-n ochi seninul
Poartă-n ochi seninul. Poartă noaptea-n păr.
Nu i-am spus iubitei nici un adevăr.
M-a-ntrebat: "Afară viscolu-i buimac?
Să-ncălzesc căminul, patul să ți-l fac?"
Am răspuns iubitei: "Azi, prin vânt și ger,
Cineva flori albe leapădă din cer.
Poți așterne patul și sufla-n cămin,
Eu și fără tine sunt de viscol plin."
poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creatura asta nouă cu părul lung mă cam încurcă. Îmi dă mereu târcoale și mă urmărește. Nu prea-mi place, fiindcă nu-s obișnuit cu societatea. Mai bine stătea cu celelalte animale... Azi e timp noros, bate vânt de la răsărit. Cred c-o să vină ploaia peste noi... "Noi?" De unde-oi mai fi scos și cuvântul ăsta? Ah, mi-aduc aminte: îl spune mereu creatura cea nouă.
citat celebru din povestirea Fragmente din jurnalul lui Adam, volumul Jurnalul lui Adam și al Evei de Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce dai voie vântului
De ce dai voie vântului să umble
Prin părul tău și să ți-l răvășească?
E mângâierea lui, făcute-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?
Sunt degetele lui fâlfâitoare
Mai meștere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îți dau jos buchetul de pe umăr?
De ce lași vântul ca să-și pună palma
Oriunde vrea și,-ncolăcindu-ți sânul,
Prin fustele subțiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?
De ce, când te pândește-ascuns prin iarbă
Și vrea să-ți sărute gura-n voie,
- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă
Pe el îl lași... iar mie, nu-mi dai voie...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorința
Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Și în brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ți desprind din creștet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei ședea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ți cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci...
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetița s-a ridicat și a pornit iar la drum. Vai, piciorușele ei erau obosite și zgâriate! De jur împrejur era urât și frig. Crengile pletoase ale sălciilor erau galbene și frunzele cădeau smulse de vânt și numai porumbarul mai avea poame, dar nu erau bune. Și când Gretchen a încercat să mănânce din ele, i-au făcut gura pungă de acre ce erau. Trist și urât era în lumea largă!
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou de iarnă
Pribegi, veniți din altă țară,
Doi muzicanți bătrâni, cu plete
Cerșetoreau, cântând pe stradă
Din clarinete.
O fată îmbrăcată-n zdrențe
Îi însoțea dintr-o chitară,
Atât de galbenă și slabă,
Părea de ceară...
Și câinii îi lătrau... și vântul...
Le răspundea cu lungi ecouri;
Un cârd de corbi țipa iernatic
Pierduți prin nouri...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un colț al grădinii, printre frunzele putrede, destrămate, mijea firul ierbii. Adulmecându-i izul înțepător și dulce, Ene Lelea zâmbi, fascinat de minunea primăverii. Trecu în poarta grădinii și se sprijini cu brațele pe gardul de nuiele. În fața lui la vreo sută de metri, pe buza malului apăru dintre mărăcinișuri o vulpe, cu coastele năpârlite și coada stufioasă, sclipind roșcat. Se furișă sprintenă printre două mușuroaie făcute de hâr ciogi și se orpi între doi pruni, cu botul întins în vânt. Ene Lelea abia acum o zări. Sta neclintită pe labele dinapoi și asculta. Vântul îi umflă părul de pe ceafă, vânăt și-i gâdilă nările.
- încotro, cumătră? Întrebă Ene Lelea și fluieră după câini.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar fi mijloace
De-ar fi mijloace
Și-ar fi putință
Cum m-aș mai face
După dorință!
M-aș face-oglindă
Strălucitoare.
Să te cuprindă
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Părul netează
Fără durere.
Un vânt m-aș face,
Ce lin și-n taină
Pe piept desface
Ușoara haină.
Un somn m-aș face
Dulce de vară
Să-ți închiz ochii
În orice sară.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1881)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
Fereastra deschisă spre mare
adună miresme la ore târzii,
din geana rănită a zării apare
apusul întins pe trei herghelii.
Cai sprinteni aleargă pe valuri,
cu nările reci dezlipite de trup,
adulmecă umbre căzute pe maluri
când orele serii rănite se rup.
Tu încă mai stai pe terasă,
cu părul căzut între aripi de vânt,
și ochii plecați peste karma rămasă
din încă netrecerea ta pe pământ.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am oprit lângă tine
Am căutat mereu umbra genelor
pe un obraz. Am căutat-o prin geografia răsăritenelor și apusenelor
basme. Și n-am găsit-o.
Numai târziu am găsit-o aci. Aci,
în patria mea, la seminția mea.
M-am oprit lângă tine, când tăcerea ta
mi-a spus: "Nu mă atinge!"
M-am oprit lângă tine,
descoperind că părul tău e o flacără
pe care vântul n-o stinge.
Și lângă minunea cea mai simplă
am stat cum se cuvine.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poezii (1963)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas în paradis
Vino să ședem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ți-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să ședem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu șarpele se joacă-n doi.
Tu ești om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa și bestia (retro)
Eram doar un bici
cu nervii în vânt
ea nu era de-aici
vă zic pe cuvânt
Cu părul plângând
era prea frumoasă
dar numai în gând
o mai văd pe-acasă
Era prea frumoasă
o
nu nu era de-aici
ea numai mătasă
eu doar atât arici
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul spicelor
Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte
când secera lunii pe boltă apare.
Că fetele cată, cu părul de aur,
la zeul din zare.
O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie:
secera lunii e numai lumină -
cum ar putea să ne taie
pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului?
Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor
că nu sunt tăiate de lună,
că numai de fierul pământului
li s-a menit să apună.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simțire
În seri de vară-albastre voi merge pe cărări,
Cu tălpile pișcate de ierburi și de spice;
Le voi simți răcoarea, din glezne până-n nări,
Și-mi voi lăsa-n vânt părul, spre cer să mi-l ridice.
O vorbă nu voi scoate, nu voi gândi nimic,
Dar îmi va crește-n suflet iubirea nesfârșită;
Voi pribegi-n Natură, ca un țigan calic,
Și beat de fericire, ca lângă o iubită.
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (martie 1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul schimbării
Un primar ținând prelegeri,
Rotunjor, așa ca mărul,
Ne convinge la alegeri,
Că ar vrea să-și schimbe... părul.
epigramă de Valeria Moroșan (2009)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
Las vântul să mă dezmierde
Apele cu râuri line
Și câmpia noastră verde
Atunci când mi-e dor de tine.
Las vântul să-mi sufle-n plete
Apele să-mi siroiască
Pe la tâmple unde-mi dete
Muguri albi, mândria noastră.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umerii cuvintelor
Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
și în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor și câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?
Apoi vine asfințitul pe panoplia lui de pluș
cu trifoiul umed al pașilor
cu apele îmbrățișându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopții.
Pe acoperișele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrișul clipelor.
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre păr și vânt, adresa este: