păstrăvi

Poetului Stephane Roll/Prietenului Gheorghe Dinu

Pentru că, iată, este Anul Nou,
vreau să primeşti din parte-mi un cadou.
Am pus într-însul câteva vitrine
cu jucării ciudate dar benine:
un ou, un termofor de vinilin,
o muscă zăpăcită, un vecin,
un metru din cămaşa Mării Negre,
ceva din ritmul ploilor alegre,
o lişiţă, un loden, un borcan
cu marmeladă de acum un an,
o banderolă magică, un pudel
pitic şi învelit în foi de ştrudel,
o stea de ciclamen, un ac de os
înfipt într-un gâtlej de albatros,
patru viori de miere, o felie
din crupa lunii, un cusur, o mie
de rime, un sifon, un alpenştoc,
un păstrăv ambigen din Orenoc,
câteva teste, douăzcei de sticle
cu eticheta "era lui Pericle",

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian din volumul Jocuri de vacanţă (1983)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis colorat

spumegând apele cad
în cascadă
sub tâmpla albă
lostriţe
păstrăvi
somoni
sturioni
se-avântă
în salturi
cad
şi iar saltă
acolo
în calmul de sus
însorit
prundul curat aşteaptă
în apa uşor lunecând
ca o lacrimă
ponta -
cuvinte
născând poezie...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Mi-am aşezat genunchii
lângă pietrele râului
laolaltă cu luna, cu păstrăvii.
Fiecare cu mersul său
în cămaşă albă de nuntă
ne-mpiedecam în oglinzile timpului.

Mă sorbea Neuitarea, alintul, căderea.

Tu nici nu ştiai
că mergând pe stradă
el îmi povestea un vis.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Civilizaţie

Spre sud-est de aici – trei mii de leghe –
Yuan şi Xiang formează un lac grandios.
În susul lacului sunt munţi cu văi adânci,
Acolo trăiesc oameni cu inimi curate.

Voioşi ca nişte copii, forfotesc printre crengile pomilor
Sau intră-n apă să prindă plătică şi păstrăv.
Desfătările lor sunt aceleaşi
Ca ale animalelor sălbatice şi ale păsărilor cerului;
Nu impun nicio constrângere trupului sau minţii.
Apoi, am hoinărit prin toate cele Nouă Ţinuturi,
Dar nicăieri n-am mai întâlnit acea simplitate.

M-am trezit întrebându-mă, uimit şi nedumerit,
Dacă Sfinţii şi Înţelepţii ne-au făcut de fapt vreun bine.

poezie de Yüan Chieh,sec. al VIII lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inserţii argintii

Inserţii argintii ţi-am adunat de la tâmple,
Le-am plimbat în caruselul viscerei,
Le-am făcut lac nemişcat
Pentru păstrăvi nălucă...
Inserţii argintii am confecţionat
Cu solzi insistenţi,
Gâdilaţi de ape de munte
Energie verde curgând...
Muzicalitate de zale
Ai încălzit pe trupul meu...

poezie de Silvia Filip
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zărind minunea

Lacul îti reflectă frumuseţea
Si unde îţi străluce chipul,
Păstrăvi sărutându-ti mirarea
Iţi unduiesc usor conturul!

De se despică în fante zarea
Coboarând în stoluri îngeri!
Răsfirând alabaştri nuferi
Sfinţindu-i lacului minunea.

Şi când să atingă apei, luciul!
În lebede, nuferi-şi iau zborul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gică! La pescuit

Păstrăvul, peşte de munte,
Să-l prinzi? Dă bătăi de cap,
Sigur te apucă criza
Până să-l coci la proţap.

epigramă de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri (august 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrele gândurilor

Lebădă din petale de cireş
Răsărind duois pe lacul de tuş
Răsfirând in dans precum Neruda
Poemul printre condeie de trestie
In stropi ce ard in privirea tandră
Unind nuferi in arcade de curcubeie
In haiku, gheizer de păstrăvi
Cu răsăritul in spate-mi!
Privindu-te...
Răsărindu-mi poeme Ikebana
Din pietrele gândurilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt calendar!

Numele tău pe buză sau în minte
Cum taie unda păstrăvul mai iute
Chiar mută gura n-are să te uite
(Ciungul mişcă-n gând braţul ca-nainte).

Sperioşii ochi rămaşi ca două ciute,
Şi păsările, câte, prinse-n ţinte
Nu ştii? Treceam prin vad şi-ţi spuneam: "Ţin-te
De gâtul meu". Te luam în braţe: "Uite".

Râsul se lua la-ntrecere cu râul.
Ce fu mai fraged? Unda sau cuvântul?
Cocorii-şi desfăceau în zare brâul.

Septembre clar. Mai gâfâie pământul?
Mai vin convoaie de oglinzi cu grâul?
Numele tău pe buze... Numai vântul.

poezie de Ilarie Voronca
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna la Potoci

Deodată vine toamna la Potoci
şi ne găseşte pregătiţi de vară
şi spic avem în păr şi soare-n voci
şi-brăcămintea ni-i aşa uşoară.

Din munţi se prăbuşeşte-ntâiul frig,
pădurea-nvaţă iar să se încline,
prin trăsnete ultime te strig
şi numai păstrăvul se simte bine.

Se duc la vale bulgări de noroi
Şi Tiruri pe şosele derapează,
ultima zi de vară plânge-n noi,
am ochii arşi de dorul de amiază.

Şi lacul verde cum s-a tulburat!
Tot răul de pământ îi cade-n unde
şi-un nor de griji plutind din sat în sat,
în zbuciumul perdelelor pătrunde.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie de vară

Eu aş putea să scap cu fuga-n munte,
Măcar un timp, atât cât să rezist
Potopului de foc ce-l simt pe frunte,
Ca răcorit să-ncerc să mai exist.

M-aş ţine după pietrele ce suie
Înfierbântate-acelaş drum bizar,
Să ne-aşezăm sub unda albăstruie
Acolo unde păstrăvii mai sar.

Rămâne jar, rămâne scrum în urmă,
Şi tu rămâi, răpusă de pârjol.
Te-aş fi legat sub nişte oi de turmă,
Ca să te scap solarului viol,

Dar soarta ta s-a depărtat de mine,
Sau eu nu m-am ţinut prea strâns de ea.
O să cobor, iubita mea, la tine,
O să cobor atunci când s-o putea...

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând spre Bizanţ

Asta nu-i ţară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în braţele celuilalt; păsările în copaci. Eşti
Aici cu-aceste generaţii care mor – cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de peşti;
Scrumbii, păsăret şi animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naşte şi moare, trăieşti
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre ceţuri monumentele intelectului etern.

Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băţ – cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă şi cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viaţă efemeră.
Iar a cânta nu-n şcoli înveţi – mai cu folos
Priveşti-un monument şi înţelegi cum măreţia trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri şi brizanţi,
Spre-a ajunge aici în oraşul cel sfânt, Bizanţ.

O, înţelepţi în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâinile astea

am pictat cerul albastru
după aceea am tras
o rază de lumină
cu lanterna în mână
luna e captivă într-un geam
unde oftează o iubită
după un iubit sau cam aşa ceva
stelele le-am gratinat puţin
să fie mai crocante
în mâinile astea două
am ţinut păstrăvii şi clenii
care evadau din moldova
se agăţau de crinii fără spini
fluturii aveau trup de căprioară
pun mâna pe cuvânt
îl întind cât să fac o poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitalam

Anotimp de iubire al apelor lungi
sunând toropit şi prozodic în maluri,
când plouă cu astre-ostenite de vârstă,
întoarse în mâluri primare de fluvii...

Bogatele trupuri de carne lichidă
cu vinele verzi - somnoroase tulpine de lintiţi;
artere submerse - liane de nuferi clorotici;
nervoase vibrări de unde subţiri şi foşnite,
imensă-ncordare de fibre foind:
iuţi păstrăvi, plevuşcă futilă, bibani melancolici,
şi somnii placizi - acuaticii muşchi răscoliţi;
crap matur, viclean - o, monstruos biceps al deltei!

Periodic răstimp al apelor calme,
cu mari înfloriri germinale de icre:
maci roşii şi negre lalele - pretexte vitale;
şi sălcii sumare-aşteptând despletite
fecunda plecare-a polenului - ploaie
întoarsă în mâluri primare de fluviu...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Romulus Vulpescu (1959)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste poleită cu argint

cerul îmbracă arborii cu straie albe
podoabe înstelate aşează pe ramuri
orhidee înflorite zâmbesc la geamuri
gândurile iernii sunt fremătări dalbe.

poleită în argint grădina a încremenit
sub râu învolburat doar păstrăvii zburdă
iarna are rostul magic nu este absurdă
naturile îşi odihnesc destinul menit.

oameni de zăpadă au apărut în curţi
copii se joacă veseli cu bulgării moi
ei nu ştiu de tristeţe de griji de nevoi
sunt fii de cercetaşi ai vieţii recruţi.

nu poate fi ştirbită iarna din noi
cu farmecele ei suntem mai avuţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasmagorie estivală

pe muntele meu falnic se fericesc izvoare
răsar poveşti din constituţia adâncă
valuri de ape limpezi au dulce savoare
mă răcoresc căci vara e fierbinte încă.

cu păstrăvii veseli mă scald sub cascade
parcă aş vrea şi eu să am solzi argintii
armură pentru trupul care încet decade
sub influenţa morţii cu chipuri pământii.

la umbra brazilor azi simt o relaxare
admir nemurirea freamătul pururi verde
ozonul primenit îl răspândesc în zare
în raze de soare ştiu să se dezmierde.

codri îmi sunt prieteni sacră consolare
contemplu frenezia care nu se pierde.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi oameni în acelaşi interval de timp

Cu lejeră dexteritate, în Culag Bar un lăutar
Cântă melodii vioaie, ritmate, la vioară.
De unde ştiu asta? Eu sunt în Edinburgh.

Pe debarcader, turiştilor arşi de soare
Le-atârnă burţile peste nişte şorturi improbabile.
De unde ştiu asta? Eu sunt în Edinburgh.

Un bărbat agaţă pe lacul Veyatie
Un păstrăv la undiţă. Peştele se zbate-n cârlig.
Iar eu sunt în Edinburgh.

Sau aşa pretind. E-atât de uşor să fii
Doi oameni în acelaşi interval de timp.

Unul zâmbeşte şi bea cafea
În Leamington Terrace, Edinburgh.

Celălalt taie-un pachet de-amintiri
Şi trage as după as după as.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda râului de dor (Altruism)

Demult, un râu ce curge în aval
S-a răzgândit şi s-a oprit privind spre mal.
I-a zis: - Mi-e dor de munte, foarte dor,
Aş vrea să mă întorc acasă, la izvor !

Dar malul i-a răspuns: - E peste poate !
Nu poţi să te opreşti, stai şi socoate !
Nu-i vorbă doar de mine, dar arinul ?
Cum poate să suporte astfel chinul ?
Cu apa, de te-ntorci înspre izvoare,
Amarnic asupreşti pe fiecare.
Moraru-şi va seca pe loc uiumul,
S-or pierde peşti-n mâluri cu duiumul,
Iar în livadă, fructele-or să sece,
La fel şi câmpul fără apă rece;
La păsăret îi vei strica hodina,
Nici rufe nu mai spală gospodina,
Iar ciurda când o fi să se adape,
Va fi doar smârc aici în loc de ape;
Adu-ţi aminte scalda de plăcere

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nici un fel

aer de te-ai fi născut,
m-aş fi ridicat spre tine odată
cu vântul,
cu cerul,
din colbul pământului,
ţi-aş fi pus pânzele corăbiilor năframă
iar norii s-ar fi prefăcut
în balauri albi
să nu mi te ia nimeni
atunci când nu mai pot să
te respir,

de te-ai fi născut apă,
te-aş fi înotat până la izvoare,
ţi-aş fi pieptănat valurile cu degetele
pe nisipuri,
ţi-aş fi adus păstrăvi de aur
la rădăcina stâncilor prăbuşite în neant
de giganţi,
m-aş fi împietrit într-un ostrov,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

7

pe aici TGV-urile sunt foarfeci pentru panorama munţilor
căpiţele-şi ridică pălăria la zei
în vreme ce brazii fac reverenţe
aerul rece te ciupeşte ştrengăreşte de obraji
în canton au intrat în recreţia mare
les vaches qui rirent viţeii joacă şotron
poienele cu maci şi capre şi crestele
semeţe se expun bronzului alpin aerul e aidoma
vulturilor pleşuvi ocolind steiurile
privirea se pierde ca un felah în deşert
instinctele s-ar urca pe picioarele primei trecători
păstrăvii şi-arată pistruii ca subretele buzele siliconate
şopârle profită de soare îmbrăţişând brusturi
o vântoasă aruncând cu găteje impune supunere oarbă
stejarii burniţează cu ghinde
susur de izvor ca o bolborosire de vraci
veveriţe se zbenguie pe crengi de alun
şi la amiaz' zmeura de vrej se desprinde
bătăi de toacă vor a goni moartea
cu amurg îşi înroşesc frunzele fagii

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ilarie Voronca
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!