Citate despre patrie și suflet, pagina 2
Uniunii Scriitorilor din România (USR) și Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele ș.a.m.d., membră a USR și a PSD, primarul capitalei, care siluie limba română fără nicio rușine: II (pamflet)
O, tu, patrie străbună,
Siluiesc limba română
Fel și fel de agramați,
De inculți, de-nfumurați!
Cu durere mare-n suflet,
Éu stau îngrozit și cuget:
Cât de agramați sunt unii,
Spre rușinea Uniunii!
pamflet de George Budoi din Acești Agramați care ne conduc (15 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ar fi să dau vreo povață unui tânăr, iată pe care i-aș da-o: Tinere, să-ți faci patria scumpă și sfântă ca și mama! S-o iubești și s-o respecți din adâncul sufletului tău. De dragostea și de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă și paradă. Ba, ai dreptul și datoria să urăști, să lovești, să sfarmi pe acei frați ai tăi ticăloși, care, în loc s-o iubească și s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă și severă, o curtează, o măgulesc și exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.
citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidind cuvinte
În fiecare zi e-o sărbătoare -
Zidesc cuvinte-n templul veșniciei.
Și nici singurătatea nu mai doare,
Respir și scriu un imn al bucuriei
Cu litera iubirii mele caste.
Și-mi curăț diminețile, devreme,
Și-amiezile, și serile fantaste,
Iar nopții-i cer, în vis, să mi te cheme.
De-mi murmură un cântec de iubire
Suav și pur, sămânța ce-ncolțește
În suflet - crâng robit de-nmugurire,
Doar dorul, aprig dor mai pârjolește.
În trandafiri cu seva parfumată
Ard clipe-n lampadare de stamine;
Iubirea lor nu piere niciodată,
Căci patria fântânilor e-n mine!
poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursitoarele
Stau nevăzute, și-n graiul păstorilor
murmură cântec de leagăn. Dar când
Patria însăși se naște și-aceasta
întruna se-ntâmplă, și-n taină
ce fel de limbă vorbesc Ursitoarele?
Miezul e-n fruct, și gustării menit;
sâmburii, însă, țărânii: căci numai
atunci voievod care-și ține
țara și oamenii-n crengi, ridica-se-va
tânărul pom. Tot așa, când vorbim,
carnea cuvintelor noastre-i plăcere,
se mistuie-n gură. Dar cine,
spuneți-mi! zvârle în țarină sâmburii
limbii să crească un grai mai curat,
singurul care, rostit, primenește,
și ține-n rostire poporul?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dorit și am visat, am luptat și am îndurat, am fost bârfit și am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; în sufletul tău cinstit, cea mai înflăcărată credință; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credința ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare și caldă, cea mai vie dintre icoane: Patria.
citat celebru din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convoaiele Războiului (sonet)
CONVOAIELE RĂZBOIULUI
(sonet pribegiei)
Mi-am adunat ultimele cuvinte
În tolba minții, despre război să scriu:
"Încheiați pace, până nu-i prea târziu
Și toți îmbrăcăm sângerii veșminte!"
În drapel învăluiți orice sicriu
Și fredonați imnul patriei sfinte
Pentru eroii ce trec spre morminte
Într-un convoi pe ultimul drum pustiu!
Mame, fiice, surori, mătuși, nepoate
Deplâng gloria în ritm de fanfară,
Cu suflete de lacrimi inundate.
Refugiații își caută țară
Cu lumina păcii și libertate,
Din iadul războiului să dispară.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Jurnal de Război (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CAND TE NASTI...
Când te naști, primești în dar,
Odată cu suflul și pământul
Nelipsit, Divinul Har,
Apoi mama-ți dă cuvântul
Calci cu sfială pe pământ
Și tălpile se înfioară,
Simți în tine Duhul Sfânt,
Ce în suflet se coboară.
Dar oare ce-i mai sfânt?
Decât cuvântul mamei dulce
Și al patriei pământ,
Pe care în suflet îl vei duce.
Încă merg cu lumea-n rând
Eforturi fac, mă străduiesc,
De greutăți nici nu mă plâng,
N-am timp să îmbătrânesc.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă ostașilor români
Juni ostași ai țării mele, însemnați cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei șoimani de munte!
Am cântat în tinerețe strămoșească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea și din Marea dus în lume!
Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută și cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în față,
Voi, nepăsători de moarte, dispretuitori de viață,
Ce-ați probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naște, din stejar stejar răsare!
(...)
poezie clasică de Vasile Alecsandri din volumul Ostașii noștri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă scumpă, țară scumpă
Pământul pentru care se luptară
Străbunii mei din vremuri seculare
Mi-a dat iubirea care mă-nfioară,
E dragostea de mamă și de Țară.
Cu laptele odată eu am supt
Un sentiment de viață, neîntrerupt,
Purtând în suflet dragoste și dor,
Al Ariadnei fir nemuritor.
Aceste mari iubiri fără de seamă,
În inimi sunt nestemate stele,
Când șoapte de străbuni mă tot îndeamnă
Să port credință Țării mele.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndeobște, pot spune fără părtinire, că de la Petersburg la Niirenberg, balanța înclină puternic de partea patriei noastre: aici toate sunt în general mai rele decât la noi... Această convingere s-a înrădăcinat în sufletul meu, orice ar spune alții.
Denis Ivanovici Fonvizin în scrisoare din Germania
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Port în suflet dor de țară
Port în suflet dor de țară,
Țară care o iubesc,
Altă țară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!
Moldova ea se numește,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocrotește.
Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Și niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!
poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eu mă duc
Eu mă duc departe
De pământul care l-am iubit,
Și sufletul mă doare,
Inima îmi sângerează
Ca o rană adâncă de cuțit!
N-o să mai gust
Din pâinea mamei caldă,
Nici apa din izvor,
Rămâi cu bine țara mea dragă!
De tine veșnic o să-mi fie dor.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Limba română
Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!
Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăiește al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.
Limba română e dulce și frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colț de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat și blând.
poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Ceaadaev
Cu glorie, nădejdi, iubire,
Ne-ai răsfățat, tu, amăgire,
Puțină vreme, în trecut;
Petrecerile tinereții
Ca cețurile dimineții
Și ca un vis au dispărut.
Ci-n noi dorința arde încă,
Sub cei mai crunți stăpânitori
Stăm ascultând nerăbdători
A patriei chemare-adânca.
Al libertății ceas slăvit
Cu-ncredere nezdruncinată
Il așteptăm, cum un iubit
O întâlnire minunată.
Cât libertatea o visăm,
Și-onoarea-n inimi ne trăiește,
Prieteni, țării să-nchinăm
Speranța care-n suflet crește!
Tovarășe, să crezi! Cândva
Va răsări măreața stea
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doresc cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al II-lea până la ultimul tâlhar, să se cruțe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viața viitoare, nu mai vorbesc de stat, familie, propriul trup, și să-și îndrepte toată atenția, toate puterile asupura unui singur lucru, singurul care este fără de tăgada, viața lor, și să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăție, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieții care e în puterea noastră. Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viața noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea față de tot ce e însuflețit, și chiar neînsuflețit, ba chiar și iubirea față de sine, față de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine. Mă chinuie, mă ațâță, mă torturează, mă bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc și mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădește în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putință, și totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă patriei mele
cinstesc țara mea arborând drapelul
Marea Unire s-a umplut de glorii
pacea a adus-o pe aripi porumbelul
după lupte grele strânse în memorii.
patrie măreață cu sufletul te cânt
prin Arcul de Triumf trece parada militară
dă onorul suprem pământului sfânt
timpul se voalează pe sunet de fanfară.
soldați în uniformă mândră prețioasă
cântă tricolorul cu mâna pe piept
iubirea de țară trece din casă-n casă
miracolul Unirii străbate drumul drept.
o sută de ani de luptă glorioasă
au trăit românii cu spirit înțelept.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrospectivă
Părinții dragi sunt neam și țară
Rămași prezenți în gând și azi.
Eroii bravi prin dragostea de țară
Și cer senin din vârf de brazi.
Ecoul viselor ce-au tot visat
Din veac în veac străbunii mei
Iubirea, cugetul curat,
Nădejdi în ample epopei.
Tinerețea patriei nepieritoare
Elanul care crește-n fiecare
Lumina ce se-nalță din izvoare
Unitate în credință și visare.
Iubire de trecut, prezent și vremea viitoare...
N-am cunoscut decât suprema bărbăție
Iar prețu-ntreg îl pun întâi și-ntâi pe omenie
Cu fruntea sus, privind furtuna-n față,
Ogorul le e patrie și viață.
Lumină sunt pe fruntea sa măreață,
Aceeași falnică coloană infinită
[...] Citește tot
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Grivan (sincer îngrijorat): Nu știu ce să mai fac...
Nerva (printre hohote): Dă-mi două palme...
Grivan: Sunt om cu educație și principii! Nu cred în violență!
Nerva: Măcar o palmă... Te rog eu frumos...
Grivan: Mă rog. Dacă insistați...
Nerva (sare în picioare, ținându-se de falcă): Domnule Grivan! Îți dai seama ce-ai făcut? Ai lovit un funcționar public!
Grivan: Ați solicitat personal acest mic serviciu! V-am dat două palme, la cerere!
Nerva (masându-și falca): Adevărat. Dar ai pus prea mult suflet! Ai lovit cu atâta sete!
Grivan: Recunosc! Am rar ocazia să lovesc în monstruoasa birocrație a țării mele. Aroganța dumneavoastră m-a motivat. Sunteți personificarea unei întregi armate de lefegii nepăsători, pe care statul îi plătește din taxele și impozitele noastre...
replici din piesa de teatru Partidul Național al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiprimăvară
Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toți cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheța sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheață
Ca un stingher spre alt stingher.
Și vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Și cuiburi și-au făcut la streșini
Și lângă mine nu ești tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost și sunt și vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Și vin nebuni să facă schi.
Și ninge pânâ la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (1986)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
El e cerul și pământul,
Mândru fiu al țării mele,-
Iscusit sădind cuvântul,
Neclintit de vremuri grele.
E luceafărul speranței,
Sufletul acestei nații,
Cuget, talgerul balanței,
Urcat între constelații.
acrostih de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre patrie și suflet, adresa este: