patrie şi suflet

Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele ş.a.m.d., membră a USR şi a PSD, primarul capitalei, care siluie limba română fără nicio ruşine: II (pamflet)

O, tu, patrie străbună,
Siluiesc limba română
Fel şi fel de agramaţi,
De inculţi, de-nfumuraţi!

Cu durere mare-n suflet,
Éu stau îngrozit şi cuget:
Cât de agramaţi sunt unii,
Spre ruşinea Uniunii!

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (15 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ar fi să dau vreo povaţă unui tânăr, iată pe care i-aş da-o: Tinere, să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama! S-o iubeşti şi s-o respecţi din adâncul sufletului tău. De dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfarmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, care, în loc s-o iubească şi s-o respecte ca pe o mamă, cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi exaltează ca pe o bătrână cochetă nebună.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidind cuvinte

În fiecare zi e-o sărbătoare -
Zidesc cuvinte-n templul veşniciei.
Şi nici singurătatea nu mai doare,
Respir şi scriu un imn al bucuriei

Cu litera iubirii mele caste.
Şi-mi curăţ dimineţile, devreme,
Şi-amiezile, şi serile fantaste,
Iar nopţii-i cer, în vis, să mi te cheme.

De-mi murmură un cântec de iubire
Suav şi pur, sămânţa ce-ncolţeşte
În suflet - crâng robit de-nmugurire,
Doar dorul, aprig dor mai pârjoleşte.

În trandafiri cu seva parfumată
Ard clipe-n lampadare de stamine;
Iubirea lor nu piere niciodată,
Căci patria fântânilor e-n mine!

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursitoarele

Stau nevăzute, şi-n graiul păstorilor
murmură cântec de leagăn. Dar când
Patria însăşi se naşte – şi-aceasta
întruna se-ntâmplă, şi-n taină –

ce fel de limbă vorbesc Ursitoarele?
Miezul e-n fruct, şi gustării menit;
sâmburii, însă, ţărânii: căci numai
atunci – voievod care-şi ţine

ţara şi oamenii-n crengi, – ridica-se-va
tânărul pom. Tot aşa, când vorbim,
carnea cuvintelor noastre-i plăcere,
se mistuie-n gură. Dar cine,

spuneţi-mi! zvârle în ţarină sâmburii
limbii – să crească un grai mai curat,
singurul care, rostit, primeneşte,
şi ţine-n rostire poporul?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am dorit şi am visat, am luptat şi am îndurat, am fost bârfit şi am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; în sufletul tău cinstit, cea mai înflăcărată credinţă; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credinţa ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare şi caldă, cea mai vie dintre icoane: Patria.

citat celebru din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convoaiele Războiului (sonet)

CONVOAIELE RĂZBOIULUI
(sonet pribegiei)

Mi-am adunat ultimele cuvinte
În tolba minţii, despre război să scriu:
"Încheiaţi pace, până nu-i prea târziu
Şi toţi îmbrăcăm sângerii veşminte!"

În drapel învăluiţi orice sicriu
Şi fredonaţi imnul patriei sfinte
Pentru eroii ce trec spre morminte
Într-un convoi pe ultimul drum pustiu!

Mame, fiice, surori, mătuşi, nepoate
Deplâng gloria în ritm de fanfară,
Cu suflete de lacrimi inundate.

Refugiaţii îşi caută ţară
Cu lumina păcii şi libertate,
Din iadul războiului să dispară.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Jurnal de Război (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAND TE NASTI...

Când te naşti, primeşti în dar,
Odată cu suflul şi pământul
Nelipsit, Divinul Har,
Apoi mama-ţi dă cuvântul

Calci cu sfială pe pământ
Şi tălpile se înfioară,
Simţi în tine Duhul Sfânt,
Ce în suflet se coboară.

Dar oare ce-i mai sfânt?
Decât cuvântul mamei dulce
Şi al patriei pământ,
Pe care în suflet îl vei duce.

Încă merg cu lumea-n rând
Eforturi fac, mă străduiesc,
De greutăţi nici nu mă plâng,
N-am timp să îmbătrânesc.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ostaşilor români

Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!

Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispretuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare!
(...)

poezie clasică de Vasile Alecsandri din volumul Ostaşii noştri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă scumpă, ţară scumpă

Pământul pentru care se luptară
Străbunii mei din vremuri seculare
Mi-a dat iubirea care mă-nfioară,
E dragostea de mamă şi de Ţară.

Cu laptele odată eu am supt
Un sentiment de viaţă, neîntrerupt,
Purtând în suflet dragoste şi dor,
Al Ariadnei fir nemuritor.

Aceste mari iubiri fără de seamă,
În inimi sunt nestemate stele,
Când şoapte de străbuni mă tot îndeamnă
Să port credinţă Ţării mele.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndeobşte, pot spune fără părtinire, că de la Petersburg la Niirenberg, balanţa înclină puternic de partea patriei noastre: aici toate sunt în general mai rele decât la noi... Această convingere s-a înrădăcinat în sufletul meu, orice ar spune alţii.

Denis Ivanovici Fonvizin în scrisoare din Germania
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port în suflet dor de ţară

Port în suflet dor de ţară,
Ţară care o iubesc,
Altă ţară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!

Moldova ea se numeşte,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocroteşte.

Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Şi niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!

poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă duc

Eu mă duc departe
De pământul care l-am iubit,
Şi sufletul mă doare,
Inima îmi sângerează
Ca o rană adâncă de cuţit!

N-o să mai gust
Din pâinea mamei caldă,
Nici apa din izvor,
Rămâi cu bine ţara mea dragă!
De tine veşnic o să-mi fie dor.

poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba română

Limba română este patria mea
A zis poetul demult cândva.
Limba română e sufletul meu
Zic acuma cu mândrie eu!

Limba română e dor nemuritor
A zis pământul pe care trăieşte al meu popor.
Limba română este a doua mamă a mea
A zis un copil cu ochi ca de stea.

Limba română e dulce şi frumoasă
A zis un bătrân care stătea singur la un colţ de masă.
Limba română e tot ce v-am dat eu mai sfânt.
A zis domnul cu glasul lui curat şi blând.

poezie de Vladimir Potlog (29 august 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Ceaadaev

Cu glorie, nădejdi, iubire,
Ne-ai răsfăţat, tu, amăgire,
Puţină vreme, în trecut;
Petrecerile tinereţii
Ca ceţurile dimineţii
Şi ca un vis au dispărut.
Ci-n noi dorinţa arde încă,
Sub cei mai crunţi stăpânitori
Stăm ascultând nerăbdători
A patriei chemare-adânca.
Al libertăţii ceas slăvit
Cu-ncredere nezdruncinată
Il aşteptăm, cum un iubit
O întâlnire minunată.
Cât libertatea o visăm,
Şi-onoarea-n inimi ne trăieşte,
Prieteni, ţării să-nchinăm
Speranţa care-n suflet creşte!
Tovarăşe, să crezi! Cândva
Va răsări măreaţa stea

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doresc cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al II-lea până la ultimul tâlhar, să se cruţe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viaţa viitoare, nu mai vorbesc de stat, familie, propriul trup, şi să-şi îndrepte toată atenţia, toate puterile asupura unui singur lucru, singurul care este fără de tăgada, viaţa lor, şi să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăţie, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieţii care e în puterea noastră. Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viaţa noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea faţă de tot ce e însufleţit, şi chiar neînsufleţit, ba chiar şi iubirea faţă de sine, faţă de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine. Mă chinuie, mă aţâţă, mă torturează, mă bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc şi mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădeşte în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putinţă, şi totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă patriei mele

cinstesc ţara mea arborând drapelul
Marea Unire s-a umplut de glorii
pacea a adus-o pe aripi porumbelul
după lupte grele strânse în memorii.

patrie măreaţă cu sufletul te cânt
prin Arcul de Triumf trece parada militară
dă onorul suprem pământului sfânt
timpul se voalează pe sunet de fanfară.

soldaţi în uniformă mândră preţioasă
cântă tricolorul cu mâna pe piept
iubirea de ţară trece din casă-n casă
miracolul Unirii străbate drumul drept.

o sută de ani de luptă glorioasă
au trăit românii cu spirit înţelept.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrospectivă

Părinţii dragi sunt neam şi ţară
Rămaşi prezenţi în gând şi azi.
Eroii bravi prin dragostea de ţară
Şi cer senin din vârf de brazi.
Ecoul viselor ce-au tot visat
Din veac în veac străbunii mei
Iubirea, cugetul curat,
Nădejdi în ample epopei.
Tinereţea patriei nepieritoare
Elanul care creşte-n fiecare
Lumina ce se-nalţă din izvoare
Unitate în credinţă şi visare.
Iubire de trecut, prezent şi vremea viitoare...

N-am cunoscut decât suprema bărbăţie
Iar preţu-ntreg îl pun întâi şi-ntâi pe omenie
Cu fruntea sus, privind furtuna-n faţă,
Ogorul le e patrie şi viaţă.
Lumină sunt pe fruntea sa măreaţă,
Aceeaşi falnică coloană infinită

[...] Citeşte tot

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grivan (sincer îngrijorat): Nu ştiu ce să mai fac...
Nerva (printre hohote): Dă-mi două palme...
Grivan: Sunt om cu educaţie şi principii! Nu cred în violenţă!
Nerva: Măcar o palmă... Te rog eu frumos...
Grivan: Mă rog. Dacă insistaţi...
Nerva (sare în picioare, ţinându-se de falcă): Domnule Grivan! Îţi dai seama ce-ai făcut? Ai lovit un funcţionar public!
Grivan: Aţi solicitat personal acest mic serviciu! V-am dat două palme, la cerere!
Nerva (masându-şi falca): Adevărat. Dar ai pus prea mult suflet! Ai lovit cu atâta sete!
Grivan: Recunosc! Am rar ocazia să lovesc în monstruoasa birocraţie a ţării mele. Aroganţa dumneavoastră m-a motivat. Sunteţi personificarea unei întregi armate de lefegii nepăsători, pe care statul îi plăteşte din taxele şi impozitele noastre...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antiprimăvară

Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi
În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi şi-au făcut la streşini
Şi lângă mine nu eşti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge pânâ la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (1986)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu

El e cerul şi pământul,
Mândru fiu al ţării mele,-
Iscusit sădind cuvântul,
Neclintit de vremuri grele.
E luceafărul speranţei,
Sufletul acestei naţii,
Cuget, talgerul balanţei,
Urcat între constelaţii.

acrostih de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!