patrie şi timp

Cel mai bun mijloc de a-ţi iubi din nou patria este să o părăseşti pentru un timp.

Nikolai Lesskov în Scrisoare lui Pisemsky (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp unul dintre bunici e de la ţară, nepotul va avea simţul iubirii de... Patrie.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum dumneavoastră luptaţi pentru Anglia, tot aşa lupt şi eu pentru Patria mea, dar de suferinţele, lupta şi ameninţările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteţi da seama. Noi am fost atacaţi, deşi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru şi a fost al nostru de secole, ei ne-au luat.

Ion Antonescu în scrisoare către generalul Maitland Wilson
Adăugat de Georgescu Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alta este problema

De un timp m-am lămurit
Că în patria română
Ea, speranţa n-a murit,
Rău e că mereu se-amână.

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrul: Incultura! Incultura ne distruge! Englezii sunt mai serioşi ca nemţii, mă. Au cultu' meseriei. Eu mă laud, că sunt şcolit în Anglia. Acolo am învăţat meseria. Am fugit acolo, am stat cinci ani la specializare, m-am întors în ţara mea! Un englez, când fură, parcă nici n-a trecut pe-acolo! Elegant! Mâini de aur! Profesionişti care se respectă! Noi? Dăm rasol!

replică din piesa de teatru Boală incompatibilă, scenariu de Tudor Popescu (1996)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce et decorum est

Încovoiaţi sub pânzele de cort, ca nişte bătrâni cerşetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânaţi de flama napalmului, de gloanţele miilor de trăgători,
Ne târam sleiţi înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărşăluind în somn. Mulţi îşi pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau şchiopătând, plini de sânge. Orbiţi; schilozi şi reumatici.
Beţi de oboseală; surzi până şi la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărşăluind, mărşăluind istoviţi şi-apatici.

GAZ! Iute, băieţi! – valuri de mişcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măştile-n ultima secundă,
Însă cineva ţipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măştii aburită,-n lumina zilei – verde crud –
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.

De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Şi-l văd cum ţipă şi cum din şanţ întinde mâna, sufocat.

Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coşmar, ai putea fi

[...] Citeşte tot

poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, a cărei existenţă, în mod vădit, nu-şi avea niciun rost, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau ca o materializare a inconceptibilului, ca un fel de Spania fără secol de aur, fără cuceriri şi nebunie şi fără un Don Quijote al amărăciunilor noastre. Să fii dintr-o astfel de ţară, ce lecţie de umilire şi de sarcasm, ce calamitate, ce lepră!

Emil Cioran în Ispita de a exista (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi o datorie sacră

Români, să nu lăsaţi să cadă
ce voi cu trudă aţi clădit!
Copiii voştri vor să vadă
că nu degeaba aţi trăit.
Pe duşmani i-aţi înfruntat
fără teamă de furtună.
Eroic aţi apărat
patria nostră străbună.
Fii de daci şi de romani!
Voi singuri aţi clădit,
în urmă cu mai mulţi ani,
UNIREA de neclintit.
Aveţi o datorie sacră,
în veci de veci s-o apăraţi.
De câte ori viaţa vă-încearcă,
de strajă patriei să staţi.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi rege

De-aş fi rege-aş duce-o tot în chefuri
Şi-aş întinde-ospeţe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aş face-o lată
I-aş ucide-a doua zi în beciuri.

Mi-aş vopsi picioarele cu roşu,
Şi-aş iubi bomboanele şi danţul,
Seara aş ieşi, plimbând cu lanţul,
Când ogarul verde, când cocoşul...

Şi din ţara mea şi-a frumuseţii
Tuturor le-aş face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii şi poeţii.

poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În treizeci de ani de haos(craţie) s-a dezvoltat vertiginos societatea multilateral – şpagalistă, economia de consum duduie, sără-lucie este mândra noastră patrie, Republica Şpagalistă România – stat de drept al şpăgarilor care au dovedit incontestabil că şpagalitatea este vir(us)tute de viţă naţională ''Pentru o Românie Normală''... România trece la Etapa Se(mi)lenară.

Ştefan Radu Muşat în ‘'Pentru o Românie Normală''
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrie ne este limba...

Când din lanţuri se ridică un popor strigând u n i r e,
Nicio rugă nu-l ajunge invocând dumnezeire.
Şi nici ceruri furtunoase nu se dreg cu stele albe,
Cum nici pruncii nu îndură întunericul să-i scalde.

Patrioţi împrumutaţi au venit aici cu vântul;
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Ţara Românească ce-i de-un neam - şi este una.

Neamul nostru moldovean e un munte nalt şi verde,
Care urcă în Ardeal şi pe veac de piatră şede.
Trunchiul nostru-i şir de veacuri: şi cum neamul să-l desfaci
Când grăim aceeaşi limbă şi strămoşii ne sunt daci?

Nu sunt ape curgătoare sângele de neam să-l spele,
Cum nici graiul sângelui, românismul nu-l va piere.
Oltul, doina întregeşte în ţarina oltenească
Şi-i de vatră, de-o sămânţă, cu ţărâna ardelenească.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gondolă

La San Marco în piaţă,
Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastră viaţă
Lin şopteşte-al mării val.

— Vino, vino, gondoliere,
Ia-ne, du-ne-ncet-încet,
Sub a lunii scâteiere...
Cântă, scumpul meu poet!

Doarme-albastr-Adriatică;
Dorul tău îmi vei cânta...
Nu te teme de nimică...
Eşti al meu şi sunt a ta!

Doarme-acum şi crudu-mi gâde
În palatu-i aurit;
De gelosul meu poţi râde,
De demult l-am adormit,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Señora Oriana către Dulcinea del Toboso

O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ţi-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.

Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorinţa, vie fără de-ncetare.

De-aş fi scăpat şi eu la fel de castă
Lui Amadís din braţe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,

Azi n-aş şti ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărăşie, dând plăcerii cote.

sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi oroşani din starea de jos, neguţători şi meseriaşi să trag ca de un fermec la clasul nobilităţii; care-i scăpând din mână talenturile ce le-ar fi putut învăţa, ca să le întrebuinţeze cu folos în Patria lor, rămân în ticăloşie, neavând mijloace cu ce să-şi câştige agonisita din toate zilele. Şi pentru aceasta meşteşugurile fiind mai nebăgate în seamă, nici o dăzvoltare nu vor putea lua, precât duhul norodului va stărui într-această rătăcire.

Serdarul Scarlat Tâmpeanul în Gheografia Ţării Rumâneşti, Gheografie politicească (1840)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boierii din Moldova au privit cu mare indignare constituţiea Valahiei, pentru că ei cred că numai peste 400 ani poporul nostru ar merita asemine drepturi. Noi, drept răsbunare, râdem auzind de precauţile ce le face Mihai-vodă. Nădăjduim că va veni vremea să vadă nesocotiţii că fără popor nu pot să aibă nici patrie, nici drepturi.

Gheorghe Sion în Corespondenţa cu George Bariţ (1848)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ţară

Eu sunt un om fără de ţară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleţ scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveştile din ţara mea.

Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Şi dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas...

(...)

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 1 decembrie(1918), eram cu toţii conştienţi că păstrarea intactă de-a lungul timpului a idealurilor care ne uneau presupunea momente de ferm angajament şi, în timp, mari sacrificii.

Dacă puterea politică nu o respectă, dacă guvernul şi parlamentul nu o apără, dacă partidele o manipulează, atunci va lipsi fundamentul solid pe care se sprijină libertatea şi speranţa noastră!
Când nu mai vezi cărţi în mâinile copiilor, cai în curţile oamenilor, tineri români care se întorc în patria lor, este evident că ceva nu e în regulă.
Drepturile omului sunt de obicei considerate "drepturi absolute", dar dacă nu ai grijă de ele şi nu le protejezi, te vei trezi într-o dimineaţă că nu le mai ai.

Camelia Opriţa în Să ai libertatea în mâinile tale (2011)
Adăugat de Gian Luigi Zampieri
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneticilor

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al ţării mele...
... Lăsaţi-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.

Tu cel ce - ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi şi nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aş alunga
Cu huiduieli si bici... de-aş fi la fel ca tine.

Şi dacă nicidecum nu simţi nevoia de-a pleca
Şi dacă gustul pâinii mele-ţi place,
Tu resemnează-te că asta-i ţara mea,
Pamântul meu de mii de ani încoace.

Munceşte-n pace glia mea, te rog,
Şi limba mea, te rog, învaţ-o-n pace,
Şi-n freamătull acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ţi place!

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (20 iulie 2011, Chişinău)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta-i tema

Aceasta-i tema noastră la română,
Cum poate omul, de spinare frânt,
Să-şi fie, însuşi, rob la îndemână
Şi cum să-şi piardă urma pe pământ.

Aceasta-i tema noastră la citire,
Să scriem nu, să se citească da,
Şi cum plămânu-nvaţă să respire,
Nu aer, ci un fel de mucava.

Aceasta-i tema noastră la franceză,
Să fim consideraţi nişte ţigani,
Când fraţii noştri urcă în viteză.
La noi, pe umeri, de atâţia ani.

Aceasta-i tema noastră la uitare,
Să ştergem de pe banda minţii tot
Şi ce ne bucură şi ce ne doare,
Să fim un neam aproape idiot.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiducul

Intră în codru, în patria verde.
Mai stă o clipă cu mâna în barbă.
Gândeşte aiurea, la aur, la sânge,
şi-şi face inele de iarbă.

Va trebui să taie de-acum
potecile toate de-a curmezişul.
S-a pierde în munte, s-a pierde,
uitându-şi de mumă şi moarte.

S-a duce tot mai adânc până unde
se-nchid toamna şerpii subt stâncă.
Va să desferece duhul pădurii
şi şipote negre cari cântă.

N-o să-l mai vadă nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
L-a dovedi cu ţipăt uliul
şi buha cu scurte jelanii.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!