Citate despre patrie și timp, pagina 2
Cel mai bun mijloc de a-ți iubi din nou patria este să o părăsești pentru un timp.
Nikolai Lesskov în Scrisoare lui Pisemsky (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât timp unul dintre bunici e de la țară, nepotul va avea simțul iubirii de... Patrie.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Așa cum dumneavoastră luptați pentru Anglia, tot așa lupt și eu pentru Patria mea, dar de suferințele, lupta și amenințările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteți da seama. Noi am fost atacați, deși nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru și a fost al nostru de secole, ei ne-au luat.
Ion Antonescu în scrisoare către generalul Maitland Wilson
Adăugat de Georgescu Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Alta este problema
De un timp m-am lămurit
Că în patria română
Ea, speranța n-a murit,
Rău e că mereu se-amână.
epigramă de Constantin Iurașcu-Tataia din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maestrul: Incultura! Incultura ne distruge! Englezii sunt mai serioși ca nemții, mă. Au cultu' meseriei. Eu mă laud, că sunt școlit în Anglia. Acolo am învățat meseria. Am fugit acolo, am stat cinci ani la specializare, m-am întors în țara mea! Un englez, când fură, parcă nici n-a trecut pe-acolo! Elegant! Mâini de aur! Profesioniști care se respectă! Noi? Dăm rasol!
replică din piesa de teatru Boală incompatibilă, scenariu de Tudor Popescu (1996)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce et decorum est
Încovoiați sub pânzele de cort, ca niște bătrâni cerșetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânați de flama napalmului, de gloanțele miilor de trăgători,
Ne târam sleiți înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărșăluind în somn. Mulți își pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau șchiopătând, plini de sânge. Orbiți; schilozi și reumatici.
Beți de oboseală; surzi până și la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărșăluind, mărșăluind istoviți și-apatici.
GAZ! Iute, băieți! valuri de mișcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măștile-n ultima secundă,
Însă cineva țipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măștii aburită,-n lumina zilei verde crud
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.
De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Și-l văd cum țipă și cum din șanț întinde mâna, sufocat.
Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coșmar, ai putea fi
[...] Citește tot
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea, a cărei existență, în mod vădit, nu-și avea niciun rost, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau ca o materializare a inconceptibilului, ca un fel de Spania fără secol de aur, fără cuceriri și nebunie și fără un Don Quijote al amărăciunilor noastre. Să fii dintr-o astfel de țară, ce lecție de umilire și de sarcasm, ce calamitate, ce lepră!
Emil Cioran în Ispita de a exista (1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveți o datorie sacră
Români, să nu lăsați să cadă
ce voi cu trudă ați clădit!
Copiii voștri vor să vadă
că nu degeaba ați trăit.
Pe dușmani i-ați înfruntat
fără teamă de furtună.
Eroic ați apărat
patria nostră străbună.
Fii de daci și de romani!
Voi singuri ați clădit,
în urmă cu mai mulți ani,
UNIREA de neclintit.
Aveți o datorie sacră,
în veci de veci s-o apărați.
De câte ori viața vă-încearcă,
de strajă patriei să stați.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi rege
De-aș fi rege-aș duce-o tot în chefuri
Și-aș întinde-ospețe noaptea toată,
Dar pe cei cu care-aș face-o lată
I-aș ucide-a doua zi în beciuri.
Mi-aș vopsi picioarele cu roșu,
Și-aș iubi bomboanele și danțul,
Seara aș ieși, plimbând cu lanțul,
Când ogarul verde, când cocoșul...
Și din țara mea și-a frumuseții
Tuturor le-aș face câte-o parte,
Încât veacuri multe după moarte
M-ar cânta tâlharii și poeții.
poezie celebră de Radu Stanca din Poezii (1973)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În treizeci de ani de haos(crație) s-a dezvoltat vertiginos societatea multilateral șpagalistă, economia de consum duduie, sără-lucie este mândra noastră patrie, Republica Șpagalistă România stat de drept al șpăgarilor care au dovedit incontestabil că șpagalitatea este vir(us)tute de viță națională ''Pentru o Românie Normală''... România trece la Etapa Se(mi)lenară.
Ștefan Radu Mușat în 'Pentru o Românie Normală''
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patrie ne este limba...
Când din lanțuri se ridică un popor strigând u n i r e,
Nicio rugă nu-l ajunge invocând dumnezeire.
Și nici ceruri furtunoase nu se dreg cu stele albe,
Cum nici pruncii nu îndură întunericul să-i scalde.
Patrioți împrumutați au venit aici cu vântul;
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Țara Românească ce-i de-un neam - și este una.
Neamul nostru moldovean e un munte nalt și verde,
Care urcă în Ardeal și pe veac de piatră șede.
Trunchiul nostru-i șir de veacuri: și cum neamul să-l desfaci
Când grăim aceeași limbă și strămoșii ne sunt daci?
Nu sunt ape curgătoare sângele de neam să-l spele,
Cum nici graiul sângelui, românismul nu-l va piere.
Oltul, doina întregește în țarina oltenească
Și-i de vatră, de-o sămânță, cu țărâna ardelenească.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
În gondolă
La San Marco în piață,
Dulce curge-n carnaval,
Ca un vis, a noastră viață
Lin șoptește-al mării val.
Vino, vino, gondoliere,
Ia-ne, du-ne-ncet-încet,
Sub a lunii scâteiere...
Cântă, scumpul meu poet!
Doarme-albastr-Adriatică;
Dorul tău îmi vei cânta...
Nu te teme de nimică...
Ești al meu și sunt a ta!
Doarme-acum și crudu-mi gâde
În palatu-i aurit;
De gelosul meu poți râde,
De demult l-am adormit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Señora Oriana către Dulcinea del Toboso
O, Dulcinea, dacă mi-ar fi scos o
Măiastră zână-n drum chiar satul care
Ți-e patrie, din Miraflor pe mare
Veneam să schimb azi Londra pe Toboso.
Lui Don Quijote să-i fi dat chemare,
Să fi putut fi pentru-acel colos o
Icoană-n lupte, inima mi-a ros-o
Dorința, vie fără de-ncetare.
De-aș fi scăpat și eu la fel de castă
Lui Amadís din brațe, cum putut-ai
Cu-al tău curtenitor hidalg Quijote,
Azi n-aș ști ce-i invidia nefastă.
M-ar bucura, nu m-ar jigni, plăcuta-i
Tovărășie, dând plăcerii cote.
sonet de Miguel de Cervantes din Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei mai mulți oroșani din starea de jos, neguțători și meseriași să trag ca de un fermec la clasul nobilității; care-i scăpând din mână talenturile ce le-ar fi putut învăța, ca să le întrebuințeze cu folos în Patria lor, rămân în ticăloșie, neavând mijloace cu ce să-și câștige agonisita din toate zilele. Și pentru aceasta meșteșugurile fiind mai nebăgate în seamă, nici o dăzvoltare nu vor putea lua, precât duhul norodului va stărui într-această rătăcire.
Serdarul Scarlat Tâmpeanul în Gheografia Țării Rumânești, Gheografie politicească (1840)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boierii din Moldova au privit cu mare indignare constituțiea Valahiei, pentru că ei cred că numai peste 400 ani poporul nostru ar merita asemine drepturi. Noi, drept răsbunare, râdem auzind de precauțile ce le face Mihai-vodă. Nădăjduim că va veni vremea să vadă nesocotiții că fără popor nu pot să aibă nici patrie, nici drepturi.
Gheorghe Sion în Corespondența cu George Bariț (1848)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără țară
Eu sunt un om fără de țară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleț scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveștile din țara mea.
Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Și dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas...
(...)
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 1 decembrie(1918), eram cu toții conștienți că păstrarea intactă de-a lungul timpului a idealurilor care ne uneau presupunea momente de ferm angajament și, în timp, mari sacrificii.
Dacă puterea politică nu o respectă, dacă guvernul și parlamentul nu o apără, dacă partidele o manipulează, atunci va lipsi fundamentul solid pe care se sprijină libertatea și speranța noastră!
Când nu mai vezi cărți în mâinile copiilor, cai în curțile oamenilor, tineri români care se întorc în patria lor, este evident că ceva nu e în regulă.
Drepturile omului sunt de obicei considerate "drepturi absolute", dar dacă nu ai grijă de ele și nu le protejezi, te vei trezi într-o dimineață că nu le mai ai.
Camelia Oprița în Să ai libertatea în mâinile tale (2011)
Adăugat de Gian Luigi Zampieri
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veneticilor
De două veacuri nu mai știu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al țării mele...
... Lăsați-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.
Tu cel ce - ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi și nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aș alunga
Cu huiduieli si bici... de-aș fi la fel ca tine.
Și dacă nicidecum nu simți nevoia de-a pleca
Și dacă gustul pâinii mele-ți place,
Tu resemnează-te că asta-i țara mea,
Pamântul meu de mii de ani încoace.
Muncește-n pace glia mea, te rog,
Și limba mea, te rog, învaț-o-n pace,
Și-n freamătull acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ți place!
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (20 iulie 2011, Chișinău)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceasta-i tema
Aceasta-i tema noastră la română,
Cum poate omul, de spinare frânt,
Să-și fie, însuși, rob la îndemână
Și cum să-și piardă urma pe pământ.
Aceasta-i tema noastră la citire,
Să scriem nu, să se citească da,
Și cum plămânu-nvață să respire,
Nu aer, ci un fel de mucava.
Aceasta-i tema noastră la franceză,
Să fim considerați niște țigani,
Când frații noștri urcă în viteză.
La noi, pe umeri, de atâția ani.
Aceasta-i tema noastră la uitare,
Să ștergem de pe banda minții tot
Și ce ne bucură și ce ne doare,
Să fim un neam aproape idiot.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducul
Intră în codru, în patria verde.
Mai stă o clipă cu mâna în barbă.
Gândește aiurea, la aur, la sânge,
și-și face inele de iarbă.
Va trebui să taie de-acum
potecile toate de-a curmezișul.
S-a pierde în munte, s-a pierde,
uitându-și de mumă și moarte.
S-a duce tot mai adânc până unde
se-nchid toamna șerpii subt stâncă.
Va să desferece duhul pădurii
și șipote negre cari cântă.
N-o să-l mai vadă nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
L-a dovedi cu țipăt uliul
și buha cu scurte jelanii.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre patrie și timp, adresa este: