Citate despre pești și păsări, pagina 2
fata cu marea
rătăcindu-se prin pădure
copacii făcând valuri verzui
prin care trec în zbor păsări
în loc de pești înotând
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul modern a învățat să zboare ca o pasăre și să înnoate ca un pește; nu-i mai rămâne decât să învețe și să trăiască precum... un om.
citat din William Penn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți aduci aminte plaja?
Îți aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculți?
Felul în care
Te uitai la mare
Și spuneai că m-asculți?
Îți amintești
Pescărușii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de pești,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Și-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă privești?
Ninsoarea
Se stingea
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiama
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era într-adevăr un mister
eram nedumerit
cum poate fi strălucitoare
și sigură totdeauna pe ea,
eram fascinat totodată
de expresia figurii ei
de amazoană,
fiindcă îmi părea
într-adevăr o enigmă
eram fascinat cum
poate înflori într-o clipă
( am văzut odată un dans japonez
în care un pitic în agonie
devenea corolă de floare,
pasăre în zbor, pește în apă)
erau într-adevăr un mister
ochii metalici ai leoaicăi,
ochi de pradă, sfășiată
de nevoi contradictorii,
era într-adevăr un mister
cum dansa ea pe apucate
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul are nevoie de iubire ca trupul - de aer, peștele - de apă, sămânța - de pământ, perla - de scoică, floarea - de lumină, pasărea - de libertate...
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Carusel de pene
Leii plămădesc aluat
Vrăbiile s-au apucat
de tranșat...
Peștii sunt sticlari
și făuresc acvarii
Pasările-și chituiesc
penajul de rugini omenești
Nisipul învată la facultate
horticultură cu tulpini de ace
Altoite în pomi de sticlă
cu cuiburi de betoane
pentru zborurile noastre
binare de păsări virtuale
în care 1 insul nu are valoare
0 e un sens prea mare se pare
un carusel de pene
pentru icre de sticlă în vitro
viitoare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu orașul meu se întâmplă ceva ciudat
plouă de ceva timp cu aripi de păsări
din scheletul lor răsar
la fiecare treizeci de minute de cenușă
poeți orfani
soarele își ascute colții în barele de oțel ale zilei
așezate piramidal susțin o civilizație prezumtivă
peste care se așterne noaptea ca o maladie cronică a singurătății
și nu-mi mai e poftă de zbor
semăn tot mai mult cu bătrânul Santiago -
mă zbat ca un salao în plasa destinului
incapabilă să renunț la peștele cel de toate zilele
din care să-mi hrănesc muza -
pe podul plutitor cineva așteaptă cu timpanele oarbe
terapia miraculoasă a florii de lotus mimând un requiem
de cealaltă parte a pământului
un oraș șchioapătă
din lipsa poeziei
poezie de Mihaela Meravei din Volumul "Cu roașul meu se întâmplă ceva ciudat", Editura Ex Ponto, Constanța 2019
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
O viață-ntr-un oraș select,
O piesă într-un ceas defect,
O aripă pe-o pasăre măiastră,
O lacrimă-ntr-o mare lină, albastră.
Un pește mic într-un ocean imens,
Un fluture-ntr-un mare univers,
O frunză verde între-atâtea aurii,
Un mic copac într-o pădure gri.
O mică piatră pe-un munte dezgolit,
O mică viață, un câine slab, rănit.
Cum aș putea
S-ajung să mă cunosc?
Să știu mai bine
Ce sunt și ce am fost.
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trece
Tunetul s-a ascuns după mâini spurcate.
Tunetul s-a spânzurat de poarta mare
Focul nebunilor nu mai e bântuit de stafii e un biet foc
Furtuna s-a strecurat în mormântul orașelor
S-a-nconjurat cu fum, s-a-nconjurat cu cenușe
Vântul paralizat strivește chipurile
Lumina a-nghețat casele cele mai frumoase
Lumina a crăpat lemnul pietrele marea
E-o zdreanță rufăria iubirii aurite
Ploaia a răsturnat lumina și florile
Peștii și păsările zac de-a valma-n noroi
Ploaia a străbătut toate căile sângelui
Și a spălat însemnul care-i mână pe oameni.
poezie clasică de Paul Eluard (mai 1940), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre iubire
În această lume
Totul este vechi,
Numai iubirea
Rămâne veșnic tânără.
În această lume
Totul este ciudat,
Numai iubirea
Rămâne veșnic candidă.
Câtă vreme mai există iubire,
Peștele înoată liniștit,
Pasărea zboară lin pe cer,
Noaptea este și ea luminoasă.
Dacă s-ar pierde iubirea,
Totul ar fi ca o harpă cu coardele rupte,
Ca un opaiț fără ulei
Și s-ar face frig în plină vară.
poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste la marginea mării
Cu gleznele julite, eu te pândesc când treci
printre rocile țărmului, reci.
Marea se va preface-n păsări străvezii,
câte le-ncap ochii deschiși spre ea,
și vor zbura fâlfâind, când ai să vii,
până-n piscul văzduhului cu o stea.
Vor rămâne prăpăstiile și peșterile goale,
peștii vor plesni aerul prăbușit cu cozile,
stârnind mărgeanele domoale
și corzile.
Uite, epava corăbiii lui Simbad marinarul
cu un colț se sprijină-n scoicile cenușii,
cu un vârf înjunghie-n mijloc cleștarul,
peste toate punțile aleargă raci vii.
Îți dăruiesc o stea de mare, un crab și un delfin!
Adu-i în spinare până la nisipuri.
Mă voi preface orb și am să vin
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"De ce creezi?" Aceasta e întrebarea cea mai dificilă, dar și cea mai nelalocul ei pentru un creator. E ca și cum ai întreba un pește de ce înoată, sau o pasăre - de ce zboară.
Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți suntem creaturi. Și toate creaturile sunt creatoare, nu doar făcătorii de stihuri. Un zidar este creator de case, un [...] | Citește tot comentariul
Pârloagă de câmp
E vară precoce pe câmpul ce-i verde, mijind
Să-l calce drumeți, miei să-l pască și păsări s-adie
Să-nvăluie iaz, heleșteu cu broaște și peștii plutind...
Să umple pe lume-n mohor, să zboare pufind păpădie.
Se așterne-n țărână movile de cârtițe-n creme de gloduri
Și arar câte-un pâlc din arbuștii țepoși îi stau negi,
Pe aloc... Două dâre maron, poate roți liniștite-n acorduri,
Merg pași ce adorm căruțaș, sprijinit într-un bici pe dăsegi.
Ce sublim e, urât inegal în culori, dâmbuit, este câmpul
Ce rabdă pe el milioane de ani și de semeni cu mine...
E parcă Hristos; c-are apa Iordan, heleșteu îi e adâncul,
Dând pește pe-o râmă în ac... Bun venit îi e oricine!
Piept se umple de praful de timp. Mor de pur, mor de bine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești
Un soare pe un cer pustiu,
O flacără-ntr-un timp târziu.
O pasăre pe cerul greu,
O lacrimă pe-obrazul meu.
Un strop de ploaie pe-o frunză ramolită,
Un greu cuțit în inima rănită.
O frunză verde pe cele putrezite,
Un gând de bine, printre cele rănite.
Un pește albastru în oceanul înghețat,
Un strop de bucurie în locul necurat.
O pasăre măiastră ce scaldă cerul iară
Și lacrima curată pe față lin coboară.
poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mic și mare
Trece un prăpăd pe lume...
Dinspre larg de ocean,
Cu ce neagră turbă bine,
vine vajnic uragan!
E o spaimă-n toată firea...
Păsări albe fug, s-ascund;
Pinii seculari se-ndoaie;
pești, jivine merg la fund.
Urlă ape biciuite,
dau nebune către mal;
Calcă unul peste altul
și se-nghite val pe val.
Geme farul... Un grăunte
de nisip, nepăsător,
Râde de urgia oarbă
și de groaza tuturor;
"Râzi? Nu vezi?" l-întrebă farul.
"Ba văd bine" zice el;
"Ș-apoi, dacă vine, vină!
Sunt atât de mărunțel!
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
îngerul Brumaru
fie îngerul Brumaru
emil atât de aproape tuturor păsărelelor
cu pene potrivite: de apă
aproape
ca peștii zburând (?!) prin tăcerea
tăcerii poeților zilei de azi sau de mâine
sau îngeri și ei
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primarul, secretarul și Tăbârcă
La Mărginime de Sibii
Scriam, mai tânăr, poezii
Că poposeam ades la bar
Și mai ciocneam câte-un pahar;
Sau mai ales după chenzină
Cu vinovații fără vină:
O țuică azi și mâine alta
Că știți voi: avea pește balta!
Când fu cu gripa aviară
M-au dat de la serviciu-afară
Că vindeam pe veresie
Și credeam că nu se știe:
Formol, vaccinuri și pastile
Și toate astea mie mi le
Cu toții, puseră în cârcă:
Primarul, secretarul și Tăbârcă
[...] Citește tot
pamflet de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări arzând
Mâini albastre se întorc spre cer
Tot mai adânc lumina.
Sclipesc în soare solzi de pește,
Ale mărilor muze, pe maluri de ostrov.
Nisipul galben auriu
Ca un șarpe ridică din valuri
- Cântări de dincolo de uitare
Și tu îmbracată în nuferi
Din limpede alb de cleștar
Ridici privirea din jar,
Întinzându-ți trupul
Spre orizont ca o pasăre liră ce arde.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe pentru lumină
Și se făcu lumină!
Și iată-te stăpână pe cei ce-aveau să fie stăpâni pe-ntreg pământul...
Și iată-te-mpreună cu ei, pornind de mână, ca să-i deprinzi cu focul, cu ploaia și cu vântul...
Și le-arătași albastrul însângerat de soare, pădurile cu cedri și munții cu cărbuni, câmpiile cu grâne și mările cu sare, livezile cu prune și iarba cu pășuni...
Și le-arătași viața multiplă-abia creată, și din pământul umed, treptat, treptat, cum naște și pasărea ce zboară și peștele ce-noată, și lupul rău ce urlă, și mielul blând ce paște...
Și le-arătași putința refugiului prin peșteri, și trestia să-și facă colibele pe lacuri, și cremenea cu care lucrară primii meșteri, oțelul pentru suliți și lemnul pentru arcuri...
Și le-arătași minunea ce-nfiorează noaptea, pe cei ce dorm alături - străin lângă străină - și taina-mpreunării, sortită-n ziua-a șaptea...
Și le-arătași urmașii...
Și se făcu lumină!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Cugetul românesc, I, nr. 1 (februarie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la pești și păsări, dar cu o relevanță mică.
Dumnezeu nu le-a dat peștilor înotătoare ca să zboare cu ele, ci ca să înoate cu ele, păsărilor nu le-a dat aripi ca să înoate cu ele, ci ca zboare cu ele, iar cailor nu le-a dat picioare ca să înoate sau să zboare cu ele, ci ca să meargă și să alerge cu ele.
aforism de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre pești și păsări, adresa este: