Citate despre pensie și prezent, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la pensie și prezent, dar cu o relevanță mică.

Bătrâna și ghioceii
Pe străduța înghețată,
Băbuța gros îmbrăcată,
Întinde, la trecători,
Ale primăverii flori.
"Ghiocei, ghiocei!
Buchețelul e doi lei,
Ia la baba ghiocei!".
Pitită, pe sub broboadă,
Stă lacrima să nu cadă,
Iar în ochii ei zărești,
Toate grijile lumești.
E sărmană și bătrână,
Boala e pe ea stăpână,
Copiii s-au dus prin lume,
Sună rar, îi spun pe nume.
Dar ea tace că e mamă,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, țara mea frumoasă
Vai, țara mea frumoasă, bogată Românie,
Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă și mândrie!
Și s-au luptat vitejii alor tale neamuri
Să-ți apere pământul și ființa, și să-ți aducă glorii!
Acum ești umilită, ești scoasă la mezat
Dușmanii dinăuntru te-au sacrificat,
Au jefuit și au vândut a ta bogăție,
N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!
Dușmanii cei de-aici, ce cu impostură își zic români,
Ți-au secătuit averea, muncită de bătrâni,
Uzine, fabrici, pământul și petrolul au fost înstrăinate,
Și peste tot în țară se-mparte nedreptate.
Pădurile se taie, se fură în disperare,
Când cu buna știință legea nu se aplică,
Rămâne în urmă un dezolant pustiu, și se explică:
De ce ecosistemul se distruge, și fauna dispare?
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Și a fost seară și a fost dimineață
[ziua a patra]
astăzi am să-ți vorbesc despre moarte ca despre
un smartwatch cu pedometru: știi cât mai ai de trăit
dacă-i numeri pe cei ce nu-ți mai sunt
la început toți credeau că va muri spaima
bătrânul nebun cu trei fire de păr pe ceafă
o dimineață întreagă băuse
și o după-amiază întreagă dormise cu capul pe o bordură
vopsită cu mâna lui
când s-a trezit seara fața i se umflase
ca un pește balon scos din acvariu
au chemat ambulanța l-au dus la psihiatrie
acolo a intrat în sevraj apoi a dat în demență senilă
[...] Citește tot
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Banii... n-aduc fericirea
Pe cât e de paradoxal, așa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor deveni milionari,
La fel și eu, săptămânal, pensionar de meserie,
Cu-al meu noroc congenital iau un bilet la loterie,
Căci tot mereu cum socotesc, nu-mi pare-a fi o aberanță,
Câțiva mangoți de investesc într-o asemenea speranță,
Și-n special, pentru covrig, o șansă nu cred că există
În viața mea ca să-l câștig dacă nu sunt înscris pe listă,
Jucând de ani, perseverent, aceleași numere cu gândul
Ca vreodată, evident, îmi va veni și mie rândul,
De aia mă și îngrozesc, ce-oi face când voi câștiga?!...
Nici vorbă c-am să construiesc veceuri pentru bafta mea!
Însă, cu-atâtea milioane, probleme grave s-or ivi,
Căsuța mea cu trei șoproane, confort nu-mi va mai oferi,
[...] Citește tot
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem din toate
Avem un președinte, avem și prim ministru,
Avem guvern, avem și sute de parlamentari,
Deși nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.
În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o țară, cu așa de mulți
conducători,
Deaceea toată România, e așa de tristă,
Noi ne plătim cinci șefi, la trei locuitori.
Ce este și mai rău e căi plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ține lor mandatul,
Abian finalul celor patru ani i apucă treaba,
Și ne promit orice doar să mai prindă altul.
Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Peacest pământ nimeni, nu ne dorește,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
[...] Citește tot
poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!


Torționarul și profa de mate
torționarul ireal povestește firesc cum mânca două rațe clasa-ntâi
apoi trecea liniștit la omorârea cu râvnă a victimelor neidentificate
îi chinuia cu bătăi gospodărești la testicule până își dădeau sufletul
tineri studenți și intelectuali filfizoni cu studii la Paris
asta după ce îi crăpase țeasta lui taică-su cu un topor sfătuit de un tovarăș
apoi completa liniștit un formular și raporta, că era muncă serioasă
19 căpățâni luna asta cam puțin, răspundea fratele rus coordonator
era o plăcere în a tortura, o distracție pentru noi
că nu eram singur, eram foarte mulți care făceam asta
vorbește clar, senin, împăcat, cuvintele cad seceri și ciocane
eram comuniști convinși, toți, întărâtați împotriva intelectualilor
până în 53 i-am terminat pe toți cei curați la suflet, unu nu mai era
îmi vine să vărs, mi se face rău, nu-mi vine să cred
păi cum credeți că s-a făcut comunismul la noi - zice el
n-am dormit trei zile, am scris numai versuri negre, am înjurat fără rost
în coșmarul meu îl vedeam prin piață, în autobuz, la medic,
un pensionar cumsecade pierdut printre bătrânii nostalgici din cartier
care dintre ei au fost colegii lui de muncă mâncându-și azi liniștit pensia
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Orașul de sticlă
orașul s-a umplut deodată de un revărsat de bătrâni
cum dă pe-afară apa din canalizare și inundă parcul
toți au fețe crispate, supte, mâncate pe dinăuntru de venin
căciuli de astrahan, paltoane întoarse, mănuși găurite de imitație
seamănă unii cu alții, niște boșorogi urâți, încrâncenați în luptă
și astăzi, întotdeauna, lupta de clasă
ascund șoapte, șușoteli, intrigi, minciuni, în vorbe de lemn
canalul înfundat de fecale împute tot orașul de sticlă
e o complicitate vicleană în piesa asta de teatru prost
care ascunde sângele adevărat ce strigă din morminte albastre
apartamente închisori făcute pe oasele tinerilor uciși
de torționarii colaboraționiști cu drag de tortură transformați azi
în pensionari mizeri milogi, conștiințe însângerate
comuniști și securiști, turnători și activiști, membrii
aplaudaci interesați ai crimelor comise pentru liniștea lor
cu mâinile murdare până la cot de sânge de intelectual
tuburi digestive primitive născute din putregaiurile pământului
ca să tacă, să nu gândească, să nu simtă, au tot primit
posturi, haine, mâncare, apartamente, cartele, frig,
și ei au fost mulțumiți, și-au alungat copiii din casă
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Serghei Mizil
omul nou din comunism, acum bătrân și-aduce aminte
sau nu, de Serghei
de frig, de caloriferul de fontă ce sprijinea un geam prăfuit
geam ce avea o coală albastră decolorată și căcată de muște
drept perdea
trecutul îl arde și-n prezent
figider rusesc, Fram, cu fotografia lui Serghei, odihnea în el
oase dezgolite de carne și un pui vinețiu, Frații Petreuș
mai jos, pe alt raft, un borcan plin de negreală încrustată, numită dulceață
un copil la o masă scria chinuit având drept lumină, o lampă de petrol
curentul s-a oprit la ora șase și-n liftul care pute, o femeie strigă
pe întuneric, îmi este rău
la subsolul blocului șobolani înebuniți, urlau a foame
cineva a astupat gaura dinspre luminatorul blocului plin de gunoaie și hârtii
prin ceața memoriei la mulți se văd ciorchini de oameni atârnați pe scările autobuzelor
bătea vântul și viscolea, se duceau cu toții, puhoi spre marile uzine
furate și distruse după revoluție, tot de către ei
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (martie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!


Testament
Mă anunță Poștărelul că-mi aduce o scrisoare,
că de viață Mosorelul duce lipsă, nu mai are!
Așteptam pe prispa casei ca să mi se-aducă plicul
și-mi pusei în fundul plasei ca avere mai nimicul.
Cea cu coasa dacă vine, tot pe mătură călare,
orice i-aș da nu-i convine, n-o să am nici o scăpare.
Nu știu ce-o să iau cu mine, nici gol nu pot să rămân,
mă îmbrac cum se cuvine că n-am fost nicicând păgân.
Bogăția mea rămâne, le-o las lor pe-acest pământ,
mă dau Ție, tot, Stăpâne, nu vreau să-i văd suspinând.
Iau cu mine doar mândria că i-am îngrijit mereu,
că mi-am făcut datoria și nu i-am lăsat la greu.
Dar nu vreau ca să mă plângă, nici să scrâșnească din dinți,
mâna cu toții să-și strângă din respect pentru părinți.
Ca mâncare vreau decât roșii cu brânză și ceapă,
dar, să nu-mi rămână-n gât, îmi iau o cană cu apă.
O s-o-nfășor cu fir roșu ca să nu fiu deocheat
când vreo babă-mi zice "moșu'" să mă prefac supărat.
Nu vreau vin, eu beau doar țuică, nu este mare scofală,
iar neveste-mi îi spui că este apă minerală.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre pensie și prezent, adresa este:
