Citate despre petrol și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la petrol și viață, dar cu o relevanță mică.
Recviem pentru poetul poeziei
Am așteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în liniște închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.
Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristețea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe și de moarte.
Poporul meu, tu nu știi ce-ai pierdut,
Te-ai învățat cu morțile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei vești
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.
Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi iși pierd din rază,
O-nvălmașeală-n creier toți simțim
Parcă nici luna nu mai luminează.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autorul spune
Autorul spune că spintecă adevărul
Ca pe o știucă, nu sunteți în pericol,
Ascund cuțitul, vin cu un lexicon cu lornietă,
O piruetă în lumea somnambulilor,
Am învățat pe dinafară viața părinților mei,
Oglinzile sunt prea pripite, priponite,
Kalinka era o prințesă din vremea lui Xerxes,
La primul dangăt eram în Ceylon,
La următorul în Brooklyn,
Iar când urai și mă iubeai,
Noroadele mă izgoneau,
Curgea un sânge de petrol,
Moșnegi sărmani, multe copile,
Cu piept cuprins de jale-adâncă,
Străpunși, răpuși, historia plângă.
Astfel trecură fluviul, marea,
și a venit eliberarea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ca o ambuscadă
viața în război este nefiresc de simplă
îți cunoști capacitatea de a da mâna morții care survolează deasupra orașului
iar inteligenței ei artificiale nu-i scapă nicio venă niciun călcâi niciun tendon
de unde ne vine patima de a trage cu tunurile umplute cu apă
peste câinii în călduri din ghetourile numite cartiere?
prosperitatea nu are balcoanele pline de rufe fistichii nici nu are în sertare distincții tu poți mirosi a sărac și a un alt dumnezeu
cu alaiurile lui de versete
însă războiul nu distinge granița dintre gurile comune și rugul pe care vor arde utopiile celor care posedă vieți all inclusive
printre lacrimi sângerii și ambuscade în fumul de gaze al explozibililor cu ținte precise
zac trupuri de copii frânte de dogme absurde
în damasc flutură steaguri negre înfipte ca un cioc de pasăre rock în blocurile mici cât o boabă de orez
tu știi câte morți mai sunt necesare ca dumnezeu
să ierte viii flămânzi?
poate moartea este pata neagră de petrol din ocean
care plutește plutește și niciodată nu se întoarce decât în pământ
iar războaiele sunt caii sălbatici care se zice nu se pot îmblînzi iar noi oamenii suntem viermi de mătase omizi sau fluturi de o zi
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce țară mândră și frumoasă ești
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Dându-ți putere și poftă de viață.
Ce țară mândră și frumoasă ești
Cu rochia verde smarald te fălești,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsează
Lanul de grâu la picioare ți se-așează.
Greutățile ce umerii ți-au apăsat te-au copleșit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunțat,
Pe dușmani în firida timpului i-ai întemnițat.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoșii te urmăresc cum aperi pământul sfânt
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce țară mândră și frumoasă ești
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Dându-ți putere și poftă de viață.
Ce țară mândră și frumoasă ești
Cu rochia verde de smarald te fălești,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsează
Lanul de grâu la picioare ți se-așează.
Greutățile ce umerii ți-au apăsat te-au copleșit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunțat,
Pe dușmani în firida timpului i-ai întemnițat.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoșii te urmăresc cum aperi pământul sfânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vidul când trece din mine în lucrurile ce au nevoie de statornicia mea
nu a rămas nimeni care să spună că tăcerea e o armă cu două tăișuri
nu a lăsat nimeni acest gol să se retragă liber din noi
să tacă
prin adevăruri răsturnate
în timp ce nespusele din absențe scriu istorii plauzibile
nu mai există erori
doar transparența eroilor când se retrag în deșert
nu de aici vor pleca cei ce trăiesc prin iluzii și
nu aici vor reveni iluminații atunci când se adâncesc în sine ca niște puțuri
înainte ca petrolul să țâșnească
mai viu
decât sângele când leagă mamele de prunci și semințiile de statui
nu prin noi se va propaga viața
mai probabilă decât moartea
piciorul cârtiței scobind tranșee
și nu din noi va izvorî sămânța nemuritorului
bocancul rupt
mai extatic decât ființa slăbănoagă scâncind în coaja ei
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eroii intrau
în poveste când aveau chef
și ieșeau după moarte
sub diferite pretexte
era o brambureală ce se isprăvea
înainte de a începe
mureau foarte ușor
și prindeau viață mai repede
decât se așteptau
chiar înainte de a se naște
povestea era din ce în ce
mai alambicată despre un cer
de foc albastru pirotehnic
deasupra unei țări
semăna perfect cu a noastră
dar era adăugată mai multă fericire
eroii vorbeau despre povestea lor
alți interpretau un rol
mulți erau marionete
unul a vorbit despre durerea mării
extrăgeau petrol și gaze de acolo
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țară rară...
Țară-n aur afundată,
Cu uraniu rar dotată
(De Sus binecuvântată),
Hoții lumii toți te-ar vrea,
O, Țara mea!
Cine plaiu-ți răscolește
Orice bogății găsește.
Ești frumoasă ca-n povești,
Splendoare ești!
Codrii tăi, păduri vestite,
De topoare-ți sunt rărite;
Mult petrol ți-a fost furat,
Ce trist păcat!
Dealuri, munți, câmpii mănoase,
Te-așează-ntre țări faimoase,
Dar... norocul ți-e prea jos -
Și ce folos!
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școala de văduvi
Iată cearta revoluției cu lumea,
și cum se face de ne-ajunge lanțul mecanic al istoriei,
ca o cătușă unsă pentru a rupe: proscrisă
e jumătatea mare din viața omului simplu dar prost,
jumătatea cealaltă aparținându-i de drept lui Dumnezeu!
Cărămizile igrasioase ale memoriei colective,
lăsându-se greu pe brațele fine, gălbui,
de țăran degenerat, preacurvit și amețit de benzină...
Memoria colectivă lor le aparține, ei pretind că au obligația
morală de a ține minte pentru noi toți. Și pentru ei.
Nici lăzile de lemn strunjite, încă aspre, cu care au venit
ca pentru un fel de asalt, de război fratricid și sfânt,
nu le-au uitat și nu le-au aruncat. Ei nu uită nimic.
Și le mai fac perne, din când în când, așa tari cum sunt,
însemnate chimic pe viață, aidoma fierului înroșit,
răsuflând cald a pâine râncedă dinlăuntru, a dimie soioasă
și a fier coclit, de seceră neudată.
Ei nu uită nimic, ei sunt banda magnetică,
jurnalul viu al istoriei. Datorită lor se îneacă bourii naționali
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mori din dragoste de oameni...
Să mori așa deodată, este un lucru trist
Dacă ai știi și când, ai fii mai pesimist
Doar într-un singur fel, aș accepta să mor
Aș accepta din dragoste de oameni să mor
De ce aș fi de-acord să mor așa-n zadar
Poate că, pare puțin cam prea bizar...
În astă lume și eu am fost iubit
Cu ceva timp chiar înainte de-a fi zămislit
Eu am venit pe-acest pământ
În urma unui sfânt și dulce legământ
Doi oameni care s-au iubit mereu
Da, au fost chiar ei, mama și tatăl meu
Ce îmi doresc în astă lume și azi și mâine
Să stau la masă cu săracii și să mănânc o pâine
Și aș mai vrea în zilele ce-aduc atâta chin
Tot cu săracii să beau o cană cu vin...
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De picoteală
Îmi spuneai că e frig dacă deschizi fereastra înainte de ora doisprezece,
râdeai,
mă luai în răspăr, ești un vrăjitor, așa e, doar tu ai baghetele magice aurite și mâna de doisprezece tăciuni
ora aceea, doisprezece,
prefaci teama în cupa aceea de vin pe care n-o înțelegeam niciodată,
în Levant strugurii se coc mai repede decât aici,
așa cum se coace floarea de vișin primăvara și se face la urmă acrișoară apoi parfum,
cu frunzele vii de așezat într-o carte proaspăt tipărită, prostia rămâne necumpărată de nimeni,
nu se cumpără nu se vinde,
în și din prostie, doar cărțile singuraticilor răzbat...
sfârâiau pe undeva melcii, ar fi cerut să se iște, să se împrimăvăreze odată ierburile și animalele
către Levant, se mănâncă de vie carnea și în sânge multă carne de oaie și miel qui prodest
oile și mieii se taie vinerea
iar în ol pregătesc coca pentru plăcinte cu ierburi străbătute încă de seve
qui prodest
nu mai vrem legături
e felul lor de a se lega de ierburile care cresc pe lângă pietrele altfel prea văduve
și de animalele singuratice, de turmele care încă le rămân.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Operație pe cord deschis
E timpul curățeniei de primăvară,
al reviziei periodice,
am amânat prea mult procedurile necesare
unei despărțiri amiabile de trecut -
anestezia nu îmi pune nicio problemă existențială:
ca în cazul tuturor deciziilor importante din viață
am de ales între a nu simți nimic
sau a simți durerea crescând totemic
prin fibra fiecarui nerv
mușcând arzător din fiecare mușchi
până ce eu și durerea devenim prietene
ne facem vizite reciproce de curtoazie
cand eram copil credeam că și mușchii mei
sunt verzi și catifelați ca acei ce înveleau tălpile copacilor
crescând am început sa observ cum
treptat totul devenea roșu
când nerostit de fierbinte când rece mușcător
ca gura utecistului de serviciu pe școală
herr doctor,
[...] Citește tot
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă munților Carpați
Poartă pe trupul lor păduri de jad
Și în privire stelele le ard,
În vene râuri, aur și țiței...
Și-adăpostesc fiii-n anii grei.
Sunt literă pe pagini de istorii,
Scânteietori încununează zorii,
Pe umeri rubinii apusuri poartă,
Dar azi sunt clopot, lacrimă și șoaptă.
Poartă pe trupul lor păduri de jad,
Mândrii străjeri pe trepte de bazalt,
Lumina și curajul de-a răzbi
În nopți de zgură și în tristă zi.
Biserică zidită peste veac
Și rugă pentru neamul geto-dac...
Vezi cum se pleacă stelele din cer
Și apele la munți iertare-și cer!
Și în privire stelele le ard...
La tâmple de ninsoare stele cad
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pădurilor
Inundă verdele-n oceane și valuri cad la țărm de verde,
Când surupate-n noaptea neagră, ram pentru ram, ades se pierde.
Petrolul verde îngenunche... Îngemănate cu tăceri,
Cu râuri de tristeți plâng ciute. Unde-s pădurile de ieri?!
Ducându-și trupu-n rugi de jad, precum un mort la-ngropăciune,
S-au dus pădurile de ieri. Conștiința unde ți-e, române?!
O rugă către ceruri ard și azi sunt lacrimă de ceară.
La trupul tău adesea cad cu mângâiere de fecioară.
Inundă verdele-n oceane și valuri cad la țărm de verde,
Se sting pădurile virgine și neamul românesc se pierde.
Căzând o lacrimă de jad, te-mbrățișez, copac și tată
Ne stingem ca un jurământ și-mpărtășim aceeași soartă.
Ne strâng însângerate răni, securi ne fulgeră-n privire,
La tâmpla noastră cad ninsori... Și frunze cad... cad nopți și zile.
Priviri mustind de catifea adăpostesc sub pleoape-plumb
Și lacrima care-a picat pentru-al pădurilor amurg.
Când surupate-n noaptea neagră, ram pentru ram ades se pierde.
Păduri de amintiri și vise, păduri de fagi, păduri de verde...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre petrol și viață, adresa este: