pian şi timp

1

depersonalizare minusculă prin care o sinestezie a timpului ţi se impregnează pe creier.
note de pian ce se înghit.
nu tot ce doare, doare, doare
secunda,
ziua,
eul
şi morţii care nu mă lasă.
gastrită a conştinţei şi cancer al
fi-ului.

poezie de Sergiu Grey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata a fost un intelectual de rasă, dar el mă putea lăsa în voia valurilor, dintr-un sentiment fatalist. Mama a fost cea care s-a bătut să răzbat în viaţă, încă din copilărie. Mama a ştiut, instinctiv, că, înainte de toate, trebuie să învăţ, să stau aplecat asupra pianului, în anii războiului, când am avut cu greu acces la şcoală, ea a hotărât că trebuie să am profesori.

Iosif Sava în Jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi lua...

nu-mi lua iubirea
tăcerile mele în schimb de monedă
singurătatea fără iubire
doare atroce
o dau
nu lua fără să ştiu
în neat sunt aruncat
am pierdut firul minutului
ora ceasului aleargă nebună
zilele dau năvală
unde eşti?
te caut destin
alături de mine nici sunet
aerul este un vacum
am aspirat prea multă durere
senzaţia inutilului mă doboară
regretul întâmplării
caut arcuşul şi pianul tace
am o cărare pustnică pe clape albe
sunt sufocat în corpul lemnului

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (5 aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e tot

Lumina e viaţă şi viaţa e zbor
De păsări ce fulgeră nor după nor
Iubirea e viaţă şi viaţa e vis
Cu aripi de fluturi şi flori de cais.
Un câmp de verdeaţă cu fraged miros
E viaţa aceasta cu trup lunecos
Ea trece aşa precum trecem în zbor
Pe luciul zăpezii c-un simplu fior.
Viaţa e cartea pe care o ştii
Zi după noapte, amurg după zi
E-un dangăt de clopot ce bate mereu
Şi ştim că va trece şi ne este greu.
E zbuciumul mării pe timp de furtuni
E luna ce-ascunde atâtea minciuni
E foşnetul ierbii când trece un cerb
Şi e substantiv, adjectiv sau e verb.
E floarea de colţ a iubirii dintâi
E şoaptă de seară spunând,, mai rămâi‘‘
E dulcea mireasă cu mers diafan
E cântecul nopţii pe-aripi de pian.

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuchsiada

Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat fiinţă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naştere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală...
După aceea, Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect şi după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl ştie nimeni, ieşi la suprafaţă şi în câteva minute termină de studiat armonia şi contrapunctul şi absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor aşteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăţi cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică şi definitivă...

Mai târziu, la pubertate - zice-se - îi mai crescu lui Fuchs şi un fel de organe genitale cari erau numai o tânără şi exuberantă frunză de viţă, căci era din firea lui afară din cale de ruşinos şi nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare...

Această frunză îi mai serveşte şi ca hrană cotidiană - se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniştit în fundul umbrelei sale şi, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative şi legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când - ruşinos cum este - nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc.

poezie clasică de Urmuz din Fuchsiada I (poem eroico-erotic şi muzical, în proză)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care doreşte să ajungă un virtuos al pianului va practica zilnic 12 ore pe zi. Dacă practică numai câteva minute, cu mintea distrată, gândindu-se la altceva, nu va ajunge niciodată un bun pianist. La fel se întâmplă şi cu fiinţa care porneşte în căutarea lui DUMNEZEU. Cum ai putea să speri că Îl vei găsi dacă vei încerca numai pe jumătate? Va fi foarte dificil să-l găseşti pe DUMNEZEU. Dacă un pianist trebuie să muncească foarte mult ca să ajungă o personalitate, cu atât mai mult un aspirant trebuie să se focalizeze în meditaţia sa pentru a reuşi să înţeleagă Infinitul.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de unul singur

Aud un pian prin zăpezi cristaline
Şi nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin – un concert de pian oarecare
Şi calea e lungă şi noaptea e mare.

De iarnă mă satur, de plânset te saturi
Iubiri între noi în o mie de paturi
Şi primăvăratec ninsori mai sfâşie
Voalul miresei în noaptea târzie.

Se-aud ciudăţenii şi fiare în noapte
Şi ninge himere şi ninge cu şoapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilărie
De tine, aceea ce n-a fost să fie.

Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine
Mi-ar fi totul altfel şi nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case
Şi cerul a fum şi-a păcate miroase.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă

Ascultă, te rog, ale pianului sunete,
Dans pentru gânduri şi pentru minte!
Simte cum lungeşte timpul, pianul,
Cum minutul îl face, cât anul!

Te rog, ascultă vioara sublimă,
Cântec duios, leac pentru inimă,
Cum plânge de jale, de of şi de dor,
Şi te înalţă, apoi cu un dulce fior!

Ascultă, te rog, ascultă şi naiul,
El ne povesteşte şi doina şi vaiul,
Cum măsoară şi picură prin el viaţa
Şi ne veseleşte, ca pasărea dimineaţa!

Ascultă, ascultă, te rog şi chitarele,
Leac bun, pentru toate mădularele,
Când chitara puternic vibrează,
Sângele-n vene, dansează, dansează!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hildebrand "Hildy" Johnson: La revedere, Duffy. Ai grijă cu diabetul. Walter, m-am simţit bine.
Duffy: Ce vrea să spună cu asta?
Walter Burns: Pleacă, se însoară.
Duffy: Da? Cu animatoarea aia din clubul Hotsy-Totsy?
Hildebrand "Hildy" Johnson: Nici pe departe. E vorba de o doamnă adevărată. E din Philadephia. A studiat pianul. Voia să devină pianistă concertistă.
Walter Burns: Unde naiba poţi să dai peste o pianistă concertistă?
Hildebrand "Hildy" Johnson: Mă rog, de fapt e văduvă. Soţul s-a făcut praf într-un Packard nou-nouţ. Aşa că, pentru a se întreţine, cântă la orgă la Balaban & Katz Theater.
Walter Burns: Ăla din centru?
Hildebrand "Hildy" Johnson: Da. Ne-am întâlnit timp de vreo trei luni.
Walter Burns: Doamne, Hildy. De ce nu mi-ai zis? Ţi-aş fi organizat o petrecere de adio...
Hildebrand "Hildy" Johnson: Ah, nu, nu, nu! Ştiu eu cum sunt petrecerile tale de adio! Ben Hecht a plecat la Hollywood, i-ai pus whisky în gin. A trebuit să mergem toţi patru să-l ducem la gară.

replici din filmul artistic Prima pagină (17 decembrie 1974)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să cânt la pian în jurul vârstei de patru ani; aceasta a fost prima mea pasiune. Acum sunt compozitoare şi-mi place să fac asta ca o parte din cariera mea.

citat din Condola Rashad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E frumos când tatăl tău poate fi prietenul tău... Când eram mică, să cânt la pian şi la chitară era tot ceea ce doream să fac pentru o perioadă scurtă de timp, ca orice copil.

citat din Katie Cassidy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramura

Aud bătaia ramurii în geam,
Dar nu mă uit la ea,
Ar vrea să intre înăuntru.
Afară-i frig şi îngheţat,
Din flori şi gânduri îmi fac pat,
În anotimpul veşnicului alb.
Din pata visului nu ies,
Cu zgomot de pian mă ninge des,
Şi-ascult ceasul cum sună arbitrar
Din ce în ce mai rar.
Bătaia secundei pe minut,
Mai tare-acum ca la-nceput,
Mă face să-mi desfac
Sufletul de copac
Şi las bătaia zgomotoasă
Să intre-n casă.
Închid treptele ferestrei inapoi
Şi trag perdeaua timpului
Peste noi.
Ramura râde-mpărţită la doi.

poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe tu, departe eu

Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri,
Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,
Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,
Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!

Scrisori în şoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,
Două magnolii despărţite, de anotimpuri diferite,
Nostalgic pian doinind amiezi, împăraţii de fluturi verzi,
Speranţe parcă aţipite, cerşind secunde risipite.

Trecute veri de amintire, mir de lavandă şi iubire,
Departe tu, departe eu, blestem ţesut cu fir de zmeu,
Poeme îngeri, plâns de mare, sorţi ferecate-n scoici de sare,
Parfum de clipe, tu şi eu, în răsărit de curcubeu!

Păşind spre-nalt, relicve vise, pastel de gânduri interzise.
Vor înflori petale oare în roşu mac de sărbătoare?
Tăcere, dor, solstiţii scrise, de zodii ninse, compromise,
Eu nu mai sunt, nu eşti în stare să alungăm din înserare!

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine e fata care cântă la pian?

O fată cântă la pian
Un cântec de iubire
Şi ochii ei sunt plini de fericire.
Glasul e ca un murmur de izvor,
Ea cântă un cântec de amor.
Inima îi bate tot mai tare în piept
Şi ea cântă un frumos sonet.
Chipul îi radiază de bucurie
Şi vocea ei interpretează o frumoasă melodie.
Ea cântă parcă de o clipă, de o oră, de un an
Şi toţi se întreabă: Cine e fata care cântă la pian?

poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beethoven va mai da o dată – şi pentru ultima oară – măsura mare a talentului său într-o creaţie concertantă – în Concertul în mi bemol major pentru pian şi orchestră (op. 73). Era în anul 1809, anul în care Napoleon ocupa din nou Viena, în care s-a stins viaţa lui Haydn şi a început cea a lui Mendelssohn-Bartoldy. Raportat la creaţia lui Beethoven, acest an apare dominat de dorinţa compozitorului de a se retrage în intimitatea unor genuri camerale.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sup trupul tău cald

Sub trupul tău cald simt cum mă pătrunzi până în suflet,
Acorduri de chitară se revarsă în mine din al tău cântec.
Leagănul tău mă face să acordez tot trupul,
Nu ieşi afară. Te rog, vino înăuntru!
Împinge notă cea mai clară în micul acord de chitară,
Împinge sensul notru-n doi, să ne iubim o viaţă amândoi.
Împinge notă de diafragmă în notele virgine,
Pe clape de pian dansează arcuşu-n mine.
Şi ce divină e durerea acordurilor dezacordate,
Buciumul zbate inima mea
Intrând cu totul pan' la ea.
Ce sentiment vinovat în al nevinovăţiei timp...
Eu nu am vrut, tu nu ai vrut, dar ne-am trezit iubind...
Iubind acorduri de chitară,
Iubind arcuşul de vioară,
Iubind leagănul tandru,
Iubindu-ne unul pe altul.
Tresar valuri adânci în marea mea din mine,
Atingerile mele te fac să uiţi de ţine.
Nu vreau un alt destin cu altcineva să împletesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Iustina Elena Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un imbold extraordinar pentru dezvoltarea lui Haydn a constituit-o întâlnirea cu Mozart în 1781, când acesta avea douăzeci şi cinci de ani. Încă din primul moment, cele două genii s-au admirat reciproc. Nu numai că Mozart i-a dedicat marele set de şase cvartete pentru coarde lui Haydn, dar a sărit în apărarea lui, cu vorba şi cu fapta. Astfel, atunci când Leopold Kozeluch, un pianist care activa la Viena, a zâmbit dispreţuitor la un pasaj dintr-un cvartet al lui Haydn, spunând: "Eu n-aş fi scris aşa", Mozart i-a retezat-o scurt: "Nici eu. Şi ştii de ce? Pentru că nici unuia dintre noi nu i-ar fi trecut prin minte o asemenea idee excelentă".

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciţi în primăvară

Foamea aprinsă-n suflet râvneşte ospeţe
Iubire se pierde-n felii de cer rumenit
Înserare-n cuvinte, săruturi răsleţe
În turnul din vis clopotele au amuţit.

Murmură un pian în clape de cireşe
Primăvara-n pene de păun s-a despletit,
Tărâm al iubirii se ţese-n seri leneşe,
Ţipăt verde-al câmpiei în pupilă-nflorit.

Liliacul ninge mierle-n sărut înnoptat
La geam borangicul din măr aprinde luna
Din pleoapa unui cais un vis s-a răsturnat
Strunele sângelui sparg zăvoare întruna.

Albastrul fluid al nopţii curge-n pahare
Din păpădii se-aprind felinare de ceară,
În somn de porumbei păianjeni ţes hotare
Şi-aruncă lacrima primăverii în seară.

[...] Citeşte tot

poezie de Alice Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva maxime ale lui Hafiz

I
Dacă seara-n serai Tânărul cade-n contemplare lângă-un havuz,
Se testează căutându-şi pacea, numărând hurmuz după hurmuz?
Dacă Ea-i plăcută privirii, ce-ar putea Tânărul spune oare?
"Iată,-i bucuria ochiului, daţi-mi astăzi mie-această floare!"

II
Într-adevăr, după ce moare, kafirul* e scutit de-a iadului osândă
Dacă se-mprumută de la muslimi cu şaizeci la sută pe-an dobândă.

III
Nu punem cataplasme fierbinţi când avem bursati*? Inima afectată,
Când eşti respins de-o fată,-i vindecată fiind respins de altă fată.

IV
Loialitatea prietenilor, iubirea soţiei şi, la pian, noi refrene –
Câte dintre cele trei vor mai fi lângă tine la sfârşitul verii indiene*?

V
Cine-s conducătorii Indiei – în faţa cui genunchii la pământ să pun?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunet de pian

Infinit şi sunete,

degete şi clape,

corzi şi vibraţii.

Totul se întâmpla,

sub mâinile lui...

Atunci am auzit,

o singură dată,

sunetul infinitului

şi m-am oprit

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!