Citate despre picioare și urși, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la picioare și urși, dar cu o relevanță mică.
Te joacă la cărți
Te joacă la cărți, măi băiete,
La zaruri femeile-s tari,
Nu te hlizi, Marinete,
Mergi cu aleasa spre-altar.
Vezi ce ochi mari are zâna,
Parcă sunt lacuri din Nord,
Simți cum zvâcnește iar vâna?
Hop, ai sărit peste bord.
Acum înoată în beznă,
Te vor culege urși albi,
n-ai fost circar, în arenă
nu intră cei leneși și slabi.
Ia, încordează-te o clipă,
Totul e-un joc fără sens,
Dă din picioare și țipă,
Poate te-aude Saint-Sens.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basta
moară toți câinii din oameni,
au lătrat prea mult,
au ars gazul de pomană -
latră unul, vorbește fără noimă altul,
se fac valuri de spumă în jur iar lumea se înghesuie
într-un cer scund ca un desen pe fundul unei farfurii
care se face țăndări -
latră altul, vorbește unul,
pe sârma de rufe lumea stă întinsă ca țurțurii de gheață
la streașina siberiilor
iar când se strecoară în haine
se face țăndări și nu se mai alege nimic din ea -
apoi
se face liniște, atât de multă liniște, încît se aude
cum femeile nasc pruncuți negri în cerul gurii
iar hingherii mor de plictiseală în măcelăriile lor
cu degetele vinete ca niște brândușe toamna pe dealuri,
[...] Citește tot
poezie de Gellu Dorian din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea mamei (de Anul Nou)
In muntii nostri astazi zapezile torc lenes,
Izvoarele ingheata in clinchete subtiri,
Si caprele de munte nervoase prin poiene-si
Ur meaza-n taina calea ier naticei iubiri.
Cred ca pe masa vinul asteapta-n adormire
E vinul ros din care pe-atunci n-ai vrut sa-mi dai,
In vremurile-acelea sapate-n amintire
C-o mama grijulie si-un baietel balai.
Oh, lumea cenusie cum se spargea deodata
Si navalea intr-insa al datinei popor!
Stralucitoare capre cu lana colorata
Si tobosari de basme saltand intr-un picior.
Si feti-frumosi cu stele de-oglinzi din talpi in crestet,
Si draci blajini, tot focul punandu-si-l in joc,
Si ursul cu dairaua purtand cojocul vested,
Si dorul de padure purtandu-l in cojoc.
Sau clopoteii molcomi cernuti pe-ntreaga vale,
Care-aduceau colinde la noi in lung convoi,
Cand ascultam la geamuri si palma dumitale
Imi mangaia obrajii imbujorati si moi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte spre răsărit
Azi noapte la Prut
Războiul a-nceput...
Ca să regăsească fiul ceea ce tatăl a pierdut
Ca pe ceva inutil, nici măcar bun de vândut
Să recupereze Ion,... dar nu așa un Ion banal
Ci unul ce peste noapte a devenit mareșal,
Mai ceva ca Alexandru, Cezar și Napoleon,
Întrecându-i pe aceștia cu pielea de cameleon,
S-a proclamat conducător, când putea chiar împărat...
Să recucerească el, ce alții n-au apărat
Ce nu s-a putut păstra, cu prieteni tradiționali
Să reia "prin arme și scut" cu alții ocazionali.
Și ca să se știe bine, că totul aparține lui
A trecut direct în frunte, la comanda frontului.
A tras prima lovitură, trimițând prima ghiulea,
Avertizând inamicul că va veni după ea.
Cu drept și sincer vorbind, nimeni n-a obiectat.
Tot ce e în slujba artei, a cântat și a jucat
Mai ales că conjunctura era favorabilă,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Am cunoscut tăcerea mării și pe cea a stelelor,
Și tăcerea orașului când doarme,
Și tăcerea bărbatului și-a fecioarei,
Și tăcerea celor bolnavi
Când privirea lor rătăcește prin cameră.
Și întreb, pentru-a înțelege:
Care este folosul limbajului?
Un animal sălbatic geme de câteva ori
Atunci când moartea-i răpește odraslele.
Iar noi amuțim în fața aceleiași realități
Nu mai putem vorbi.
Stând în fața băcăniei,
Un băiețaș curios întreabă-un bătrân soldat,
"Cum ți-ai pierdut piciorul?"
Iar soldatul se-învăluie într-o tăcere opacă,
Mintea-i zboară departe,
Dar nu mai poate ajunge la Gettysburg.
Revine zâmbind
Și spune," Un urs a rupt o bucată din el."
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foarte mulți
cred că poezia se scrie cam cum
ți-ai face o labă sau două de grizzly
(de altfel, foarte gustoase)
la un foc întețit cu alcool... nu
îmi vine să râd: dimpotrivă, poezia este atunci
când labele ursului grănicer
(de altfel, foarte duioase)
la vama puțin frecventată
a pustiei se înfig în cer și aproape că sfâșie (?!)
picioarele lungi ale stelelor
(de altfel, foarte păroase)
apoi se odihnesc pe obrazul
care-ți arată cum ochiul ar fi
superior unui umăr ce urcă spre frunte
cu inima bine
atât de bine și fals
scrisă în documente oficiale în care
foarte mulți
stau cu capul și cred
stau și cred
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e cine știe ce
tata urs, mama urs, bebe urs, privesc strachina pe-ascuns
și-ar încerca pe o gheară dacă mierea e ușoară
uriașul pește-albastru a ieșit din lac măiastru
și-a-înghițit nemestecat lacul cel întunecat
și nu știe ce să facă prin poiana asfaltată
o floare udă pân-la piele își pleacă pletele înmiresmate
și iarba se ridică în picioare ca să-i ia roua din spinare
două raze cad pieziș. ele nu știu de unde vin și unde se duc
fiecare cu frunza ei se lasă răpită spălând petece de-întuneric
și când se-întâlnesc, se strâng ca marginile unei răni cusute
un detașament de fluturi s-a rătăcit în noapte-adâncă
fără să știe că lumina le va fi potecă și mormânt
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna ca o primăvară
În ușița dezghețată,
Râde iarna descălțată,
Iar pe umeri, ca decor,
Poartă șal strălucitor.
O șuviță mai rebelă,
Pe obraz, ca santinelă,
Îi dă undă de mister,
Doar un vânticel sever,
Trece și o saltă-n sus!
Zbenguindu-se s-a dus,
Că zâmbește soarele
Și-i moaie picioarele.
Ursul s-a foit prin perne,
Corbul spune baliverne
Unui pițigoi sprințar,
Ca ieșit și don* Țânțar,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptatea leului (fabulă)
Leul, de multă vreme, ridicase oștire,
Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dânșii o veche prigonire,
Și gâlcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adică, să știe
Cui mai mult se cuvine
Să ție pentru sine
Un petic de câmpie
Și un colț de pădure, de tot ne-nsemnător,
Ce despărțea ținutul și straturile lor.
Acum sânge mult curse, și multe luni trecură,
Făr-a se putea ști
Cine va birui.
Elefantul năsos,
Și bivolul pieptos,
Cu lupul coadă-lungă
Multe izbânzi făcură.
Fiecare tulpină era plină de sânge.
[...] Citește tot
fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna pe uliță
A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Și pe râu e numai fum.
Vântu-i liniștit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin țipând
Și se-mping și sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Și de-a valma se pornesc,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă plouă
Nu mai contenește ploaia - - -
Neagră ca lumea omului, ca viața care se duce - - -
Oarbă ca cele o mie nouă sute și patruzeci de cuie
Bătute pe cruce.
Nu mai contenește ploaia
Sunând ca pulsul inimii care bate-n ritmul ciocanului de pe Golgota,
Ca picioarele fariseilor necontenind forfota
Deasupra Mormântului:
Nu mai contenește ploaia
Pe Câmpul Sângelui unde răsar speranțe mici și unde creierul hain
Iși hrănește lăcomia acel vierme asemănător sprâncenei lui Cain.
Nu mai contenește ploaia
La picioarele Omului în Suferință, răstignit pe Cruce.
Hristoase, crucificat în fiecare zi, în fiecare noapte, ai milă de noi - - -
Cei Căzuți și cei, precum Lazăr, plini de bube, de noroi:
Lăsată-n Ploaie rana infectată pare aur și la fel străluce.
[...] Citește tot
poezie clasică de Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți aveau numere
nimeni nu avea nume
individul nu contează aici
unul a emis o undă telepatică
de o frecvență foarte mare
impactul cu celulele nervoase
ale cortexului erau dureroase
individul de lângă ridicătura circulară
de pietre vinete
stătea într-un picior înfășurat
cu penele proprii
semănând cu o barză visătoare
dar avea capul mic cu păr pleoștit
peste ochii de pește fiert
picioarele subțiri susțineau un pântec mare
a urmat o înfășurare dementă
de gânduri și trăiri
alte ființe fierbeau într-un vas
transparent de unde ieșeau aburi grețoși
erau trei lipitori cu capete verzi
fierte de sute de ani în lichidul ăla
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevăr aflat de la un văr
Literă mare, mică, în picioare se ridică,
Sfintele sclipituri, Rolls Boys, bibilici
De patru inci, Vasâle e sus,
Cum ajunse în autobus? Minune.
Am un top, AȘTEPT potop,
Legea cu mitul total infinitul,
Râde Iov de oală spartă,
Cine se naște paște, cine moare stă-n soare,
Privea o icoană, mânca o banană, nu-i bai,
Cine mănâncă, mâine-o să plângă,
Ua farfuria, adu-mi tichia,
Oublier. c'est mourir en peu,
La granița vidului te așteaptă un mic Louis,
Cum mai țipă victima cu gâtul frânt?
Nimic nu apare la timp, dar tâmpul le știe pe toate.
Înțeleptul rămâne netulburat ca un schelet.
Un filosof când se plimbă într-o pădure va întâlni sigur un urs.
Nu ignorați ignoranța, ea este bine înarmată.
Foc, gaz, gol, pământ rotocol.
Am coborât șapte etaje, am ajuns în iadul cu vraje.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Copil fiind uitam toate năzdrăvăniile,
să pot face altele și mai și,
dar aveam uneori ghinion
cineva mă așeza în mijlocul acțiunii
și să vezi apoi șiretlicuri și emoții.
Totul se termina cu bine și nepăsare,
plecam de acasă pe furiș,
hoinărem cu prietenii
pe râu, prin livezi ori prin vii
de nu știa nimenu unde sunt.
Uneori plecam prin păduri,
ascultam poveștile ciobanilor,
mi se păreau pline de lucruri neștiute
șivream să văd lupi și urși
în realitate, nu-mi era frică.
în fiecare zi mă trezeam devreme,
să nu-i vină vreo idee mamei,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sconcsul și Floarea... (fabulă)
Într-o zi, într-o pădure
nu știu unde exact anume,
ca din întamplare
sconcsul calcă pe o floare.
Sar atunci toți vecinii:
Ursul din nordul pădurii
vine în viteză mare
călcând totul în picioare!
Puii și consoarta lui
alergând tot mai tehui
neștiind exact ce vor
spunând doar: mor-mor, mor-mor!
Iar din stânga de-undeva
poate chiar din Turcia
vine lupul hrăpăreț
jigărit, slab, dar isteț
a simțit cu nasu-i fin
că e vorba de festin.
Dar nici corbii mai prejos
zbor pe sus, mai merg pe jos,
[...] Citește tot
fabulă de Vasile Paul Maxim (2010)
Adăugat de Vasile Paul Maxim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simple amintiri
Copil fiind uitam toate năzdrăvăniile,
să pot face altele și mai și,
dar aveam uneori ghinion
cineva mă așeza în mijlocul acțiunii
și să vezi apoi șiretlicuri și emoții.
Totul se termina cu bine și nepăsare,
plecam de acasă pe furiș,
hoinărem cu prietenii de joacă
pe râu, prin livezi ori prin vii
de nu știa nimenu unde suntem.
Uneori plecam prin păduri,
ascultam poveștile ciobanilor,
mi se păreau pline de lucruri neștiute
și vream să văd lupi și urși
în realitate, nu-mi era frică.
În fiecare zi mă trezeam devreme,
să nu-i vină vreo idee mamei,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădure nebună
--ocoliți pădurea!
se aud șoaptele ploii pe pomeții pietrelor fierbinți
--lăsați pădurea în pace!
murmură vântul dansând cu colbul la braț în văzduh
vânătorul speriat caută din priviri poteci ocolitoare
iar tăietorul se uită cu spaimă în luciul securii
și cu fereală face cale întoarsă
de departe pădurea cu pleoapele închise vibrează a taină
iar lumea temătoare privește peste umăr și
pașii grăbiți, sfărâmicioși se aud tot mai slab
pădurea nu ascunde un zmeu sau o ghionoaie
nu există farmece cumplite sau spirite neliniștite
nici o vrăjitoare nu-i așteaptă pe hansel și gretel
răufăcători puși pe jafuri nu-și au sălașuri în poieni
nu afli ștreanguri în care atârnă oameni
trași de picioare de angoasele sinuciderii
pădurea este o oază cu miresme de libertate
[...] Citește tot
poezie de Vasile Lungeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonia (2)
trece pe lângă tine
(de-abia o simți)
plăpândă și inofensivă
perpetua convalescentă
poartă pălării astenice și umbre multe
șorț apretat și cicatrice
se dă cu talc și în vânt după actorii de la hollywood
(într-o zi și ea va ajunge "acolo")
obrajii au consistența ambalajului desfăcut
ceva din întunericul chiliei
respirația ei miroase a ceară / împrăștie pânze
! sonia!
are o păpușă mare
fără baterie / fără picioare / fără nume
îi coordonează constant gesturile / opțiunile / timpul
o așază la geam ca pe soldat
pe oliță / la căpătâiul morților
îi prescrie
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haz de necaz
Nu mi-era de-ajuns povara ce-n spinare o purtam
Trebuia și zona zoster (de ce, nu?) tot eu să am.
Pe spinare mai la stânga și sub sân junghiuri mă ard,
De m-apucă aritmia și durerile de card.
De inspir adânc, să-mi umplu cu aer curat plămânii,
Răcnesc din gură de șarpe, de parcă m-atacă hunii.
De strănut, mă țin de coaste și n-am mâini să mă cuprind
Și de casc, nu pot, ca omul sănătos să mă întind.
De m-așez, mă săgetează mii de ace pe sub piele,
De mă scol din pat, iar urlu, vai și vai, zilele mele!
Nemișcată-, mi zice lumea, trebuie să stau vreo lună
Și să nu vorbesc cu nimeni, vreo cinci nopți din săptămână.
De dormit, doar pe o parte pot să dorm și iepurește,
Că de mă mai mișc pe pernă, simt cum mă mușcă un clește.
Și visez, mereu același vis, vă spun e o teroare:
Că mă bate-un urs cu laba-n partea stângă, pe spinare.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pârâul Stânii
Privesc în sus spre zarea albastră,
Iuțesc din nou pașii spre coastă,
Văd din drum tufele de zmeuriș,
Cu boabe roșii zâmbind pe furiș.
Dimineața aerul e proaspăt,
Ascult al pădurii dulce freamăt,
Ca lumânările în vârf e-o stea,
Molizii din stânga au vârsta mea.
Pârâul Stânii curge la vale,
Sar peste buștenii din cale,
Înguste poteci drumul îmi întrețes,
Gâfâi de zor, dar nu am de ales.
Colegii sunt cu mult în față,
Iuți de picior în urmă mă lasă,
Trece timpul și din nou îi zăresc,
Ajung la ei, demult se odihnesc.
[...] Citește tot
poezie de Toth A. Arpad din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre picioare și urși, adresa este: