pisici şi somn

Luna pe drum

1
Luna mă duce acasă.
Vreau să-o iau cu mine în ziua de mâine.
Până la capăt, în această tăcere calmă...

2
Miau, miau, miau...
Vă rog, nu deranjaţi.
Sunteţi fiinţe umane
Sau, poate, ceva mai fiabil?

3
Desigur,
Nu există nimic de care să fii mai mândru decât faptul de-a fi om.
Dar tu?
Tu eşti o pisică.
Iar un vânător de şoareci se poate considera Mao.

4
Vreau să-o iau cu mine în ziua de mâine!

[...] Citeşte tot

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada motanului

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada motanului

Motan m-aş fi dorit să fiu
cu coada-n sus, cu blana-n dungi,
cu gheare şi musteţe lungi,
c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

La ora când târâş-grăpiş
zăpada nopţii se adună
eu, cocoţat pe-acoperiş,
să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine
să dea cu bolovani în mine
şi să mă-njure surd, de Domnul,
că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,
să le rânjesc urlat, scârbos:
iubesc doar locul, nu stăpânii,
precum fac câinii pentr-un os.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu (11 august 1955)
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierde-vară

Taie frunze şi la câini,
Mâţele trage de coadă,
Face şi alte minuni,
De când doarme în livadă!

epigramă de Cornelia Georgescu din Tăcere...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetările sărmanului Dionis

Ah! garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!
Şi mucoasa limânare sfârâind săul şi-l arde.
Şi-n această sărăcie, te inspiră, cântec barde ­
Bani n-am mai văzut de-un secol, vin n-am mai băut de-o lună.

Un regat pentr-o ţigară, s-umplu norii de zăpadă
Cu himere!... Dar de unde? Scârţâie de vânt fereasta,
În pod miaună motanii - la curcani vânătă-i creasta
Şi cu pasuri melancolici meditând umblă-n ogradă.

Uh! ce frig... îmi văd suflarea, - şi căciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdravăn - iar de coate nici că-mi pasă,
Ca ţiganul, care bagă degetul prin rara casă
De năvod - cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.

Cum nu sunt un şoarec, Doamne - măcar totuşi are blană,
Mi-aş mânca cărţile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer,
Un palat, borta-n părete, şi nevasta - o icoană.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoarecele care aleargă spre sinucidere trece pe sub barba unei pisici adormite.

proverbe malgaşe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ea nu prinde şoareci
nici mouse-ul de la PC
toată ziua doarme leneşă
iar noaptea face tumbe
dar e pisica mea iubită

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi

Întâi se aude cioara.
Apoi porumbelul sălbatec.
Apoi cineva spală preşuri,
le stoarce şi apa se-aude
curgând în lighean. Apoi
un sunet de roţi frânate.
Vântul pieziş. Apoi
şoaptele măturii. Marea
trage spre larg. Se aude
uşa de după amiază
a cerului, lin desfăcându-se.
Frunzele-ncep un drum
anevoios. Se aude
pasărea somnului. Poate
şi gestul pisicii cu puiul
în bot, străbătând panorama.
Din nou porumbelul. Apoi
apa-n ligheane. Apoi
marea în larg. Apoi toamna.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-acum?

cuvintele vin şi se duc
zac bolnav
telefonul sună pisica doarme
Linda aspiră
aştept să trăiesc
aştept să mor.

aş vrea să fi putut trezi în mine ceva curaj.
o obsesie idioată
dar copacul de-afară nu ştie asta:
îl urmăresc în după amiaza târzie şi însorită
cum se mlădie urmând vântul.
nu-i nimic de declarat aici,
e vorba doar de-o aşteptare.
fiecare trebuie să-i facă faţă singur.

Oh, odată am fost tânăr,
Oh, odată am fost incredibil
de tânăr!

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de omăt

Tu nu ştii... A fost odată
O căsuţă fermecată
Şi-n căsuţă-o fată mică,
Un pisoi şi o bunică.

Şi-ntr-o iarnă, într-o seară,
Fata s-a uitat afară
Şi-a văzut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea...

Dar pe drum cotit şi nins,
Umbra sură s-a desprins:
Un voinic abia de-o şchioapă
Înota-n omăt ca-n apă.

Şi proptindu-se-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput să cânte-n prag,
Tremurat şi subţirel...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisicile

Amanţii pătimaşi şi cărturarii sobri
Îndrăgostesc asemeni, la vârsta de mijloc,
Pisicile robuste, căminului mândrie,
Urând ca ei răceala, ca ei zăcând în loc.

Prietene-ale şti'nţei şi ale voluptăţii,
Se ascund în întuneric şi în tăceri rămân;
Ereb le-ar crede, poate, funebri soli ai morţii,
De şi-ar pleca orgoliul, îngăduind stăpân,

Când zac, li se confundă princiarele-atitudini
Cu sfincşii ce veghează-n afund de solitudini,
Părând că dorm într-una un vis fără sfârşit;

În şoldul viu – scânteie; iar ochiul lor e plin de
Sclipiri de aur care, ca un nisip vrăjit,
Nedesluşit şi mistic, pupila le-o aprinde.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dolce vita

Plictis şi tratament ambulatoriu
De somn, să nu mă prindă apatia
Că lumea-ntreagă e un sanatoriu
Cu pacienţi care-şi ignoră maladia

Îmi trag de milă, peste ochi tichia
Şi întrerup lumina provizoriu
Ca Gânditorul de la Hamangia,
cioplit în piatră. Poate în ivoriu

Îmi pun motanul paznic pentru vise
Şi-adorm de sforăit, instantaneu
Odată, când credeam că adormise,
L-am prins înfulecând dintr-un pateu
Cu-atâta poftă, că era în stare
Sătul, să ceară tuturor, iertare!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu nocturn

Lumina se furişează printre scânduri,
pe gard doarme o pisică neagră,
dincolo nu se vede nimic
decât o noapte ca o zebră
cu capul în pământ
paşte întunericul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâţa

Cînd se şcoală iese-n tindă.
De-abia-ncepe să se-ntindă,
Şi-obosită de căscat
Se întoarce iar în pat.

Ca să doarmă şi mai bine,
Laba căpătîi şi-o ţine,
Şi din vis, cum s-a adus,
Că s-a pus cu burta-n sus.

Dar scurteica-i, ca de vată,
Cu opt nasturi e-ncheiată:
Şi dormind şi dolofani
Sug din ea cinci cotoşmani.

Creştetul, bălţat pieziş,
Pare strîns ca-ntr-un bariş
Înnodat cu două funte:
La urechile din frunte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am visat bătrân

M-am visat bătrân: decrepit, cu membre şubrede,
Prăbuşit în floarea vârstei când, iubit de prieteni şi colegi
Aveam supleţea unei pisici şi lumea era verde –
Înainte ca timpul să-mi fi scuturat frunzele de pe crengi.

Înţelepciunea mea, coaptă-n ruina trupului, a aflat aşadar
Că a primit o acră recompensă pentru tot ce a pierdut
Într-un schimb necinstit: de vreme ce ea nu are habar
De-Apocalipsă sau de Sfântul Duh, odată îngropată-n lut.

Am plâns pentru tinereţea mea şi-al viselor epuizat parfum,
Pentru frumoasele femei moarte, cândva flori de nenufar,
Lângă care-am dormit de-atâtea ori: fără a-mi aminti cum
Am plâns în tinereţe, am plâns amar.

poezie de Stanley Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când văzu că amândoi dorm duşi, ăla ieşi din crâng binişor, şi pâş, pâş, ca o mâţă când pândeşte la şoareci, se apropie încetişor de Făt-Frumos, îi trage inelele din deget şi p-aici ţi-e drumul. Iară daca se sculă Făt-Frumos şi văzu că-i lipsesc inelele, crezu că vizitiul i le-o fi luat, ca să le puie bine, de teamă să nu le piarză dormind, şi-l întrebă. Vizitiul răspunse că, Doamne fereşte! nu i le-a luat el. Acum înţelese că vreun fur i le-a şters şi se întristă, nevoie mare. Aşa supărat, porunci de înhămă caii la butcă şi porni. El nu ştia ca cine să i le fi luat, şi n-avea pe cine apuca de ele. Şi mergând el aşa şi ciudindu-se şi frământându-se de mâhnire, se gândea ca se să răspunză el împărătesei, când l-o întreba de inele. Nu-i venea lui, vezi, o dată cu capul, să-l crează neştine că este neharnic, mototol şi adormit. Tocmai pe când părerea de rău îl ajunsese şi mai şi decât până aci, erau trecând printr-o pădure mare şi deasă. Dodată auzi nişte balauri de lăutari trăgând din viori, de gândeai că mănâncă foc, şi din ce în ce se apropiau. Nu trecu mult şi iată că lăutarii trecură pe lângă butca lui Făt-Frumos, tot cântând, şi-i deteră bună-ziua. Făt-Frumos le mulţumi.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mare, negru ca întunericul; numai vârful labelor sunt albe, ca şi când lumina zilei i le-ar fi pătat într-adins. Din capul cu fruntea puternică, mare, ochii verzi înfloresc noaptea ca două scântei. E cel mai frumos motan al târgului. Dar de frumuseţea lui nu-şi dă seama, – de bărbăţia lui, însă, da; pentru aceea, în ceasuri de veghere, când i se pare că-şi zăreşte chipul în talerul lunii, şi-şi vede înfăţişarea bărbătească, simte un fior ce-i străbate prin spate şi-l ondulează, de mândrie, pâna-n vârful cozii. Trăieste singur. Ziua stă ascuns cum poate şi unde poate. Ziua doarme; numai când soseşte ceasul prânzului, care îi vine singur în labă, se trezeşte morocănos.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce ştiu am învăţat de la pisica mea. Când ţi-e foame, mănâncă. Când eşti obosit, trage un pui de somn în căldura soarelui. Când mergi la veterinar, fă pipi peste stăpânul tău.

citat din Gary Smith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pahar de bere

Sculul ăla deşirat din hanul de la drum, scârba aia de muiere,
Aproape m-a ucis pentru c-am cerut credit un pahar de bere;
S-o ia naiba pe ţoapa cu faţa de zer stricat şi cu laţele murdare –
Şi s-o bată până-i ies pe nas manierele proaste şi rudimentare.

Acea maimuţa opărită, cu fălcile enorme, acel ardei umplut
Pornit pe căile virtuţii, cu-o voce care-ar fi trezit din somn şi morţii,
S-a repezit la mine, urlând şi spumegând, din clipa-n care m-a văzut,
Buşindu-mă afară din local, de m-am lovit la cap de stâlpul porţii!

Dacă-aş fi cerut proprietarului, mi-ar fi dat un ulcior în fiecare zi;
Dar ea, cu berea la-îndemână, nu s-a-îndurat să-mi dea o picătură.
Mărită-o, Doamne, c-un moroi şi-ajut-o să-i nască aceluia pisoi –
Deie-i Cel Prea Înalt râie ori de câte ori n-am eu berici de pus în gură.

poezie clasică de James Stephens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sulfinică (lui Nunuş)

Un motan zis Sulfinică,
Cu o blană frumuşică,
Mai mult albă, puţin gri,
Tare nostim poate fi!

Ziua-ntreagă se răsfaţă
Şi pe toate se cocoaţă!
Noaptea, unde doarme, oare?
La stăpână la picioare...

Toarce lângă dumneaei
Şi visează şoricei.
Dimineaţa, Sulfinică,
Mângâiat e pe burtică.

El blăniţa-şi curăţeşte
Doar cu limba, pisiceşte...
Ieri, băiatul, un regal!...
I-a adus un papagal,

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Sulfinică (15 mai 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!