Citate despre plâns și sfârșit, pagina 2
Cei ce plâng
Nu mai am lacrimi, mamă, să te plâng
am fost secat de spaima dinainte
când presimțeam în mine cum se frâng
secundele cu gust de oseminte
Când mă înfricoșa și gândul chiar
că te voi pierde într-o zi amară
când adormeam pe evangheliar
visând să mai trăiești până la vară
Atunci plângeam, eram într-un extaz
al disperării pentru ce-o să vină
înlănțuit pe stânci din Caucaz
mă sfârtecau mari vulturi de lumină
Acum e pace pe pământ și-n cer
ce-a fost să fie s-a-ntâmplat odată
iar trupul meu cu lacăte de fier
are fântâna plânsului secată
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire
O poveste aș dori să-ți spun
o poveste frumoasă, de-adormit copiii,
fără Feți-Frunoși și Zmei,
ci o poveste simplă de iubire.
Sunt povești ce le-am uitat de mult,
altele nu se pot spune,
povești fără sfârșit și început,
iubirea, doar iubire și iubire.
Dragostea cu miros de fân
Când mugurul dădea în floare,
am să-ți spun de ce a plâns
în povestea cu foi albe.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
O lacrima
O lacrimă
va cădea
pe chipul tău...
Cu ea
vor retrăi momente eterne
când tu
și eu
ne dăruiam iubirii noastre...
căzând pe pământul rece
ca o picătura de ploaie
ce își trăiește sfârșitul
vei gândi
la timpul împreună...
vei iubi
fiecare lacrimă vărsată...
ca o amintire de la mine...
Iar tu
nu mă vei uita...
cu fiecare plânset...
uitarea va fi mai grea
[...] Citește tot
poezie de Craita Serbanescu
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singură
De câte ori am tresărit
La fiece mișcare,
Crezând că poate ai venit
Tu, dulce arătare.
Ș-apoi de câte ori am plâns,
Văzând că noaptea vine
Și lampa singură o-am stins,
Iubite, fără tine.
O, dac-ai ști de câte ori
Nopțile albe, nedormite,
Ți le-a jertfit până la zori
Sălbateca-mi iubire,
Măcar o clipă-ai fi venit,
Adus ca de ursite -
C-un sărut să pui sfârșit
Durerei nesfârșite!
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La poarta mea
A bătut ușor la poarta mea
În amurg de seară fericirea
Îmi era pe-atunci inima grea
Întâlnisem doar dezamăgirea.
N-am deschis, nu înțeleg de ce
Și a dispărut ca o nălucă,
Scriau de ea atâtea cântece,
Cum de-am lăsat-o să se ducă?
A venit apoi la poarta mea
Cu trandafiri de dor iubirea,
Printre petale îmi surâdea
Dar m-am ferit să-i văd privirea.
Și m-am ascuns după un geam
Deși doream nespus s-o întâlnesc
Plângea o pasăre pe ram
Spunându-mi că din nou greșesc.
A revenit atunci la poarta mea
Într-un amurg dezamăgirea
Din cerul negru fără nici o stea
Ea își vesti din nou sosirea...
[...] Citește tot
Dorina Omota (25 februarie 2017)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sentiment
trenul șuieră
plec
tata cu mâinile ridicate
ca o rugăciune
mama a înlemnit
fără brațe
lacrimile mele lungi
înconjoară orașul
și continentul se-ncâlcește
în încordarea mea
în sfârșit
plâng
ca un copil bine bătut
o băbuța din tren
îmi întinde emoționată
un șervet
și moșulețul îmi face loc
să mă așez în locul lui
stai aici fată dragă
e mai răcoare și mai vânt
[...] Citește tot
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Încearcă a nu plânge...
Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.
E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,
Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să își pună în vers aripi de Cruce,
El știe că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 6
De câte ori foșnesc sub bolți rotunde
copacii verzi și păsări plâng și-adie
un dulce vânt sau murmură din unde
malu-nflorit pe care zac și-a scrie
încerc când amintirile mă-mbie,
îmi văd iubita ce-n pământ se-ascunde
și glasul i-l aud, căci încă vie
suspinelor de-a-pururi îmi răspunde.
"De ce te zbuciumi și-ți grăbești anume
sfârșitul (îmi șoptește cu blândețe)?
De ce verși fluvii de durere, spune?
Să nu mă plângi; eternă tinerețe
trăiesc murind și ochii stinși pe lume
sorb fără saț lumini și frumusețe."
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nina: Am impresia că te doare capul!
Mișu: Capul? (Duce mâinile la ceafă). Te referi cumva la capul meu, proprietate personală? Nici măcar nu-l simt! (Disperat). Ajută-mă, Nina! E cinci și jumătate! Cititorii așteaptă! (Plânge.) Mi-am pierdut capul...
Nina (îl mângâie): Stai liniștit! Un gazetar deștept se descurcă și fără cap!
Mișu: Dar eu am nevoie de cap! Sunt cap limpede! Trebuie să termin ziarul!
Nina: Ziarul nostru, oricum e terminat... Ne-au mai rămas șapte abonați...
Mișu: Minți! Cititorii noștri sunt afară! Îi auzi cum freamătă?...
replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte miroase galben-auriu
dacă vrei poți să arunci la gunoi zilele în care ai fost puțin tristă, bijuteriile, aparatul de radio, rochiile transparente, tv-ul, pantofii cu tocuri, computerul, nopțile în care ai făcut dragoste degeaba sau
orice alt detaliu care te-a făcut să crezi că nu, nu ai fost vreodată singură
sparge femeie în astă noapte fereastra
ca și cum ți-ai sparge în sfârșit ochii
nu plânge
așează-ti frunze lungi, flori galbene-aurii sau albe-n păr
te culcă de ți-e somn
ar fi de-ajuns o singură sămânță de Sânziană-albă
pentru ca tu să scrii într-o noapte primul poem de dragoste
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin de înger
Cum trece iarna fulgerând prin sânge,
Cum arde sângele prin fulgerul trecut!
Tu ești mereu sfârșit și început,
Doamne, pe fiecare cineva îl plânge!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul ajungerii la cer
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci
Te-aruncă-n el un cântec-nalt,
În care-al vieții plâns îneci.
Spărgând fluidicul său smalt,
Ca o săgeată de-aur treci.
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.
I se mai dă-n sfârșit asalt
Sub jar de patimi când te pleci,
În al tău suflet când n-ai alt
Decât fiorii dulci și reci
În cer s-ajunge dintr-un salt.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Actorul
Lui Mihai Volontir
Intrase în lacrimi încerca să plângă
Așa cum ar putea să plângă cineva
Dacă într-o bună zi se va găsi lângă
Propria moarte, a sa.
Apoi intra în zâmbet cu prietenii toți:
Cu ei râdea mai mult decât cu gura,
Râdeau în el chiar și cei morți,
Sfărmând trădarea, împrospătând arătura.
Intra pe urmă-n dans, cu viscolul de seară:
Dansau zăpada anului întreg.
Striviți de oboseală, dansau și amețeala
Dansul lor nici cu plugul nu pot să-l șterg.
... Și în sfârșit, intrase în propria-i făptură...
Vorbea încet, doar singur să se-auză.
Se risipea-nserarea, fără-nici o lovitură
[...] Citește tot
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1979)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perpetua iluzie a morilor de vânt
Norii își târâie burțile pe
vârfurile înalte, ascuțite, ale munților
și toată zarea dinspre apus se înroșește
de jertfa lor.
Cu fulgere nervoase aruncă norii pe pământ
și nimeresc în morile de vânt.
Acestea aiurează.
În delirul lor se-nvârt mai tare
crezând că
văd în nori călare
pe Don Quijote cu lancea îndreptată înspre ele.
Atât de disperate se învârt,
că vântul își prinde pletele în aripile lor.
Cu plânsul lor lugubru
sperie armatele de lilieci
ce zboară bezmetici
lovindu-se
de clopotnița bisericii pustii
Luptă, luptă morile de vânt
cu Don Quijote din norii-nsângerați
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaudite amici
Eu știu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormântare:
Nu-i creștinește ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncântare!
Da, îi aplaudăm pe morți
Fiindcă cei vii sunt de ocară
Nu merită respect să porți
Acelor ce-și bat joc de țară.
Pe cine vreți să salutăm:
Pe cei ce mint fără rușine?
Nimica nu le datorăm
La palme să îi luăm, mai bine!
Așa că dăm în cimitir
Expresia recunoștinței
Zvârlim un fir de trandafir
Și plângem din adâncul ființei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbat
Dacă mă plâng, nu se cuvine,
Căci rolul mi-e predestinat,
Și când mi-e greu să-mi fie bine,
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Să fiu un stâlp și -un brad de munte,
Să fiu eu ăla vinovat,
Fie mai grele, ori mărunte,
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Să-l las pe ăla mic cu mama,
C-așa este din cer lăsat,
O crește el și-și va da seama...
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Va crește el că vremea trece,
Și dacă va fi înșelat,
Va trebui și el să plece,
Poate mai limpede, mai rece,
Și-ntr-un final va înțelege,
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 11
Lăuta mea, tu care-mi cânți suspinul
Prieten fără pată sau eroare,
Tu ce-mi măsori adâncul ce mă doare,
De-atâtea ori mi-ai plâns amar destinul
Și lacrimei ai resimțit veninul
Schimbându-te din mândră sărbătoare
În lung oftat pe coarda-ți vuitoare
Când jalea mea își revărsa prea-plinul.
De-ți cer să minți tu te oprești pe dată:
Tăcută tu, tăcută eu, tăcere
Dar, din nou suspinelor mă dărui
Prin cânt răspunzi tristeților și iată
Le-ndur, iar sângele îl fac să spere
Un bun sfârșit și dorului mă nărui.
sonet de Louise Labe din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii care înțeleg cum să își transforme timpul liber în obiecte utile nu se plâng niciodată de plictiseală. Au mult prea multe sarcini de finalizat pentru a se și plictisi.
citat din Sunday Adelaja
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără
Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!
Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!
Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!
Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun ochi nu rămase însă uscat atunci când, prin gura preotului, Ion își luă rămas bun de la părinți, de la toți prietenii și cunoscuții. Iar când în sfârșit pomeni pe George care i-a curmat viața pământească, și-i zise "te iert, căci n-ai știut ce faci", tot norodul izbucni într-un hohot de plâns. Zenobia, năucita de jale, se izbi cu capul de dunga coșciugului, încât de-abia o potoliră cei dimprejur. Pe urma fu coborât în pământul care i-a fost prea drag, și oamenii au venit pe rând să-i arunce câte o mână de lut umed care răbufnea greu și trist pe scândurile odihnei de veci.
citat celebru din romanul Ion de Liviu Rebreanu
Adăugat de Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre plâns și sfârșit, adresa este: