Citate despre plajă și tristețe, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la plajă și tristețe, dar cu o relevanță mică.
Booking la plajă
Motanul Booking a plecat
În vacanță, la bronzat,
Însă crema și-a uitat,
Iar soarele l-a ars imediat.
S-a dus fuga la stăpâna...
S-a plâns că-l ustură mâna
Și codița... și blănița...
Crema i-a furat-o Mița.
Și a mers pâș-pâș la ea.
Ea-n apă se bălăcea...
L-a-ntrebat care-i problema,
El i-a spus că n-are crema.
Mița însă nu știa
Crema unde se afla
S-a dus Booking și la Tanu,
Dar nu știa nici motanul.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asfințitul
Întunericul se întinde din asfințit,
Și îmi strecoară umbra pân' la piciorul tău,
Culorile sale se -neacă în mine, nefericit,
Știu că-i ultima noastră clipă și îmi pare rău,
Cu-adevărat eu te-am iubit...
Amintirile vor fi mereu prea triste,
Și mi-aș dori să le uit pe toate,
Cumva și asfințitul nu și-ar dori să existe,
Martor acestor lacrimi ce ți le-ntind în spate,
Inim-ar vrea să mai insiste...
Ai fost mereu atât, atât de bună,
Și chiar de-acum îți pare prea târziu,
Nu părăsi lumina, nu fi precum o lună,
Nu fugi-n întuneric să nu pot să te știu,
Nu fi motivul nopții ce vine de nebună...
Oprește asfințitul, eu nu vreau să dispari,
Cerul serii pare că vrea să mă înece,
[...] Citește tot
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odiseu
La poarta uitări se-adună regrete
venind dintr-o antică plajă
pe cântec vrăjit de sirene ascete
ce vor să mă prindă în mreajă.
Se-aude departe o primă soprană,
cu triluri prelungi mă despică,
iar cântecul său, de fată orfană,
la margini de nori mă ridică.
O voce mai gravă, de primă altistă,
se-avântă pe note rebele,
cu glasu-i divin, de văduvă tristă,
mă urcă la cer, printre stele.
Și fete virgine cu triluri mă-mbată
în noaptea toridă de vară
ajunse din larg le zăresc deodată,
pe țărmul vrăjit mă omoară.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oreste
La poarta uitări se-adună regrete
venind dintr-o antică plajă
pe cântec vrăjit de erinii ascete
ce vor să mă prindă în mreajă.
Aud, deîndată, o primă soprană,
cu triluri prelungi mă despică,
iar vocea ei suplă de fată orfană,
pe margini de nori mă ridică.
O alta mai gravă, de primă altistă,
se-avântă pe note rebele,
cu glasu-i divin, de văduvă tristă,
mă urcă la cer, printre stele.
Virgine erinii în larg mi-se arată,
în noaptea toridă de vară
ajunse pe țărm, se opresc deodată,
c-un cântec vrăjit mă omoară.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte contorsionate coboară
dintr-un tărâm din ce în ce mai pustiu
frunze îngălbenite dintr-un gând văratic
obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeți suflate de un vânt întunecat
pe o plajă unde încă învăț să împart nisipul
cu o scoică standard
doar un pic ruptă din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cărare
între două lumi imposibile și o utopie verificată
descânt macilor de verde ghemuit a moarte
sunt condamnat să măsor infinitul cu șchiopa
dar o fac cu toată convingerea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Theia
culoarea apusului a coborât în buzele tale
plictisită îmi ești și rotocoale din neastâmpărul tău
lovesc cerul
parcă ai respira cuvinte nemângâiate
zâmbetul tău apare și
dispare
un satelit artificial în jurul unei planete nelocuite
îți simt apoi tălpile călcând pe plaje sălbatice
împingi o barcă în sângele meu
privești în urmă
precum pescarii ce scriu
pe nisipul viu
bilete de adio
pleci în căutarea anotimpurilor
îți știu plictisul
deznădejdea iederă îmbrățișând copacii tristeții
nu pot să fac nimic
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja de la Dover
Marea e calmă-n seara asta. O lună plină
Plutește peste ape. Este ora mareelor înalte.
Sclipește și-apoi se stinge o lumină
Pe coastele franceze; stâncile Angliei, solide,
Licăresc, dincolo de golful adormit.
Vino la fereastră, aerul serii e plin de nestemate!
Lângă lunga linie-înspumată, spre răsărit,
Unde marea întâlnește pământul luminat de lună,
Ascultă! Ascultă mugetul scrâșnit al pietrișului
Rostogolit spre larg și-apoi depus de valuri, rând după rând,
Pe țărmul cel abrupt, cu scoicile-împreună;
Ascultă cum se-nalță, cum cade și cum se-înalță iarăși
Într-un tremolo-înăbușit, predominând
O notă întotdeauna tristă căreia-i devenim și noi tovarăși.
Sofocle, cu multă vreme înainte,
A auzit același vuiet pe faleză, la Egeea,
Și, reflectând asupra condiției umane, i-a venit în minte
[...] Citește tot
poezie celebră de Matthew Arnold, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire Transatlantică
motto:
"În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăiește."
(Octavian Paler)
Pe malul Mării Negre într-o seară
doi tineri se plimbau cu pas încet,
ea-n alb ca o mireasă prima oară
iar el de negru în mână c-un buchet.
- Îți jur iubito dragoste eternă!
E marea-aceasta martor ideal,
că te-oi iubi până la moarte
și mai departe până la final.
- Nu te jura, căci suntem încă tineri -
răspunse juna - c-un surâs stingher.
Și mai e drum până la moarte,
iar viața noastră-i toată un mister.
[...] Citește tot
poezie de Dănuț Cepoi din Versuri din volumul "Picături de memorie" 2019, 2020, Editura Armonii Culturale, Adjud
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea Cea Mai Mare
Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.
"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."
Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.
"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."
Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima scrisoare către Penelopa
Mă bate doamnă umbra unui gând
Ca pe un cerb rănit săruturi lungi polare
Cu cerul stins pe buze abia respirând
Eu de pe țărmul iernii îți mai trimit scrisoare.
N-adie dinspre tine nici un semn
E o tăcere lungă și perfidă
Îmbătrânesc tăcut pe prispa lumii
Ogarii veșniciei aleargă să mă-nchidă.
Se mai păstrează birja veacului frumos
Trec în ea roboții să facă plajă vara
Ascult cum în Ithaca se lasă tristă seara
Străluminând eterul cu ochiul tău sticlos.
Vâslim către departe, corăbii nu mai sunt
Ithaca nu ne vede, tu, doamnă, nu mai știi
Cu scheletul nostru mai ară printre vii
Ne-mbracă tragic regele-Cuvânt.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot desface cerul în fâșii de apă
iar timpul nu-l înghesui
între două inutile clepsidre
oricum nicio imagine nu surprinde întregul
nici măcar vederea de sus
cum nici feliile de prezent nu dovedesc nimic
oricâte grafice îmi fac în mintea mea
nu cuprind sufletul
poate doar plaja asta pe care îmi zburdă inima
și scoica...
scoica aceea din care marea îmi șoptește
te iubesc delfinule
te iubesc atlantule rătăcit...
peste nuferi nouă
firicel de rouă
limba mea de lut
seara o ascut
polizor de stele
aripi albe și...
câmpii cu mărgele
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze îngălbenite dintr-un gând văratic
precum obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeți suflate de un vânt întunecat
pe o plajă unde încă învăț să împart nisipul
cu o scoică standard
doar un pic ruptă din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cărare
între două lumi imposibile și o utopie verificată
descânt macilor de verde ghemuit a moarte
pe când lumea are cel puțin un nebun
care a crezut în ea
iar eu scriu cuvinte contorsionate
dintr-un tărâm din ce în ce mai pustiu
sunt condamnat să măsor infinitul cu șchiopa
dar o fac cu toată convingerea
ca și cum din slova aceasta
s-a putea naște fericirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plaja Dover [Dover beach]
Marea e calmă în această noapte.
Luna-i frumoasă, fluxul poartă șoapte
Dinspre strâmtoare; în Franța, pe mal,
Lumina s-a dus, dar peste canal
Văpaia e vie pe țărm englezesc.
Hai, ieși la fereastră să te regăsesc!
Stropi fini, albi ca spuma, în aer ajung
Când marea s-azvârle pe țărmul prelung,
Ascultă! E-un zgomot strident, dar cuminte,
Pietrișu-i mișcat înapoi și înainte,
Pe plaja înaltă un pic zăbovește,
Apoi marea-l trage și iar îl lovește,
Cadența e plină de naturalețe
Da'-n ea e prezentă eterna tristețe.
Cu mulți ani în urmă Sofocle asculta
Cum Marea Egee foșnea și sălta
Și flux și reflux îi vorbeau negreșit
Că omul în lume e trist și zdrobit;
Și noi auzim cuvinte și șoapte
[...] Citește tot
poezie de Matthew Arnold, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine noaptea
Vine noaptea și usucă
Lacrimile pe obraz
Cine știe ce caducă
Întâmplare fără haz
Și uitând de soarta-mi tristă
Mă petrec prin alte lumi
Despre care mie nu-mi
Spunea nimeni că există;
Vin și îngerii cu nimb
Diafani, mângâietori
Și cu care eu mă plimb
Până dincolo de zori
Cine-a mai rămas de strajă
Peste câmpul cu narcise
Dacă numai mi se
Pașii-ntipăresc pe plajă?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
plouă peste vechea vatră,
plouă cu gânduri și cu amintiri,
iluziile trec prin mine
ca norii suri pe dealuri spânzurați.
ochii nu-și mai cunosc lacrimile,
gura nu-și mai cunoaște graiul,
inima nu-și mai cunoaște bătăile,
picioarele nu-și mai cunosc mersul
și nici potecile,
unde sunt rătăcit, prin ce toamne,
prin ce suveniri și romanțe,
prin ce povestiri spuse
de un glas în afară mea
care se numește eu sau tu sau el,
neatins de legile tristeții
cu mâinile deschise ca un curcubeu
peste cerul vieții,
îmbrățișând soarele,
surprinzând speranța
în ipostazele unei femei
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (22 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea sfărmând patul lui Procust
Ești liberă să-și faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ți acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-și spun zei
Ești liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame
Ești liberă să-mi deturnezi orice tristețe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulți ninsoarea cuprinsă de tandrețe
scurcircuitând toți sorii rămași în Univers
Ești liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (8 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuni de vară
De-a fost iubirea noastră pătimașă
Nu înțeleg de ce dureri am împărțit,
Dacă în noi s-au descompus din fașă
Cum ne-am dorit, ne-am și-amăgit!
Dansam cu tine cu ochii-n lacrimi,
Când mă strângeai simțeam că s-a sfârșit,
S-au risipit fiorii plin de patimi,
Să reaprindem focul n-avem chibrit...
De-a fost iubirea plină de otravă,
I-am dat ca antidot stropi de cerneală,
Cu inima albastră și bolnavă
Între noi s-a întins o plajă goală...
De ce în ochii mei tristețea se ascunde,
Când sunt aici, iar tu pe unde ești?
Nirvana noastră nu răspunde
Și împăcarea ține de povești...
[...] Citește tot
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioplire în lacrimă
Pe cerul strâns sub gene, cu dalta mi-am cioplit
Din lacrimă, cuvinte, din ziduri, infinit...
Un S. O. S. se zbate pe valuri... albatroși,
Ascund în taina lumii doar ochii tăi frumoși.
Când marea,-n depărtare, mi-alungă întristarea,
Eu mă arunc în valuri și mă cunun cu marea.
Îmi las pe plajă pașii... Pădurea de nisip
Îmi va umbri durerea, mă va ascunde-n timp.
Sunt liniștea uitării, hotarul unui gol.
Și briza sărutării cu gândul o măsor...
S-a stins însingurarea apusului de viață,
Acum, în valul vieții, te strâng mai tare-n brață...
Văd munții de-ntuneric cu se surupă-n mine,
Te văd în linii frânte, supuse și virgine,
Oceanele mi-s lacrimi... ce curgere?! n zadar!
Căci tu rămâi prin mine, făclie și amnar.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite,
pictează-mă în culorile nemărginirii
supreme
când sufletele nostre boeme își vor da
ultima lor întâlnire
spre moartea nebună,
ceea ce n-ai știut niciodată este
că-n mâna mea stângă ți-am pecetluit
o cupolă arzândă de gânduri sihastre,
pentru a mă cunoaște o nouă viață
prin Calea Lactee,
lacrimile mele de femeie te-au cizelat
în cel mai iubit bărbat de pe pământ,
în infinitul mării albastre mi-am ascuns
zâmbetul,
ca să pot să te cânt asiduu, în univers,
uite, chiar din versul acesta firav,
ți-am șlefuit o altfel de nemurire,
cu tine am fost cea mai frumoasă,
dar și cea mai tristă ființă lumească,
am înălțat castele de nisip prin iluzii
[...] Citește tot
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- sex. - bani. - haine. - mașină. - corp de plajă cu six pack. - reputație și respect. Imaginează-ți că în cele mai multe cazuri, oamenii își doresc aceste lucruri doar ca să simtă că valorează ceva, că sunt importanți și contează. Ce trist trebuie să fie să ai toată lista de mai sus și să simți că ești la fel de mic și neimportant ca și când nu le aveai. Și mai imaginează-ți că dacă ai știi cine ești cu adevărat, câtă putere ai defapt și care ți-e originea din care vii și unde te vei întoarce, nu doar că nu ai mai avea nevoie de nimic din cele de mai sus ca să te simți împlinit dar chiar le-ai putea obține relaxat și răzând. Doar că pentru asta trebuie să uiți tot ce știi și să faci munca interioară cu propriul suflet. Psihologie, dezvoltare personală și spirituală. Doar că psihologia nu se vede din prima. Și nici sufletul sau munca interioară. Așa că omul continuă să fugă după ce se vede. După primul lucru care se vede. Fără niciun rezultat. Ca o maimuță. Proastă.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre plajă și tristețe, adresa este: