Citate despre ploaie și secunde, pagina 2
Plouă cu granule de frig pe aripa timpului înrourat de priviri
Pe fiecare
palmă a timpului
plouă
cu granule de frig
căci iarna aceasta
și-a intrat în drepturi
e alb pământul
în culoarea aceasta a iernii
cu o mantie subțire
acoperit
și zâmbetul soarelui aproape
lipsit de putere
ne-a înflorit
iarna sub picioare
cu flori de gheață
și flori de omăt
într-o peliculă subțire de frig
pe fiecare înfășurându-ne
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 ianuarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Mor poeți" de Valentin David
Nopțile-s mai lungi și mai pustii,
Se coboară doliul în poeme,
Plânge pana și cerneala geme,
Versul, cum să poți, să-l mai învii?
În oglinda lacului, un val
Abia mai ajunge să apuce
Ramul unei sălcii ce se duce,
Să împingă bărcile la mal.
Lacrima ne plouă peste frunți,
Ploile-s mai reci și mai nebune,
Tunete se-ngrămădesc pe strune,
Se ascund secundele în munți.
Muzele agonizează-n cor,
Cupidonii în genunchi jelesc,
Stele-ncep să cadă nefiresc,
Când ne mor poeții... și cum mor!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi fi fericirea ta
Te-am îmbrăcat cu flori și te-am ascuns în viața mea
Pustie
Am luat un vis și l-am păstrat în noaptea noastră
Târzie
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste
Cu rouă
Și mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău sărut divin
Să plouă...
Doar gheața se-odihnea în pieptul tău născând
Furtună
În frigul tău dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebună
Cu flori te-am îmbrăcat crezând că frigul va pleca
Din șoapte
Căldura mea te-a înghețat mai rău și te-am pierdut din nou
În noapte...
Secunde trec și doar atunci m-apucă dorul iar
De tine
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să vină toamna
O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncați peste-acoperișuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurișuri.
O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie și râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-și să bată.
O să vină toamna, inevitabil și sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent și himeric
În nopțile peste-ntuneric stătute.
Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veșted arzând peste nări.
Anotimp descleștat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde și stări.
poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmare a unei secunde
M-am nascut dintr-o secunda
de neatentie a universului
fiindca am primit
trup si glas de om inchizand
o furtuna in suflet.
Am strans in acea secunda
toate iluziile si amintirile timpului
si le-am inchis in coconul de argint
ce avea sa se numeasca visare.
Si tot in acea secunda
am cules cuvinte si silabe
pe care le-am trecut stravezii
prin mijlocul inimii mele
Iar ceea ce a urmat
s-a numit cunoastere.
O secunda a fost de ajuns
ca sa scape toate grijile si deceptiile
dintre marginile anotimpurilor
astfel incat le-am trait pe toate
adanc in abisul din mine.
[...] Citește tot
poezie de Monixa Danila
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ploaie și secunde, dar cu o relevanță mică.
Toamnă-ntre noi
În inima ta e răcoare,
S-așterne a toamnă-ntre noi;
Mă tem să mă-ntreb "de ce oare?"...
De ce mi-e în suflet noroi?
Secunda inertă mă doare;
Mă doare privind înapoi
Iubirea-i o rază de soare
Ce nu mai răzbate prin ploi.
Prin minte mi-e vifor de șoapte,
Pe uliță hurui-un dric,
Iubirea, doar miere și lapte,
Se urcă să șadă un pic.
Întinde în grabă o mână
Să ții acest dar efemer! -
O mână pe soartă stăpână,
Căci dricul se urcă la cer...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te aștept
Pașii mei se aud străini în noapte,
Mergând pe trotuarele înguste și pustii,
Din sufletu-mi trimit spre tine șoapte,
Și-ți spun că te aștept să vii, să vii.
Prin ploaia cu picuri mici, de diamant,
Mă îndrept exact spre nu știu unde,
Sunt ca un orologiu amorezat și ambulant,
Ce număra în ploaie picuri și secunde.
Te aștept sub felinar să-ți cânt,
Să vii precum o floare albă de cais,
Purtată pe brațe de adierea unui vânt,
Te aștept s-apari în al meu vis.
poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier (sonet)
Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat și asimetric.
Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieții, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.
Înlănțuit pe veci de coapsa morții
Ce-și plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopții
Același brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorții
Când își ucid trecutele-nceputuri...
sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-am venit pe lume?
Eu n-am venit pe lume să mă așez la masă
Și să aștept poeme la mic dejun și cină;
Când m-am născut în vară, era marea frumoasă
Și m-a stropit în glumă cu un pahar de vină.
Și n-a știut că vina o voi purta în sânge,
(M-am rătăcit prin viață, mai singură ca luna;)
Și fiecare toamnă, atâtea ploi îmi plânge,
Că le păstrez în mine, să-mi plângă-ntotdeauna.
Eu am venit pe lume, ca un copil cuminte
Și n-am cerut bomboane, păpuși sau prăjitură;
Doar așteptam iubire și nu știam că minte
Cuvântul ce-n altare pe dumnezei se jură.
Și m-am mutat în mine, cu tot cu poezie
Și am fugit de lume, în lumea mea albastră,
Să-mi port cu mine crucea, destinul să îmi fie
În lacrima icoanei din strana ei sihastră.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunde strâmbe
Nimbul lipsește în spațiul cu îngeri răniți
și spatele întors către divinitate,
frigul intră prin pereți, până-n oase,
slăbiciunile omenești umplu nimicul
c-un timp ce nu se mai întoarce.
Biserici vechi și noi toarnă vecernii,
suntem restructurați din rugăciuni,
ce cad ca o ploaie, cu grămada,
în cuvinte dezgolite de sâmbure învelit în lumini.
O primăvară nevie umblă pe străzi
buimacă,
ghioceii germinează-n pământ.
Strâmbăm secundele
ca în ele să încapă visele,
ce le purtăm cu noi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoza intamplatoare
Eram libelula...
Te-ai aplecat, cu ochii mari, deschisi
a mirare, asupra mea.
Cu infinita grija, ai intins
o mana, sa ma aperi de umbra
ploii.
Ti-am simtit caldura,
m-am prins, usor,
de-un deget oferit mie ca sprijin.
Am intors privirea spre tine
si te-am zarit, deschizandu-te
intreg, mie, cu un zambet.
Si-atunci, intreg cerul s-a deschis,
ai intins mana ce ma ridica spre slavi
si-am devenit puterea
Care nastea lumina.
Ne-am privit in ochi, in
fractiunea de secunda
decisiva:
ti-ai concentrat fiinta
[...] Citește tot
poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de mine și de noi
când desenam prințese pe foi.
Mi-e dor de pașii tăi prin noroi,
mi-e dor de amândoi și de ploi.
Mi-e dor de atâția oameni,
mi-e dor de-asemeni
de visele noastre neterminate,
mereu în zori imaginate.
Aș vrea să schimb cuvântul dor.
să-i spun mai bine, ador.
Un simplu "a" în fața lui dor.
ce sentiment cuceritor...
Mi-e dor de atâtea secunde
pe care le-am împărtit la doi,
în prima secundă vorbeam eu,
apoi citeam pe buzele tale
ocupate cu buzele mele... ador.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fatalitate
Toacă de zgomot
Picături ce cad după ceas
Magnet de secundă
Sfredel ce-n cerc m-amețești
Doare
Mă smulg clipele din locu-mi
Și nu mai sunt acolo
Sunt altul
Ceasul magnetic al secundei
Mă joacă.
Festă după festă și nu reușesc să mă prind
Curentul de timp mă soarbe,
Aproape c-apuc veșnicia.
Încet streașina se scurge în mine
Picături de timp mort îmi zac pe față
Nu plâng îți răspund,
Și-mi răsare în ochi un zâmbet
Uneori plouă cu soare
alteori soarele plânge
Speriat de zgomotul de toacă.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi fi fericirea ta
Te-am îmbrăcat cu flori și te-am ascuns în viața mea
Pustie
Am luat un vis și l-am păstrat în noaptea noastrã
Târzie
M-a mângâiat un răsărit pe buzele-mi prea triste
Cu rouă
Și mi-am dorit atunci, de sus, cu-al tău sã rut divin
Să plouă...
Doar gheața se-odihnea în pieptul tău născând
Furtunã
În frigul tău dorm lacrimi ce au cuprins iubirea mea
Nebună
Cu flori te-am îmbrăcat crezând cã frigul va pleca
Din șoapte
Căldura mea te-a înghețat mai rău și te-am pierdut din nou
În noapte...
Secunde trec și doar atunci m-apucă dorul iar
De tine
[...] Citește tot
poezie de Mariana Eftimie Kabbout din Sărutul unui înger
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Casă de piatră de vânt
cuvintele sunt
coatele și genunchii unui poem;
de multe ori ele aleargă
cu genunchii inimii la piept,
sau se târăsc pe coastele ascuțite
ale timpului prezent,
doar ca să acopere o pată de pe cer
cu un buchet de flori atemporale,
ori să umple golul din piept
cu muzica unui infinit cu multe zecimale...
poemul acesta însă,
este o nuntă mare;
o nuntă a cuvintelor cu universul
o nuntă a secundelor cu poemul...
... vântul scrie prefața unei cărți,
doar cenușa mai știe
numele autorului de pe copertă;
în cer, zeii citesc tardiv postfața
[...] Citește tot
poezie de Florin Constantin Verdeș din Eu, cu eURI (2018)
Adăugat de Florin Constantin Verdeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguire
Se tânguie copacii... Un dans nebun, vulgar,
De ramuri dezgoliți... Cu frunzele de jar,
Alunecă spre mâine, în râuri de secunde
Cuvinte de lumină... Ce cioburi sângerânde!
Mai tremură-n oglinda tăcerilor de-o clipă
Și nori de praf! Și ploaia spre ceruri se ridică!
Cad plumburii poeme pe caldarâmul ud...
Adorm în simfonia acestui început.
Tăcerea doare, doare! Durerea se dezbină...
Sunt simfonia toamnei... O aripă virgină
Alunecă-n clepsidra secundelor murdare.
Se tânguie copacii... Tăcerea doare, doare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbrela de ploaie
În ropot de ploaie,
iarna-și înmoaie
ultima bucățică de toamnă,
iar cu un nour albastru ce toarnă,
închide, oftând, orice rană...
O foaie plăpândă se lasă stropită
de alba cerneală, acum, risipită
prin colțuri, pe margini și, plină de sens,
cu fulgi de zăpadă, se-ascunde-ntr-un vers...
E iarna, dar plouă...
Cerul senin și-a tras într-un ceas,
perdeaua albastră de rouă,
iar eu, la pas, pe poteci ce se-afundă
în lutul ce curge ca o secundă,
mă strecor printre picurii reci,
având ca umbrelă de ploaie, o umbră...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prinosul iubirii
(lui Anas Mihai și Nicoletei)
pe inima zilei toamna scrie un poem
și dragostea devine păpușă de cristal
oamenii etalează romantismul suprem
vântul poartă emoții în ritm muzical.
secunde se nuntesc într-un frumos altar
ploaia este martoră la fluxul iubirii
plouă cu speranțe mari și vise cu har
se ridică la ceruri din prinosul trăirii.
la Cuibul rândunelelor mirii jubilează
un sărut prelung ajunge-n univers
sufletele pereche se armonizează
cu magia toamnei din actul divers.
nuntași se fericesc cântă și dansează
pe mine mă inspiră să mai scriu un vers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pluteam
pluteam peste goluri,
o explozie celulară ploua înăuntru,
un șuier de arbori biciuia lumina,
secundele veneau de după lună.
prezentul a făcut
din libertate o formă cu margini
rătăcind verdele-n albastru,
un repetat clișeu se-nșiră pe timp.
evadez în oaza surdă
cu trupul agățat de-un cântec de greier
printre curbe obosite,
înțelegând cum tăcerea din vid nu-i tăcere.
în mine e un loc pregătit pentru
sunetele picăturilor de ploaie,
silabele ce suflă în jarul mocnit,
pentru literele ce mă chinuiesc
când te aștept să intri în poem.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin maci de dor arzând
Ce hoți de vise oarbe din mine te-au furat
Și cine te ascunde în umbre de tristețe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandrețe?
Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Și unde să-ți caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu știu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.
Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îți simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopți de Sânziene.
Ce sunt fără de tine? Solstițiu de opreliști.
Mi-e inima rănită și nu găsesc răspuns,
Veșminte sângerânde brodate cu neliniști
Și-o vină fără vină cu suliți m-a străpuns.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ploaie și secunde, adresa este: