Citate despre pocăință și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la pocăință și viață, dar cu o relevanță mică.
Îndemn creștin
Când ai sufletu-ncărcat
De păcate și greșeli
Fugi la Marele-mpărat
Ca să scapi de poticneli.
De ești trist ori supărat,
De ai sufletul amar
Mergi la Prințul Preacurat,
Căci Isus e plin de har.
De-ai greșit și-ți pare rău
Și din suflet te căiești,
Dacă vrei să fii al Său
Vino să te pocăiești!
Vino-ndată, ce mai stai?
Nu mai sta pe gânduri, deci!
Știi tu câte zile ai?
Domnu-ți dă viața de veci!
[...] Citește tot
poezie de Dorel Puchea din Semințe de Rai
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Biblia
Îți spune Domnul fericit
De ai citit, de-ai împlinit
CUVÂNTUL LUI.
Și ție ea-l recomandată
Că are o putere minunată
ÎȚI DĂ VIAȚĂ.
Ea îți arată mântuirea
Ea îți ferește rătăcirea
E UN DAR MINUNAT.
Ea alină suferința
Ea mărește pocăința
E O HRANĂ ZILNICĂ.
Întăriți-vă prin ea
În Domnu-n puterea Sa
ÎN CREDINȚĂ.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericit e omul care în viața lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preț pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii și morții. Omul își spală sufletul în lacrimile pocăinței, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericit e omul care în viața lui a strâns un potir de lacrimi. Acesta este darul cel mai de preț pe care îl poate oferi omul lui Hristos în ziua cea mare a venirii Sale, când va judeca viii și morții. Omul își spală sufletul în lacrimile pocăinței, căci lacrima este sângele iubirii. Lacrimile iubirii se prefac în stele pe bolta cerului.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Braminul
Eu v-am spus odată, că omul când greșește
Adeseori pe altul se dezvinovățește;
Iar dacă nu-i rămâne alt chip de îndreptat,
Apoi ori întâmplarea, ori dracu-i vinovat.
În India bogată
Un cuvios bramin,
Deși era în faptă
De rele patimi plin,
Însă prin iscusința acea de ipocrit,
El da încredințare
Că ar avea purtare
Întocmai cum se cade unui bramin cinstit.
Oare ipocrizie
Și-ntre bramini să fie?
(Sau numai pe la noi
Sunt lupi în piei de oi?)
La astă întrebare
Chiar fabula mea poate să facă dezlegare.
Braminii împreună cu toții viețuiesc
Și se povățuiesc
[...] Citește tot
poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup și... suflet
În viața noastră trecătoare,
Cu gândul mai păcătuim,
Ba și cu fapta des greșim,
Cum "șanse" are fiecare
Pedeapsa amenințătoare,
Ne face să ne mai strunim
Cer popii să ne spovedim,
Să luăm măsuri suplimentare
Și-astfel, se căina Gigel,
O pocăință cât un plai,
Plăcerea o simțea în el,
Cu gând de-ascet, lipsit de grai,
Era cu trupul în bordel
Și sufletul tânjind spre rai...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
E păcat
e păcat
ca păcatul
să-ți stăpânească
viața
și să te smulgă
din paradisul
pregătit de ziditor
pentru fii pocăinței
și ascultării
e păcat
ca păcatul
să-ți spargă viața în
mii de cioburi
și să te arunce
în prăpastia morții
e păcat
ca păcatul să-ți
sfâșie trupul
și sufletul
să muște din tine
[...] Citește tot
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă Ție!
Cred în unul Dumnezeu,
Ca orice om de pe Pământ,
Căci a crede nu e greu
Viața e un lucru sfânt.
Tot ce-i pământesc, frumos,
Te atrage spre păcat,
Care om nu-i păcătos
Și greșit n-a mai călcat?
Pe nimeni n-am umilit
Am făcut și câte-un bine,
Nu știu când am și greșit?
Spuneți voi, Puteri Divine.
Muezini, strigând credință
Prea înaltului Allah,
Călugării cu pocăință
Care doar mătănii fac.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul care strigă
Într-o piele de cămilă
Sta unu-mbrăcat mereu
Și-a venit la el o dată
Unul mare fariseu.
- Cine ești? fu întrebarea
Unui preot ce-i Levit
Împlinitu-sa scriptura
Mesia El a venit?
- Nu-s Ilie, nici prorocul
Și nu sunt eu nici Isus
Cum în file de scriptură
Este zis și este spus.
- Dar răspunde la întrebare:
Cine ești? Ca noi să știm
Căci botezi și nu departe
De oraș Ierusalim.
- Eu sunt glasul care strigă
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem
Blestem este ce m-a ajuns
Și-mi poartă sufletu-n derivă,
Căci m-am întors și m-am tot dus,
În față-n spate, deopotrivă.
Încerc cumva să mă trezesc
Dintr-un coșmar făr' de sfârșit,
Mă lupt făr' ca să reușesc,
Din zori și până-n asfințit.
Mă rog să îmi fie iertat
Răul făcut fără să vreau,
Dar parcă nu sunt ascultat
Și-n loc să ies, m-avânt în hău.
O, tu, chinuitoare viață,
Mă ți'ntr-un chin mistuitor,
M-arunci în acea deasă ceață,
Nu pot să ies, tu vrei să mor!
[...] Citește tot
poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (2 decembrie 2013)
Adăugat de Viorel Vasilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau Isuse
Vreau Isuse să-ți cinstesc
Numele și-a Ta Ființă
Căci o Domne te iubesc
Și vreau ca să te slujesc
Dup-a Ta Isus credință
Vreau să laud al Tău Nume
Să-ți dau cinste și onoare
Biblia Doamne cum spune
Eu să las această lume
Tu să-mi dai Isus salvare
Vreau Isuse să trăiesc
Evanghelia Ta Sfântă
Ție să mă dăruiesc
Și în veci să te iubesc
S-aud îngerii cum cântă
În lumina Ta curată
Doamne veșnic să mă scald
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Maică Sfântă
O, Maică Sfântă, prea curată.
Ce pe toate le împlinești
Și omului păcătos.
Lumina îi dăruiești
Tu atunci când ai plecat
Ierusalimul a lăcrimat
Măslinii s-au aplecat
Pământul s-a cutremurat.
Roagă-l pe fiul tău
Sa scape lumea de rău,
Să se uite pe pământ,
Fiindcă lumea s-a-nrăit,
Pământul s-a umplut de răutate,
De ale noastre grele fapte.
Azi am uitat de sfinți și pocăință...
Cât de ușor ne lepădăm azi de credință.
Pământul s-a umplut azi de păgâni
Ce nu mai știu de rugăciuni
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rodul iubirii
Desprinse de floare, de aurul ei,
Își iau zboru-n aripi ca albi porumbei,
Fluturi ce-ating miezul de vară
Sărutând-dulce, poama o înconjoară...
Duc din dulceață și altor flori,
O taină-a iubirii-n polenul de flori,
Le poartă viața în viitor,
Culegând, împărțind... polenul de flori.
'N-curând, din dulcea iubire,
Vor răsări flori cu dulce de miere,
Alți fluturi le vor uni în iubire
De miere, de aur, polen de iubire...
... albele aripi ating flori pregătite,
de nuntă în dulce... mirese iubite...
Polen de cuvinte din sfântul Cuvânt,
Îndrăgostește pe viață - oameni de rând.
[...] Citește tot
poezie de Sanda Tulics (21 iulie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Doamne! Eu ție mă închin,
Cu-adâncă umilință,
Mă iartă, căci până acum,
Eu n-am fost cu credință.
Până eu bucurii aveam,
De ce să mă mai rog?
Și rar îți mulțumeam,
Pentru al meu noroc,
Uitând de pocăință.
Păcate, nu mi se părea,
Că am făcut prea multe,
Dar am eu dreptu-a judeca,
De am, sau nu păcate?
Acum eu ție mă închin,
Cu-adâncă umilință,
Ascultă rugăciunea mea,
Ce-i spusă cu credință.
Mai rabdă-ne, dacă mai poți,
Păcatele din lume,
[...] Citește tot
rugăciune de Valeria Mahok (21 februarie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul vieții
Viața-i o cădere înspre Cer
Și-un rapid urcuș spre neființă,
D-aia trebuie s-avem sființă...
Omule, la tine, astăzi, mă refer.
Chiar de ești sărac sau moșier,
Trebuie să treci prin pocăință,
Pentru semeni, tu să ai priință,
Că ești preot, prinț sau liftier...
Toți ne-om răstigni, cumva, pe cruce,
Până și o stâncă se dizolvă-n fum,
După cum se știe, viețile-s caduce,
Nu rămâne-n urmă, decât un parfum,
Sufletele noastre, însă, nu-s uituce,
Timp în care carnea ni se face scrum!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
O liniște adâncă s-a lăsat
Peste planetă, oraș și sat
Și- acel necontenit tumult
Al vieții noastre trepidante
A rămas o amintire, în trecut.
Acum în liniște deplină
De dor nebun tânjim,
Doar afară să ieșim,
După zilele de-odinioară,
Când râdeam în plină stradă,
De joaca-n grabă cu copiii,
De stat la coadă n farmacii,
De munca noastră cea stresantă,
De-o vorbă-n treacăt aruncată
Vecinului de peste poarta.
De teamă sufletul-îi cuprins
Să nu avem Coronavirus
Și-n spital să îl tratăm
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (2 aprilie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii lui Dumnezeu (1 Ioan 3)
Ce dragoste ne-a arătat
Ce dragoste Tatăl ne-a dat
Copii Lui să ne numim
Și suntem după câte știm.
Lumea nu ne știe cum nu L-a știut
Cum și pe Isus nu L-a cunoscut
Preaiubiți suntem copii
Al Celui din veșnicii.
Ce vom fi nu ni s-a dat
Încă nu s-a arătat
Dar când se va arăta
Toate atuncea vom vedea.
Vom fi ca El, vom fi așa
Cum este noi Îl vom vedea
Nădejdea asta dacă o ai
Te pregătești și nu mai stai.
Cel care păcatul face
În fărădelege zace
Isus, El s-a arătat
Pentru ca să fii salvat.
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capcana
Un lup hălăduind prin munți
Îi zise oii rătăcite:
-'N-ai teamă, sunt sfârșit, n-am dinți
Iar oasele mi-s betejite;
Mai mult de-atât, m-am pocăit
Și duc o viață de ascet;
Că tare-am fost nesăbuit
Nici nu știi astăzi cât regret!..
Ia vino-ncoa la iarbă grasă
Și te-oi veghea ca un părinte;
Tu, noatenă așa frumoasă
Ca solitară.. nu-i cuminte!
Se-nduioșă atunci țurcana
Din gene tremurând mărunt,
Își scutură cu grijă blana
Și înspre lup porni păscând.
Acesta cade în extaz
Fixează lacom glezna-i fină,
Apoi o prinde de grumaz
O sfâșie și o termină
[...] Citește tot
fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum...
Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum
Cad rând pe rând suspine ce-n anii tinereții,
La ceasul slăbiciunii, au fost un sprijin vieții,
Pe când eram în parte alt om decât acum;
Voi toți, dacă iubirea v-a scos din piept suspine -
Că-n fel și chip aicea mă zbat și plâng avan
Între speranța vană și între chinul van -
Mă veți ierta, și mai mult: veți suferi cu mine!
O, astăzi știu c-adesea întreaga lume rea
A povestit atâta pe socoteala mea,
Că singur eu de mine mă rușinai amarnic.
Astfel, rușinea-i rodul greșelii de-altădată,
Rușinea, pocăința, cunoașterea curată
Că tot ce place lumii e numai vis zădarnic!
sonet de Petrarca din Sonete, Prolog (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirile
Motto: "N-ai cum să te pierzi, și nici să greșești
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primești"...
Fericit omul bun, și frumos, și curat
Iisus Hristos și pentru el S-a rugat
Pe Muntele Măslinilor și pe Cruce
În urletele gloatei năuce.
Fericit cel ce pierde totul în viață
Avere, trufie măreață
Dar nu și credința în Domnul Iisus
Care pe toți ne iubește nespus.
Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.
Ea trupul și sufletul și-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre pocăință și viață, adresa este: