Citate despre poduri și timp, pagina 2
Într-o simplă credință
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit și liber,
într-o simplă credință
iubire.
poezie de Camelia Oprita din Poeții noștri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O arhi-amintire
Era o zi senină, ca acum
(Tu, chintesență-a zilelor senine!).
Se destrămau pădurile de fum
În urmă, pe cețoasele coline.
Călătoream, de mult, către apus
Când drumul m-a adus într-o câmpie
Greu adâncită-n umbra viorie
A codrilor ce-o străjuiau de sus.
Și te-am zărit. Departe, în amurg,
Fixai curbura unui spațiu care
Înainta treptat în înserare
Cu soarele și neclintitul burg.
Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit
Acolo chiar, pe dalele curbate,
Și am rămas cu tine în cetate,
Și cred că tot acolo am murit...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din Epistole (1990)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
* * *
Dedicație tatălui meu
Domnule Consilier,
de "cules", eu îți ofer,
diploma alăturată
ca s-o vezi, în fine, luată.
Ți-ofer s-o pui în ramă,
în salon sau chiar în cramă;
să rămâie mărturie
dintr-un veac de studenție
și urmașilor să spună
c-a fost lungă, însă, bună.
Și, prin secoli, vară, iarnă,
praful iernii s-o aștearnă,
căci de-o diplomă, e lege,
numai praful se alege,
dacă nu e la mijloc
și-o fărâmă de noroc,
care-n vremile-astea grele
se traduce prin... proptele!
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Mușatescu (30 octombrie 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La anul și la mulți ani
Anul Nou ne trece pragul,
Să-i primim în suflet largul,
Sănătatea să ne-o înnoiască,
Bucuriile să le-nmulțească,
Liniștea s-o facă stâlp de ușă,
Grijilor le vânture cenușă,
Pod spre împlinire să urzească
Și de oameni răi să ne ferească,
În credință să ne înfășoare,
Cugetului nască-nseninare,
Ochiul să ni-l umple cu lumină,
Lacrimii să sece rădăcină,
Altoiască-n inimă iubirea,
Urii să înnoade împietrirea,
Izvorască-n ocean și mare
Multă, să o soarbă fiecare,
[...] Citește tot
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asfințit
Peste-aceleași arătări și-aceleași case
clopot de sear-aud. Și stau în cruce
cu o zi sub cer pierdută.
Prin ani subt poduri se depărtează
ce focuri vechi? ce nouă plută?
Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă.
Se desface - care poartă?
Se deschide - care ușă?
Ies vârstele și-mi pun pe cap
aureolă de cenușă.
Întârziind subt vremi schimbate,
îmi taie drumul - care prieten?
Îmi taie pasul - ce vrăjmaș?
Ah, pasărea Foenix ca altădată
nu mai zboară peste oraș.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia din mine
Femeia din mine trece desculță
peste podul palmelor tale,
în fiecare dimineață te caută,
dezgolită de teama că nu vei mai fi,
îți aduce cafeaua la ora fixă
și tu îi spui că s-a întâlnit mai întâi cu Dumnezeu,
de aceea e atât de frumoasă...
Femeia din mine râde între macii sălbatici,
știe că ziua e copilul ei drag,
pe care refuză să-l înțarce...
Așteaptă să coboare noaptea,
doar să adoarmă pe pieptul tau,
pentru a-i strecura câteva stele printre degete,
nimeni nu mai poate trece prin ea,
știe că orice sfârșit este o ușă,
după care, pentru tine, femeia din mine
înflorește la fiecare secundă, căutându-te...
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta Duminică
Sunt al singurătății mele,
M-a cumpărat ca să mă pună
Să curăț praful de pe stele,
Nu de puține ori pe lună.
Iar la sfârșit de săptămână,
Când pleacă la vreo liturghie,
Rămân cu sufletul pe mână,
Dereticându-l pe chelie.
Finalizându-mi episodul,
Datoare nevrând să-mi rămână,
Mă pune să-mi aleg din podul
Cel vechi, o nouă săptămână.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrân de-atâta lună
Am scris în tinerețea mea nebună,
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Era făcut din calcar și furtună
Orașu-n care am visat să fug,
Purtând în păr cenușa mea de rug,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Vai, podurile peste râu răsună,
De-atâta alb halucinant din cer,
Și simt că mă topesc în ierbi și pier,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
Și noaptea mea cu moartea mă cunună,
"Albit și alb, bătrân de-atâta lună".
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proză
Ce muritor e omul din popor!
De când există aburi și benzină,
Eu nu cunosc ceva mai muritor
Ca omul, când îl calcă o mașină...
Își ia-ntr-o zi nevasta și băiatul
Sau fata,
Și pleacă cu acceleratul.
Dar la un pod stricat, la un tunel,
O roată sare de pe linie... și, gata!
S-a isprăvit cu el.
Te uiți la altul cum adună bani,
Parc-am trăi un milion de ani.
Dar într-o bună zi, te miri ce-l doare,
Și când să zică bodaproste, moare.
Ce n-a făcut mașina, face boala
[...] Citește tot
citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aruncarea podului de pe om
Mi-am aruncat hainele
și apoi
m-am aruncat în flegmă!
Luna dogoarea o stea să o-nfulece!
Porțile se strângeau în brațe
Caii se lingeau în șa
Podurile se apropiau de ora trezirii.
În timpul acesta fumam un arbore suculent.
Apoi toamna!
A venit cu un copil uscat pe o frunză
Nimeni
Dar absolut nimeni nu a bănuit
că în burta lui
o mamă își ascunde țipătul.
În timpul acesta o lacrimă fuma o umbră...
Hainele!
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Lucian Avramescu
Lucian Avramescu - Poetul cu "rădăcini de piatră"
care a reușit să construiască pod între realitatea zilelor noastre și străvechile tradiții românești.
Scrierile sale de neegalat
vor rezista testului generațiilor,
strălucind în viziunea transmodernismului viitor.
Lucian; De acum încolo,
mâna nu-ți va mai scrie suferința pe cer,
ci dragostea ta pentru Dumnezeu,
Pentru că moartea nu este doar ușa crucii,
este puntea spre viața veșnică,
unde Totul îmbrățișează cu grijă Totul!
poezie de Camelia Oprița din Condeiul de Aur (12 decembrie 2021)
Adăugat de Carol Mihăescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntorc la liniște
Vreau să devin bătaia inimii mele
Și țipătul sufletului să nu-l mai aud
Să-mi duc singurătatea în vacanța mare
Și visele de-acum să mi le urc în pod.
Boabe de minute sau o mulțime de ani
Momente suspendate în orele toate
Te privesc între fărămituri de timp sideral
Mă întorc spre gândurile mele uitate.
Mă-ntorc la liniștea silabelor nescrise
M-adun în jurul meu lipită de lumină
Cuvinte sap în râul care mă inundă
Descopăr curcubeul din mine ce înclină
Mă-ntorc la liniștea dintâi și sper în tine
Lăsând doar timpu'-n urma lui, ce nu-i de vină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod peste suflet
Sufletul meu nici n-are pod
Și zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i țărmul celălalt,
Vadu-i adânc și ceru-nalt.
Ca peștii, din abis, stâncosi,
Răsar munți tineri, și munți roși,
Contemplu palma lor de lut
Și zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă țin de-un plai
Și-not spre gura mea de rai.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefață
Gingaș întâi, un ger îmi crește-n oase
O iarnă rea, cu-aromă plumburie.
Din piscuri mari de piatră și trufie
Mă râd, bălane, stele somnoroase.
E chinul meu trudind între hotare
Nelimpezi înainte, nici în urmă
Ca să culeg din vreme ce se curmă
O zestre-abea, cu boabele amare.
Visai un pod pe veacuri și pe spații
Sub care-o lume proaspătă să crească
Dar mărginit în coaja lui firească
Se sparse visu'câteva vibrații.
Drumeț, bătrân acuma de înfrângeri,
Întorc în umbră aripile-acasă.
Poema strâmbă doar le e rămasă.
Te simt, citită, inimă cum sângeri.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 42 (24 octombrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hotărnicie
Să îngrămădesc în sunete lumina decantată-n palme,
ca ofrandă vie dată lumii,
am cântărit în zi, în noapte cu tumultul lunii,
de folos cântării stelelor să fie.
În balans, m-am hrănit cu strugurii pleznind a vin din vie, am tăcut.
Din vuietele line, cu toată neorânduiala,
pod peste cutremurate neputințe am făcut.
Atârnă de un fir de vânt, împinsul zilelor în liturghie?
Când din stânga, când din dreapta,
chemarea naosului, huuii, cum adie!
Cât poate sufletul, în pana aripii, dulcea apăsare a oblăduirii să țină?
Cupa pătimirii, de tină și icoane e plină.
Hotărnicesc de capul meu înțelesul așezării sfinte?
Trimit indicii cei dragi din morminte...
La ce te-nchini entuziast, curat?
Auzi? Clopotul de adunare în adâncuri a strigat. (3 iulie 2019-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (3 iulie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum?
cum să arunci în zile mai proaste
poduri de flori peste râuri secate
și peste
artere uscate bucățite cu drujba
rusească până în oasele noastre?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul Mirabeau
Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Și dragostea noastră...
Eu știu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub brațele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Iubirea ca râul curge ușor
Și se petrece.
Înceată-i viața - val călător,
Nesecat e-al Speranței zbor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori suntem legați de amintiri
Uneori suntem legați de amintiri
și nu există foarfece care să poată tăia
acele fire rezistente.
Sau frânghii!
Vezi podul de colo, de lângă Casa Artiștilor?
Câțiva pași înainte de acel pod
jandarmii au împușcat mortal un muncitor
care mergea în fața mea.
Aveam atunci doar doăzeci de ani,
dar ori de câte ori trec pe lângă acel loc
amintirea revine.
Mă ia de mână și mergem împreună
spre portița cimitirului evreiesc,
prin care am fugit
din fața puștilor.
Anii au trecut cu pași tremurători, șovăitori,
și eu împreună cu ei.
[...] Citește tot
poezie de Jaroslav Seifert, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minunea întâlnirii
Minunea întâlnirii
A fost o minune că ochii s-au întâlnit în nunta viselor.
Ascultau povestea, scuturând praful urmelor.
A fost o minune că am plecat la drum spre poemul crucii.
Acolo, energia altarului urmărea mișcarea privirii.
Am vizitat înnoptarea cu fuga zorilor,
Zăboveam cu inima pe zâmbetul strălucirii.
Goneam între maluri mai aprinsă decât înstelarea.
M-am întors din uimire cu mâna întinsă.
Uite! Aici îți găsești echilibrul, ți-am zis,
apropie-te, strânge în palmă mărturia întâmplării!
Am să te iubesc până la sfârșit,
cu doina cerbilor la adăpatul lunii.
A hărăzit vremea scrierea cu minunea efortului ziditor.
Au trecut năzdrăvăniile leilor,
aniversările nașterii întâlnirii cu lumea,
a trecut ziua femeii dătătoare de pași,
s-au traversat anii cu poduri de gânduri,
s-au năruit așteptările albului,
s-au înălțat curcubee la straja anotimpurilor.
[...] Citește tot
poezie de Iulia Dragomir (19 mai 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de tăcere
Apă de izvor verde-albăstruie
munte alb luminat de lună.
Înțelepciunea odihnitoare-a minții:
privire-n gol dincolo de tăcere.
am trecut peste un pod de piatră
am lăsat în urmă tot ce mă împovăra
polonicul meu pe o creangă pic poc
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poduri și timp, adresa este: