Citate despre poduri și viață, pagina 2
Rondelul trecutului
Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Re'nviază mama, îmi zâmbește tata...
Vreme câtă curs-a parcă n-a trecut.
Jar și vâlvorare soarele urcat-a.
Arde grâu-n flăcări, pân'la brâu crescut.
Iată Pometestii, iată Adancata,
Scurtul pod de bârne este retrecut.
Iarba pe tot șesul de cosit e gata.
Apele-și deșiră graiul ne'ntrecut.
Pentru viața de-astăzi mi-a sosit răsplata:
Copilandrul vesel din nou m-am făcut... -
Iată Pometestii, iată Adancata.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când
Când toate drumurile se vor sfârși,
Eu însumi voi deveni drum
Pe care trec caii somnului
De la răsărit la apus.
Când toate podurile se vor dărâma,
Eu însumi voi deveni pod
Peste care trec stelele
Apele somnului.
Când viața și moartea vor fi totuna,
Eu voi rămâne singur,
Să zidesc în cuvinte
Muntele sfânt.
Când ziua și noaptea vor disparea
Cu perechi de luceferi din univers,
Vă voi chema pe toți cu daruri
Să prelungim timpul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și de sus, de unde sta, i se părea câteodată că și el făcea parte din lumea aceea, că-mprejurul lui se-nvârtesc toate, prietenoase, înțelepte, tăcute ca și el. Și era fericit. Singura fiintă fericită! Iar când zorii mijeau și când, liniștit urca acoperamântul să se strecoare iarași în noaptea vreunui pod, gândea, multumit, că n-are nici o îndatorire catre nimeni, cum nimeni n-avea către el. Și cugeta: "Fericirea e să nu fii al nimănui, nimeni să nu fie al tău să trăiești singur: tu și cerul deasupra".
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Filosoful
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea este un pod ridicat peste fluviul vremii, fiindcă vedem zilnic cum vin spre noi, cei care trăim, pe cei morți acum 100 și 1000 de ani.
citat din Klaus Harms
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Lucian Avramescu
Lucian Avramescu - Poetul cu "rădăcini de piatră"
care a reușit să construiască pod între realitatea zilelor noastre și străvechile tradiții românești.
Scrierile sale de neegalat
vor rezista testului generațiilor,
strălucind în viziunea transmodernismului viitor.
Lucian; De acum încolo,
mâna nu-ți va mai scrie suferința pe cer,
ci dragostea ta pentru Dumnezeu,
Pentru că moartea nu este doar ușa crucii,
este puntea spre viața veșnică,
unde Totul îmbrățișează cu grijă Totul!
poezie de Camelia Oprița din Condeiul de Aur (12 decembrie 2021)
Adăugat de Carol Mihăescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul Mirabeau
Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Și dragostea noastră...
Eu știu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub brațele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Iubirea ca râul curge ușor
Și se petrece.
Înceată-i viața - val călător,
Nesecat e-al Speranței zbor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A întâlni prima dată un om a cărui privire te duce cu gândul la povești împărătești e ca și cum ai traversa un pod, sperând că ți se va schimba viața într-un frumos mod.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Gondolier, suflet boem
Gondolier, suflet boem,
cu tine du gândul meu peren,
să nu mai scriu al vieții antipoem
ci doar simplu dar nemuritor catren.
Varsă în apă sentimentele- mi trăite în lagună,
din ele fă peste Podul Suspinelor cunună.
Nici o iubire nu e mai arzătoare
ca aceea trăită în gondola ta adăpătoare
de vise și visuri indelebile,
regăsite în cântecele mirabile.
Gondolier suflet boem,
ia visele mele,
sădeștete- le în suflete Aristotele,
fă- le să devină al poeziei fonem.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
‒ De ce oaia supraviețuitoare, prinsă sub ruinele podului de peste râul Siret, prăbușit acum câteva zile ("reabilitat" și "garantat" acum 6 luni de baronul PSD Ionel Arsene"), n-a vrut să iasă prin gaura făcută ca să se salveze, deși a fost ispitită cu mâncare și era lihnită de foame?
‒ Pentru că n-a mai vrut să trăiască într-o țară guvernată de PSD, în care firmele PSD-iștilor bagă în picioarele podurilor polistiren în loc de fier beton, într-o țară în care nu mai ești deloc sigur pe viața ta.
George Budoi în Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete și satire (13 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind infinitul din ochii tăi
Cu prima picătură de lumină,
de culoarea mierii, ciclul a început,
îngerii ne veghează visul,
o înviere a două iubiri, una diurnă
și una nocturnă, ispita lăstarului
fermecat de aroma de neuitat
a celor patru elemente,
și bucuria cunoașterii din fiecare
- foc și briză, rouă și pământ iubitor -.
Flori dornice să urce această fuziune
dansează, acum, cu salba de stele,
cu luna vibrantă
și comete sfârâind trecutul,
cu galaxii întregi de foc
și cerurile îngerilor luminoși în zbor.
- Sunt mereu copleșit
de un fior sfânt când mă atingi
cu vibrațiile tale,
te sărut, acum, aici, în eternitate!
Martoră, luna
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (9 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Filosofia vieții
Filosofia clipei
lucrurile desprinse
de rădăcini
nu au cum să stea locului
e ca și cum ți-ai da seama că
podul e din pietre și apă
și e mult prea târziu să-ți amintești
din ce capăt ai pornit
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Eu m-am născut într-un mormânt despre care
cei din jur mi-au spus că se numește viață.
Pe marginea vieții mele stau niște ființe numite
părinți, rude, iubiți, copii, străini.
Fiecare are în mâini câte o lopată, cu nume și mărime
și culoare diferite.
De câte ori îmi pun capacul sau podul sau placa,
se face întuneric. Asta se numește noapte.
Când le ridică, e dimineață. Eu trebuie să spun
bună dimineața, la revedere, te iubesc, adio etc.
Și asta e tot
Ba, cică ar mai fi și-un Dumnezeu, pe care trebuie
să-l chemi cu D mare, un diavol, cu d mic,
alte câteva nimicuri și Tu. Pe tine te-am inventat
pentru a da un sens acestei ceremonii absurde, iubirea mea.
poezie de Marius Robu din Degeaba (9 decembrie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Primul Război Mondial l-am trăit la Slatina și am amintiri foarte puternice de atunci. Știu sosirea nemților la Slatina. Casa părinților mei era chiar în apropierea podului. Și am rămas cu zgomotul de tunuri, de mitraliere care se aflau la distanță de 500 de metri de noi. Și nemții nu au putut să ia podul acela. Acolo a luptat Ecaterina Teodoroiu și acolo și-a luat ea gradul de sublocotenent.
Șerban Milcoveanu în Memorii. Mici contribuții la istoria politică a României contemporane
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să ne înțelegi, trebuie să înțelegi farmecul acestui București așa cum se afla înainte de pospăiala lui de modernizare și de occidentalizare. Bucureștii cei mai apropiați de Orient decât de Apus... Ca să înțelegi oamenii și stările de acum trebuie să te întorci la vremea lui Caragea și a lui Alexandru Constantin Moruzi - acolo se află rădăcinile stărilor de azi, acolo năravurile și tradiția; tot ce-i bun și ce-i rău, ce ne-a dat viață și ce ne-a pierdut. Occidentalizarea e numai lustru; a schimbat doar Podul Mogoșoaiei în Calea Victoriei...
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și câștigau mulți bani. Celui mai mare îi venea vremea de însurat, și baba, simțind asta, umbla valvârtej să-i găsească mireasă; și în cincișase sate, abia-abia putu nimeri una după placul ei: nu prea tânără, naltă și uscățivă, însă robace și supusă. Feciorul nu ieși din hotărârea maică-sa, nunta se făcu și baba își luă cămașa de soacră, ba încă netăiată la gură, care însemnează că soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cârtească de toate cele. După ce s-a sfârșit nunta, feciorii s-au dus în treaba lor, iar nora rămase cu soacra. Chiar în acea zi, către seară, baba începu să pună la cale viața nurori-sa. Pentru babă, sita nouă nu mai avea loc în cui. "De ce mi-am făcut clește? ca să nu mă ard", zicea ea. Apoi se suie iute în pod și coboară de acolo un știubei cu pene rămase tocmai de la răposata soacră-sa, niște chite de cânepă și vreo două dimerlii de păsat.
Ion Creangă în Soacra cu trei nurori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ea își delimitează viața
atât de aproape de graniță
un verb se conjugă
de cealaltă parte a stâncii
verbul naște un pod
de pe care se aruncă sinucigașii
ea simte pământul din adânc
și face o declarație publică
sunt fericită
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.
Mi-e dor de luna plină
din nopțile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la țară.
Mi-e dor de toamna ruginie
când își revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.
Și de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
și-i cald în casa toată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la poduri și viață, dar cu o relevanță mică.
Mamă
stăteam de vorbă cu nepotul tău
cum stă la vorbă orișice părinte
când simte un deja vu instantaneu
legat de Dumnezeu și cele sfinte
i-am spus fără aluzii și direct
că viața asta parcă-i loterie
și dacă v-a veni o zi să plec
să-și facă ritualul - datorie
și dac-am să mă sting în altă țară
la Stolniceni să mă îngroape și pe mine
să dăltuiască-n piatra funerară
o, mamă, dulce mamă....-s lângă tine
și-n ziua judecății de apoi
ași vrea să fiu tot lângă tine, mamă
cu tata dacă l-ai iertat, și noi
în fața lui Isus s-a ținem samă
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare
ciudată trezire a stelei
născută din novă
ce putere nedreaptă
poate să aibă
praful cosmic
asupra mulțimii de poduri
intergalactice
sunt umbra lui doi
ah!
minusculă viață
te voi închide cu cheie de sori
în urechea internă
a câinelui meu orb
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod de Cuvinte
Cât să fi trecut de când umblam desculță
Pe malurile Acheronului?
Primăvara vieții rămăsese în urmă
Cu tot cu Podul ei de Piatră sfărâmat...
Soarele dogorâtor al verii sorbise toată apa mărilor,
Iar pe nisip rămăseseră înscrisuri vagi
Și trupurile moarte ale iluziilor
Care se avântaseră, cândva, în larg.
E toamnă, Mario! Ei și?
Între ochii tăi și ochii mei, Pod de Cuvinte
Refăcut cu migală, sărut cu sărut,
Până când această poezie, iată!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre poduri și viață, adresa este: