poezie şi voce

Nu sunt poetă, dar scriu poezii...

Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Prin ele simt libertatea noţiunii de a fi.
Nu sunt o poetă, dar scriu poezii...
Eu sunt o stea căzută din al cerului sălaş
O frunză rătăcită în acest oraş.
O fiinţă ce-aşterne versuri pe o foaie goală
Şi-aşteaptă în tăcere o voce anormală.
O voce dumnezeiască care-i îndrumă scrisul,
O dulce voce care-i alină visul.
Nu sunt o poetă, dar eu tot scriu poezii...

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi un mesaj

Un poem e o căsuţă vocală:
poetul nu mai locuieşe-acolo şi, probabil,
nu se va mai întoarce. Lăsaţi un mesaj
după ce auziţi împuşcătura.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludiu

În fund de peşteri, picură de veacuri
Tăcute lacrămi, ce mereu se mână
Spre albele misterioase lacuri,
Şi din adâncul lor răsar fântână.

Fântâna rece gâlgâie din stâncă
Şi răspândeşte unde de răcoare:
Pădurei verzi dă vocea ei adâncă,
Câmpiei triste sălcii plângătoare.

Aşa în suflet picură cu-ncetul
Viaţa, ceasuri de melancolie:
Fântână clară, murmură poetul
O, de demult uitată poezie.

poezie clasică de Duiliu Zamfirescu (1896)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

când strigă poeţii
le răspunde ecoul
imitându-le vocea
şi îngânând poveşti
despre nemurire

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimi de final

o poezie cutremurătoare
sau
o poezie cu tremurătoare voce?
tu
eşti un poet s(p)erios! şi tu nu...
sau
mai bine vorbim de eliminarea lui Lorca
de
la mondialu din Rusia?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

În puterea nopţii, contemplând tăcerea,
Îi caut chipul rătăcind prin labirint,
Doar ea strângând-o-n braţe îmi aduce alinarea,
În Universul debordând, aşa sunt eu... un suflet rătăcit,

O lacrimă, un zâmbet, o nesfârşită aşteptare,
Un vers strigând - iubire vino de mă ia!-,
Aştept surâsul tău să lumineze cerul,
Sunt tot ceea ce simt, vreau doar să fii a mea.

Aşa te simt pe tine suflet cald...
În ecourile vocii tale mă pierd, nu vreau să fiu găsit,
Un înger să fiu, aş vrea să cad...
Să devin muritor şi să te fi iubit.

Întorc o filă a sufletului meu,
Umplu un gol, aşternând emoţii pe-o hârtie,
Nu te-am ţinut în braţe, dar mor de dorul tău...
Făra tine versul n-are niciun rost.

poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disonant

Sunt o voce în afara corului:
vocea liniştii,
a adâncurilor,
a furtunilor;
sunt vocea acelui pazzo
ce-aude versuri în Univers
şi simte plânsul cuvintelor
în dragoste,
în ură,
în indiferenţă...

Vocea mea cântă
în afara corului,
intr-o lume, unde
dezordinea şi injustiţia
au devenit muzica surzilor1

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Il Federiciano (2013)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thalasa

Arama rânjitoare a lunii sparge norii,
O voce străvezie răsună-n minaret,
În umbra pimentată palpită sicomorii,
Cu braţul peste mare adoarme un poet.

Potasice principii lovind topuzu-i gol,
Cu tensiuni rezolvă contactul noţiunii,
Cuprins de-o împietrire de antic discibol
Ridică fruntea-i cheală spre clarul disc al lunii.

E Thalasa, efebul de-origine-anonimă,
E Thalasa, aedul, adolescent prepus,
Îl stăpâneşte Eros cu vraja lui sublimă,
Şi minţile-i abstrage cum stă cu faţa-n sus.

Şi-acum, când de lumină un sentiment confuz
Se culcă peste lume ş-o-mbracă-n poezie,
Aedu-şi ia în mână spasmodicul topuz
Şi-azvârlă către stele stropiri de ambrozie.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului profesor Ştefan Cazimir

Cu vocea lui răsunătoare
Şi cu catrene frumuşele,
Ridică sala în picioare...
Când le citeşte pe-ale mele.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

din paradis vin voci
să cânte lângă poet
durerea metafizică
lăsată de condei
într-un magnetism frenetic

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa naşte geana luminii

În urma durerii,
Clipa naşte geana luminii.
În urma tăcerii,
vocea iubirii naşte
sensul purificat
al dorinţei de-a fi.
În urma umbrei secundei
se naşte poezia...
Lumină tandră
a fericirii cuvântului
alergând
în paşi de vals,
dăruind misterul
miezului universului.
Culoare şi sunet
împletesc şi lasă liberă să alunece,
spirala nesfârşitei geneze
a spiritelor,
libere să se scalde
în unda fericirii creaţiei

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei poete care a citit la cenaclu

O spun acum, aşa-n surdină:
Din tot ce-aici ne-a prezentat,
Pe mine tare m-a-ncântat...
Că are-o voce caldă, fină!

epigramă de Miltiade Ionescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artă

Am făcut o artă din tot ce am făcut.
Am aprins lumină unde n-am ştiut.
M-a iubit plăcerea, şi atunci mi-a plăcut
Să fac poezie din tot ce am avut

Am dansat în noapt cu un univers
M-a dansat erotic, într-un mod pervers
Am pictat un strigăt, noaptea mi la şters
Mi-a spus să fac din strigăt cel mai frumos vers.

Am pus în poezie gând şi inima ruptă
Versurile plâng la poezia sfântă.
Marea se agită la vocea mea flamandă
De strigăt de durere şi de inimă frântă.

poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cine are părinţi" (Poetului Adrian in memoriam)

"Cine are părinţi pe pământ, nu în gând,
Mai aude" cum neantul ne cheamă flămând.
Că au fost şi ei tineri, sărmani ori bogaţi,
Vor ajunge în cârje, cu un Alzy sub braţ.
Cel mai mult i-a durut râsul junelui scrib,
Are-n piept doar un boţ? Pălărie de hrib?
E uşor, dai cu barda în stânci, ca-n vechimi,
Iar din stâncă zbucneşte o lacrimă, ştim,
E doar vocea durerii, a sângelui, fiţi
Şi copiii de azi, şi bolnavii părinţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din zborul păsării

Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului,
Poete, fă-i un loc Horaţiului,
Iar dacă nu ai spaţiu, mergi în stele,
Acolo se-mpart case şi cartele,
Tu te apleci prea mult peste fereastră,
Să nu cumva să dai peste-o nevastă,
O nevăstuică, o leoaică, mai ştii cine
Te caută, beţivule, haine.
Cu laude, rog, nu mă-ngropaţi,
Nu-i bine să dispari nici luni, nici marţi,
Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă
Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

LXXXV

cititorule, cine eşti tu oare
care-mi citeşti poemele acestea
şi după o sută de ani?
nu-ţi pot trimite nicio singură floare
din belşugul acestei primăveri
niciun singur licăr de aur
din norii de-acolo, împurpuraţi de lumini...
deschide-ţi larg uşile şi priveşte afară!
din propria ta grădină în floare
culege-ţi doar miresmate aduceri aminte
de flori pieritoare
cu o sută de ani mai'nainte.
şi-n bucuria inimii tale să simţi
bucuria vie care-ntr-o primăvară
cu zori diafani
a cântat şi vocea ei veselă
şi-a rostogolit-o şi peste o sută de ani.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolidul

versul meu îl sorb din viitor
din esenţe pur universale
când în suflet fibrele mă dor
aidoma coardelor vocale
ce respiră cântec răguşit
strangulat cu funii ancestrale
versul meu şoptit de infinit
scrijelit pe file temporale
versul meu şi liber şi timid
versul meu ca sarea de pe rană
versul meu senil ca un bolid
dogorind pe sfera mea virană...

poezie de Iurie Osoianu (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia fericirii

Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
şit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din

spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o ştiu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea şi viaţa sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (19 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnetism poetic

m-am născut în lumea plină de talente
opere de artă dezgheaţă tentaţii
muzica şi versul sunt iubiri latente
afinităţi mirabile asediază spaţii.

întâlnirea mea cu fericirea e poem
adâncimea luminii mi-au dat-o poeţii
au aripi de înger şi cu ei nu mă tem
c-am să mă rătăcesc în negura ceţii.

un magnetism poetic mirabil mă leagă
de Luceafărul iubirii universale
iubesc în mers amprentand lumea largă
cu amintiri cu vise cu doruri magistrale.

în fond instinctiv lumea îmi e dragă
cu vocile inimilor în acorduri corale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi Poet...

A fi poet asemanator se arata
cu a nu tulbura adevarul deloc,
ori a-ti flagela pielea delicata,
inimile mângâind cu al sângelui foc!

A fi poet înseamna a cânta libertatea
pentru a-ti fi tie asemanatoare.
Nu-si cânta durerea privighetoarea,
de aceea ea are o singura cântare.

Canarul are o voce neobisnuita, anume
râsului jalnic sunatoare, hazlie...
Cuvântul dorit este cântat de lume
pe propria limba, chiar de broasca sa fie.

Mahomet a interzis în Coran
sa se bea bautura spirtoasa,
dar bea vin poetul mai avan
atunci când durerea-l apasa!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!