Citate despre populație și superlative, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la populație și superlative, dar cu o relevanță mică.
Chinuiți și înspăimântați, locuitorii Jormaniei nu visau decât să scape de Președintele Gologan; nimeni însă n-avea nici forța și nici curajul de a organiza o mișcare coordonată de protest. Și totuși exista o putere capabilă să-l răstoarne: marele Imperiu Maculist, care adusese la putere regimuri maculiste în numeroase țări satelite, între care și Jormania însăși. Politica Imperiului era cât se poate de pragmatică: fiecare regim subordonat era lăsat să-și urmeze cursul, cu condiția să afișeze idei maculiste și să se opună oricărei influențe imaculiste și existenței proprietății private. Dezastrul jorman îi neliniștise pe funcționarii Imperiului: prăbușirea economică a unei republici maculiste, ca și nemulțumirea generală a populației, trebuiau evitate cu orice preț. Cu toate acestea, Imperiul excludea posibilitatea unei intervenții directe în Jormania, deoarece această țară profesa una dintre cele mai ortodoxe ideologii maculiste (inspirată din opera lui Maculatus însuși și mai ales din directivele lui Gologan, foarte abundente și perfect contradictorii, dar impregnate de un autentic spirit maculist), în așa măsură încât, contrar Imperiului însuși, ea nu admitea existența nici unei, dar într-adevăr a nici unei proprietăți private.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castele-n Spania (Lui Cincinat Pavelescu)
De-ar vrea norocul să-mi zâmbească
Și să câștig la loterie,
Aș duce-o viață-mpărătească,
Ascuns să nu mai mă găsească
În timpi de ani, ființă vie.
N-aș vrea să am măriri deșerte,
N-am nici-o sete de renume,
Aș înălța mereu concerte
La adăpost de griji și certe,
La adăpost de om și lume.
În colț tăcut de vreo Sahară,
Castel aș pune să-mi zidească,
Și scuturat de-orice povară,
Aș ridica spre ceruri scară,
De-ar vrea norocul să-mi zâmbească.
Ca-n basme masa mi s-ar pune
Și s-ar deșterne tot ca-n basme,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
în patruzeci
am murit prima oară la sfârșitul
anului cu trupele germane
pe străzile bucureștiului și
horia sima alături de antonescu
la putere. trebuia să mor. am dus
o muncă de lămurire cu mine,
cu familia, apoi am dispărut.
am murit prima oară în trepte,
pe datorie și m-au radiat
de la evidența populației.
pe atunci se murea foarte mult și
dispariția mea nu era demnă
de a fi remarcată. am reușit să șterg
toate urmele și lumea a constatat
că mă evaporasem. am fost mort
cinci ani. a fost prima mea moarte,
iar pe prima o ții minte cel mai bine.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repauză
repauza este o republică a surzilor
populată prin excelență de contururi purtătoare de căști
co/ruptă-n două cu șiră cu tot, populația
obedientă, știe obsesiv că munca este un delict
în căștile, parte integrantă sau excrescență,
nu se aude nimic... doar suntem în repauză
(andro- și meno- pauzele sunt săvârșite prin botez
aruncă pruncul într-o cristelniță cu raze și le dobândește instant)
aici, nimeni nu mai mănâncă pe nimeni, decât
sub formă de pulberi... de care s-a ales... evul
cea mai de soi petrecere a timpului este... sexul verbal
dezbrăcați de piele își etalează aripile de pe dinăuntru
tatuarea venelor cosmetica trend... și nicăieri un wc
dieta seculară cu sloganuri a anihilat mațul gros, convertind anus
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu se gândise, în acel moment grav, s-o oprească; și așa s-a petrecut marele triumf al armei zoologice, care s-a dovedit atât de perfidă și de eficace încât și-a salvat viața de față cu forțele reunite a vreo trei mii de militari din toate armele, între care vânătorii cu panașele lor, pompierii cu tulumbele lor verzi și artificierii cu focurile lor de artificii erau cei mai spectaculoși. Ambulanța, care a sosit ultima, nu a putut pătrunde în parcul plin de tot felul de vehicule blindate și de soldați înghesuiți unii într-alții și întreținându-se asupra celor mai felurite subiecte. A fost imediat trimisă înapoi, ca să nu răspândească panica în populație. Pentru cei ce știau să priceapă, acest du-te-vino era însă plin de înțeles.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O întrebare pe care numeroși comentatori politici din toată țările și-au pus-o în fața acestei stări de lucruri era de ce oare nu intervenea Maculburgul? Prin ipoteza cea mai plauzibilă se răspundea că Imperiul dorea să le dea o lecție binemeritată acestor vecini care nu erau buni de nimic. Voia să rezolve problema suprapopulației și să șteargă urmele tuturor proiectelor economice ruinătoare ale lui Gologan. Ceea ce Maculia nu voia cu siguranță era să-i restabilească pe cei 78 în funcții. Inutil să fi trimis trupe: emisarii Imperiului erau deja acolo și își făceau treaba cum nu se poate mai bine. Într-adevăr, numărul zorabilor ajunsese între timp la peste un milion, în timp ce populația Jormaniei scăzuse de la douăzeci și unu la optsprezece milioane în numai doi ani.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine noaptea
Vine noaptea și usucă
Lacrimile pe obraz
Cine știe ce caducă
Întâmplare fără haz
Și uitând de soarta-mi tristă
Mă petrec prin alte lumi
Despre care mie nu-mi
Spunea nimeni că există;
Vin și îngerii cu nimb
Diafani, mângâietori
Și cu care eu mă plimb
Până dincolo de zori
Cine-a mai rămas de strajă
Peste câmpul cu narcise
Dacă numai mi se
Pașii-ntipăresc pe plajă?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
■"Sub egida construcției unui stat și a unei societăți democratice și sub oblăduirea unor președinți "democrați" ultrapasivi, tipul original de organizare instituțională a sistemului politic românesc, privatizarea relativă a statului au permis creerea unei polarizări sociale extrem de accentuate, specifice țărilor din lumea a treia, sărăcirea majorității populației și apariția revoltătoare a unor miliardari oligarhi în numai 30 de ani, acordarea statală de salarii și pensii speciale unor categorii de "supraoameni" [viziune nazistă funcțională]. Fenomenul nu are nimic comun cu funcționalitatea unei democrații minimale, ci cu mimarea respectării principiilor și a cadrelor democratice. În țările cele mai dezvoltate ale lumii, inclusiv în S. U. A., miliardarilor le-au trebuit peste 200 de ani să-și acumuleze propria avere."■
☆Adrian Ibiș
Adrian Ibiș în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, 2012 (2012)
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem pentru coronavirus
De unde-ai apărut, acum, păduche,
Să pui deodată viețile pe muche,
Să semeni morți și jale-n lumea-ntreagă,
Să ne separi, forever, drag de dragă?
Ce mama mamii mă-tii te îndeamnă
Să ne răpești așa a vieții toamnă?
Ce ai de-aicea tu de câștigat?
Din ce atomi urâți te-ai întrupat?
De unde vii și unde vrei s-ajungi?
Pe câți anume vrei să ne străpungi?
Te dirijează oare vreo satană
Sau ești împins în față de vreo toană
A unui diabolic monstru hâd?
Îl deranjează cei ce încă râd?
Te-au programat, deunăzi, păgânii
Să ne distrugi chiar tuturor plămânii?
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tehnologiile care au cele mai profunde efecte asupra vieții umane sunt de obicei simple. Un exemplu bun de tehnologie simplă cu consecințe istorice importante este fânul. Nimeni nu știe cine a inventat fânul - ideea de a tăia iarba toamna și de a o stoca în cantități suficient de mari pentru a menține caii și vacile în viață în timpul iernii. Tot ceea ce știm este că tehnologia fânului a fost necunoscută în imperiul Roman, dar a fost cunoscută în orice sat în Europa medievală. Ca multe alte tehnologii vital de importante, fânul a apărut în Evul Mediu Întunecat. Conform Teoriei pe baza Fânului a Istoriei, invenția fânului a fost evenimentul decisiv care a mutat centrul de greutate al civilizației urbane din bazinul Mării Mediterane spre Europa de Nord și de Vest. Imperiul Roman nu avea nevoie de fân fiindcă în climatul mediteran crește destulă iarbă pentru ca animalele să pască și iarna. La Nord de Alpi însă, orașele mari, dependente de cai și de boi ca forță motrice, nu puteau exista fără fân. Așadar, fânul este acela care a permis creșterea populațiilor și înflorirea civilizației între pădurile Europei de Nord. Fânul a mutat măreția Romei la Paris și Londra, iar mai târziu la Berlin și Moscova și New York.
citat din Freeman Dyson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna - Războiul văzut de pe front (Prolog)
Piatra, bățul, toporașul, sulița, țepușa, ghioaga,
Buzduganul, alebarda, lancea, sulița și spanga,
Cuțitul, pumnalul, spada, paloșul cel greu, floreta,
Lațul, arcul, arhebuza, pușca, flinta, arbaleta,
Praștia și catapulta, tunul și aruncătorul,
Instrumente de ochire, capsele și percutorul,
Plumbi, alice, gloanțe, bombe, ghiulele și proiectile,
Grenade de multe tipuri, diverse explozibile,
Pistolul și carabina, armele automate,
Groapa, șanțul, palisada, ziduri groase de cetate,
Scutul, zeaua, platoșa, armura, coiful și casca,
Fumul, gazele de luptă, batista, tamponul, masca,
Carele de luptă, tancul, avioane de tot tipul,
Iată întreg arsenalul, perfecționat cu timpul,
Folosit de om de-a lungul trecutului omenirii,
În scopul acaparării, sub pretextul înnoirii.
Regate peste regate, imperii peste imperii,
Neamuri, ginți, triburi, popoare, din codrii, podișuri, preerii,
Au cutreierat pământul, devastând necruțător,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Kilometrul nimănui
Abia când te simți integrat,
maniera asta de socializare cu natura
capătă aspectul precis al unei forme fixe
de viață. De la piatră am pornit, la piatră
ajungem, la comunismul portocaliu, macru,
desangvinat, la populații care ne-au părăsit
de comun acord, pentru a ne lăsa ispitiți
de senzația că singurătatea e ca durerea
unui cal fără coaste, ce-și vomează biciul,
sau bastonul de vișin, supte de trup.
Stăpâneam o mansardă, un unic refugiu,
mai aproape de stradă decât de cer.
De regulă, primeam în vizită doi sfinți, întotdeauna
aceiași, unul măcelar și altul preot, la fel de bine
crescuți, la fel de mucaliți. Le convenea frecvența
câmpului, rezona bine în rășina miruită a bârnelor.
Vorbeam puțin, beam vin și ascultam în urechile altora,
uscate, încrețite ca niște scoici, tot vuietul lumii.
Aprindeam apoi focul în încăperea fără pereți,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă poetului fără mască
din țara marelui zid
din țara în care s-au inventat
praful de pușcă, hârtia, busola, furculița
periuța de dinți
zmeul și jocurile de cărți
din țara în care locuiește o cincime
din populația lumii
din țara în care Ai Qing s-a ridicat
cu fața spre soare
pentru a scrie imnul luminii
din țara aceasta minunată
a apărut virusul ucigaș
și odată cu el
omul cu mască a luat locul
omului fără mască
iar vina, știm bine, se împarte la toți
e vina negrelor gânduri
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Cod roșu de furtună în suflet (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre populație și superlative, adresa este: