Citate despre prăpăstii și religie, pagina 2
Genunea
Pascal și-avea abisul cu dânsul mișcător,
Vâltoare, vai! E totul, dorință, gest, visare,
Cuvânt! Și peste păru-mi stând drept, în clătinare,
Am resimțit adesea cum trece groaza-n zbor.
Sus, jos, și pretutindeni, adâncul, larga zare,
Tăcerea, nesfâșitul mă țin în gheara lor...
Și Dumnezeu pe noaptea-mi cu-n deget știutor
Schițează lungi coșmaruri, mereu renăscătoare.
De somn m-alungă spaima ca de un puț profund,
Plin de nelămurite orori și fără fund;
Văd numai veșnicie prin geamurile toate.
Și duhul meu, de-a pururi cu amețeli luptând,
Râvnește-a neființei insensibilitate.
Din Numere și Forme, nu pot ieși nicicând!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi presimți
Nu-mi presimți tu nebunia când auzi
cum murmură viața-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peșteră răsunătoare?
Nu-mi presimți văpaia când în brațe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrățișat
de raze de lumină?
Nu-mi presimți iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
și-ți zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?
poezie celebră de Lucian Blaga (1919)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia lui Moș Teacă
Muzica militară îți iese din pielea ca sudoarea
după un marș forțat Simți universul în do major
pe jos Cărămizi de mizerie pentru templul măre
ției umane Cărturarii îți arată cerul înstelat al ra
țiunii Ca să realizezi nimicnicia ta cotidiană Și
iată omul prăpastia care l-a înghițit pe Dumnezeu
Crezi în celălalt ca în tine însuți
Cain remixat
Admiri cum Statul regulează Patria
iar poporul moare de euri politici
Atențiune
Comanda la mine
Pentru Cina cea de Taină
culcat
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce-i adânc până-n suflet este resimțit și de Dumnezeu: durerea, dragostea, chiar și abisul din noi.
aforism de Ionuț Caragea din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru pace
Slavă ție, Doamne, pentru-această noapte
Somnul meu în unda lunii s-a scăldat,
În abisul nopții visu-nmiresmat
Mi-a cules miresme de naramze coapte
Slavă ție, Doamne, pentr-această noapte.
A lăsat un înger porțile deschise,
Cântec fără sunet se-auzea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fără zbor,
În abisul nopții năzărit în vise
A lăsat un înger porțile deschise.
Doamne, dă aevea pacea ta cerească,
Care întărește din fricoși profeți,
Măduva ce-mpinge seva să-nflorească,
Doamne, dă-mi aevea pacea cea cerească.
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge,
Și rodește bobul viitoarei uri,
Pacea ta răsfrânge Raiul în făpturi
Cel înfrânt e-o jele care frânge,
Pacea lumii zace pe vărsări de sânge.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima ajunsă la liniște prin cunoaștere va vedea abis înalt, iar urechea liniștii va auzi de la Dumnezeu lucruri nespus de fericite.
Sfântul Isihie Sinaitul în Filocalia, 4
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt mai mult...
Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutură clipa din timpul deplin.
Surâde și cade. Și altele vin.
Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng
ce coasa îl taie și furcile-l strâng.
Țărâna rămâne și uită de el.
Și alt fir se-nalță și cade la fel.
Eu nu sunt mai mult ca o umbră-n abis.
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu.
Pe fruntea mea însă e scris: Dumnezeu!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigraf pentru o carte condamnată
Cititor bun, cu fire bucolică,
Sobru, naiv, cu pornire umană,
Dă deoparte cartea saturniană,
Orgiastică și melancolică.
Dacă nu ai învățat retorică
De la Satan, decan cu prihană,
Arunc-o! căci vei citi de pomană,
Sau mă vei crede poate isterică.
Dar dacă, fără să te lași fermecat,
Ochiul tău știe să plonjeze-n abis,
Citește-mă și iubește-mă curat;
Suflet iscoditor ce suferi deschis
Și caută raiul pe care-l avem,
Să mă căinezi, ca să nu te blestem!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abis de lumină
Prin somn, spre zori,
am recitat Ecclesiastul. Fragmente
pe care visul-veghe le-nșiră
sub privirile sale atente.
Ieri-noapte am fost chinuit în infern,
pentru multa mea vină.
Azi-noapte, am fost îndreptat
tot spre-un abis, dar
spre-un abis de lumină.
Căci există și-un abis de lumină, cum
zicea, acu'-i anu'
(sau poate mai mult),
iubitul meu prieten, mutat la Domnul,
Mircea Ciobanu.
poezie de Eugen Dorcescu din Exodul (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când toate soluțiile noastre au fost epuizate, când ne aflăm pe marginea prăpastiei, când venim înaintea lui Dumnezeu cu mâinile goale și cu inima îndurerată, atunci ne apropiem de adevărata inimă a rugăciunii.
citat din Jim Cymbalta
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără stih
biserici triste-n haos ni se-arată
din hăul rugăciunilor bețive
ebrietate-n lumânări naive
pe-altarul cărnii, raiului erată.
mă șterg la gură de-alte-n ceas motive
și-n clipa ce aleargă, înserată,
spre dimineață-n duh, din lut a plată
zidim pe sânge patimi lenitive.
tăceri ne țes în vise taina-n straie
căzând în liniște ca într-un morb
dar chinul existenței ne-ncovoaie.
din strigăt de ființă-n cuget orb
la Dumnezeu, în sacra lui odaie
nu ne e stih, nimicuri gândul sorb...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram atât de mici. Doar rugăciunea cu graiul ei în Duh și simplitate ne aducea smerenia în cer, la picioarele Lui Dumnezeu. Le-am fi sărutat și-am fi plâns dar lacrimile ne erau sărace și pline de nevrednicie. Și cum s-aducem Raiul în noi, fără aripi? Cum să căutăm chipul iubirii într-o fărâmă de gând pribeag? Cum să nu ne înghită hăul deznădejdii oarbe?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrăire
Un dor ce a murit demult,
Aș da orice să îl mai simt,
Dar stând mai mult și cugetând,
Pot spune că greșesc profund.
Căci atunci când e vorba de tine,
Îmi amintesc că nu mi-a fost deloc bine,
Și-a trebuit să îndur iadul și focul,
Și să aflu că îmi joacă feste norocul.
Și am căzut în marele abis,
Sperând că-i doar un îngrozitor vis,
Și am murit de multe ori,
Până să simt o rază de soare ieșind din nori.
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea ploii de pe urmă
tristețea este-n lume o frecvență joasă
acolo unde demoni infernul îl ocupă
acolo unde cerul se vede doar prin lupă
unde drumul e pavat cu smoală grunzoasă.
îngroapă speranțe în structuri de iad
de unde urcușul este foarte greu
cu prăpăstii abisale unde îngerii cad
acolo unde plânge preabunul Dumnezeu.
dar vine o ploaie liniștitoare, rece
codri de gânduri îi spală de viermiș
peste vise colmatate-n matcă trece
și-n tropote dansează pe acoperiș.
pe arborele vieții cu strămoșii petrece
nimeni nu se pune în calea ei pieziș.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultim hotar
Sunt la ultimul hotar
Când risipele ce mi-au fost
Revoltă și pradă
Plutesc cununi,
Spre abis de cascadă.
Câtă umilință, câtă trufie
Câtă rabdare mi s-au permis?...
Atâta haos de parcă Dumnezeu
S-a sinucis!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degeaba am căuta însă, în zilele noastre, literați pe măsura aventurierilor, a tiranilor veacului nostru. Dacă din punct de vedere politic am dat dovadă de o demență necunoscută până la noi, în domeniul spiritului mișună numai destine mărunte; niciun cuceritor prin forța condeiului: doar avortoni, isterici, niște cazuri, atât. Nu avem - și tare mă tem că nici nu vom avea vreodată - capodopera decăderii noastre, un Don Quijote în infern. Cu cât timpul se dilată, cu atât literatura se închircește. Iar hăul Neștiutului va înghiți niște pigmei.
Emil Cioran în Ispita de a exista, Scrisoare despre câteva impasuri (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel
Doi luptători se reped și armele lor
Sclipesc și aruncă în aer cu sânge.
Și jocul acesta și fierul sonor
Sunt ca o iubire de tânăr ce plânge.
Spadele-s frânte! Anii de june-au trecut,
Draga mea! Însă dinți și cu unghii de-oțel
Răzbuna-vor și spadă și pumnal prefăcut.
O, inimi mâhnite de-amorul rebel!
În râpa în care sunt râși și pantere
Eroii, luptându-se, s-au rostogolit,
Ca flori pe ciulini pielea stă la vedere.
Acest hău este iadul de cei doi locuit!
Hai, cruntă-Amazoană, să ne dăm de-a dura,
Ca veșnic în suflet să ardă doar ura!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
Timpul stă captiv într-o clepsidră de nea
Dar fără să vreau am călcat pe ea,
Am spart timpul și mi-a tăiat talpa
Nu curge sânge că a înghețat ca apa.
Dacă eram mai atent trăiam veșnic
În zadar lipesc cioburile vieții de nemernic,
Vidul a fost distrus iar acum timpul curge
În valuri de nisip ce trupul mi-l frânge.
Am făcut cioburi infinitul cu al meu călcâi
Acum în rândul de muritori sunt cel dintâi,
Acum timpul arde ca în focurile iadului
Iar viața iubește tortura sufletului.
Starea mea tristă de fericire izbucnește
Timpul infinitatea și nemurirea o iubește,
Pentru că timpul e rege în abis
El stinge speranțe când tu vise ai aprins.
[...] Citește tot
poezie de Miron Iustin (4 martie 2017)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod peste suflet
Sufletul meu nici n-are pod
Și zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i țărmul celălalt,
Vadu-i adânc și ceru-nalt.
Ca peștii, din abis, stâncosi,
Răsar munți tineri, și munți roși,
Contemplu palma lor de lut
Și zic: Aici eu m-am nascut.
Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.
Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă țin de-un plai
Și-not spre gura mea de rai.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotul
Iubesc muzica ta, clopot cu polisemic grai,
Dangătul metalic marcând clipa dioramă
Care la viață, la moarte,-n iad sau în rai
Pe copiii Vremii necontenit îi cheamă.
Vocea ta, deasupra abisului marin,
Spre casă, prin cețuri, pe marinari îndrumă,
Le-alină grijile,-aromindu-i cu somn lin,
Înveselindu-i pe marea cu valuri și cu spumă.
La apelul tău, în casa Domnului și-a bucuriilor cerești
Strămoșii s-au prezentat în momentele majore,
Iar oamenii curați la suflet cred că-i ocrotești
De focul și de mânia trăsnetelor sonore.
În curând bătăi de clopot pentr-un nou mormânt
Se vor înălța iarăși spre cerul limpede cristal
Împrăștiind prohodul meu pe-aripa rafalelor de vânt
Care de veacuri mătură faleza pământului natal.
poezie clasică de Ralph Waldo Emerson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre prăpăstii și religie, adresa este: