Citate despre prezent și verb, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la prezent și verb, dar cu o relevanță mică.
Ultimul vers
eu plecam pe un drum
tu veneai pe ape
printre atâtea valuri, nu ne întâlneam
a trecut o zi
iar la întâmplare
nu găsisem calea, tu pășeai pe ea
pun pe răni cerneală, să astup un verb
mă sufocă lumea
unde astăzi merg
la cumpene de ape
le arunc pe toate
pierduți între ape
toți plecăm pe urmă
mă ajung din urmă
pașii goi, de humă
am plecat degeaba
pe pământ e sânge
lacrima iar plânge
versul trist se stinge
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru dragostea de-o fată
M-ating stelele pe frunte,
Când îmi port crucea pe munte,
Unde-a mea Golgotă-mi cere,
Să-mi crucific în tăcere
Verbul sfânt, născut odată
Pentru dragostea de-o fată,
Plămădită-n Cer de mine
Din petalele virgine,
Să rămână nepătată
Prin iubirea mea curată,
Veșnic și-înc-o veșnicie
În smerita-mi Poezie,
Care-ncearcă azi a duce
Nemurirea-n vers pe Cruce,
Cu o dragoste de stele
Prin iubirea vieții mele!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza
o alintă, ea îl crede
îi șoptește vorbe dulci
ea închide ochii galeș
amețită de năluci
și visează că-i pe malul
unui râu ascuns în munți
unde-n piatră e scris verbul
stai... rămâi... unde te duci?
stai și azi, rămâi și mâine
te aștept, sunt însetat
eu stejarul... tu ești frunza
fără care-aș fi uscat
ea îl crede și suspină
după un vis demult pierdut
-tu stejarul, eu sunt frunza
te iubesc și te ascult.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur stăpân
Pe căi alambicate și caste
Sunt îngeri cu aripi albastre
Obosiți de tăceri și murdari,
Cu gânduri mâncate de cari.
Sunt sfinți cu un suflet ardent
Creând ilicit, transcendent,
În forme diforme lumini...
Sunt flori și miracole, spini...
Sunt ape-oglindite-n înalt,
Sunt flăcări și vorbe ce ard,
Sunt eu doar o clipă-ntr-o zi
Iubirea și verbul "a fi".
Sunt arhierei și-n tăceri
Sunt oameni și azi, ca și ieri,
Atei, mucenici ori sihaștrii
Stăpâni peste munții albaștrii.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dictionarul
Acest dictionar
Enciclopedic si bizar
Cat mai iubesc
Il rasfoiesc,
Dar nu-nteleg ce-i de facut,
Sunt surdo mut.
Acum, acum sau niciodata
Te voi chema la judecata,
Dictionar stupid si confident perfid,
Te pun la zid.
Mi-ai dat mereu, mi-ai dat credinti,
Si-acuma vad ca totusi minti,
Dictionar cetos, am sa te-arunc pe jos,
Fara folos.
Iubirea mea nu e cuvantul,
Biblioteci prea mint pamantul,
Pamantu-i plin de ploi, da lacrimi inapoi
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orgolii
Orgoliu nemăsurat și mândria
Sunt lucruri ce ne-au furat bucuria
De-a ne căuta sau de-a ne găsi,
De-a conjuga, la prezent, verbul,, a iubi".
Sunt la o bătaie de inimă... distanță
Nu-i timp pentru atâta ignoranță
Iubește-mă, când dorm cu tine-n gând
Iubește-mă, când te alint sau când îți cânt!
Iubește-mă și-atunci când te mai cert
Iubește-mă, când grabnic eu te iert
Când te aștept cu visele pe masă
Tu, pentru mine-nsemni mereu,, acasă"!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt uitat
Curând, curând, plecați cu toții,
Cât mai curând, nimic pe-aici,
Vor comenta toți idioții,
Plini de angoase și de frici.
C-am fost cumva, un oarecare,
Fără talent și fără verb,
O stea obscură, căzătoare
Și cu discursul prea acerb.
Doar un minor în poezia,
Ce-i azi o proză la extrem,
Eu v-am tratat de amnezia,
Celor ce n-au un recviem.
Mai am doar o singurătate
Și o tăcere de răbdat,
Curând deplina libertate,
A celor cu cuvânt uitat.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scrisoare fără verb
Poate mâine-ți voi scrie
Cu sfială, un rând,
Lăsând noaptea pe-o bancă
Risipită în vânt...
Voi strivi între pleoape
Anotimpuri ce-au fost,
Desfrunzindu-ți poemul
Înflorit fără rost.
Ochii mei au strigat
Ce-a rămas nerostit,
Hașurând schimnicia
Unui dor viscolit...
Mi-a fost frig și în vise
Printre umbre în dungi,
N-ai știut și mi-ai dat
Doar tăcerile lungi.
Azi, în golul absenței
Stă un verb fofilat,
Mi-a fugit din scrisoare,
Ce păcat, ce păcat!
poezie de Mihaela Alina (mai 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise și credință
Nu te-ntreba ce o să vină,
Alege să te-ncrezi în El...
Vei intra astfel în Lumină,
Vei trece peste orice ger...
Nu te uita mereu în urmă...
Ce-a fost s-a dus și e pierdut.
Alege să îți faci o sumă,
Din ce tu ai și ai avut.
Nu te opri la resemnare!
Cei credincioși nădăjduiesc...
Și chiar dacă durerea-i mare,
Învață verbul: eu trăiesc!
Trăiește pentru azi, prezentul!
Și cu speranță-n viitor...
Lasă trecutul în absentul
Acelui dor rătăcitor...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verbul a iubi
Te las sa te duci in lumina
Din care cindva ai venit
Cu privirea-ti calda, senina
Ce inima-n zori mi-a robit
Ramin cu cuvintul si pana
Ramin intr-un dor nesfirsit
Si litera azi imi e hrana
Caci mult te-am iubit, te-am iubit!.
M-acopar cu versul din mine
si plec trecator ca aezii
Si vad ca acolo-ti e bine
Si stiu ca nu-ti plac poezi.
Nu pot sa nu scriu de durerea
ce-n viata mi s-a cuibarit
Nu incerca sa-mi curmi vrerea
Caci sti cit de mult te-am iubit!.
[...] Citește tot
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim în țara unde...
Trăim în țara unde dorul s-a născut,
Ereditar, în gene, îl ducem mai departe
Și unde vitejia înseamnă mult mai mult
Decât o simplă vorbă scrisă într-o carte!
Trăim în țara unde verbul "a iubi",
Ca om ne definește și ne onorează
Și unde moștenire lăsarăm la copii
Dragostea de țară ce-n suflete primează.
În țara unde există bunătate,
Unde orice român în casă te primește
Tratându-te la fel ca pe un frate,
Să nu greșești, trădându-l mișelește!
Nu suntem slabi să crezi că poți să râzi de noi,
Fiindc-am lăsat păduchele în cap să ni se urce,
Trăim încă pe locul unde se nasc eroi
În firele de iarbă când țara-i la răscruce!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim prin albul unor clipe
Să ne iubim prin albul unor clipe
Să repetăm poverile-aurii,
Să ne predăm și viața-n noi să țipe,
Să inventăm o lume de copii!
Să ne-ntrebăm cum îngerii trăiesc
Și pe pământ, și-n cer, oriunde ar fi,
Și cât de bine dânșii zămislesc
O lume fascinantă de copii.
Să ne-adunăm cu sfinții în altare,
Trudiți mereu de verbul,, a trăi''
Să ne-ntâlnim ca păsări la hotare,
Să ne rugăm, să fie azi copii!
Când lumea-mbătrânește fără milă
Și toate se grăbesc a obosi,
Iar timpul ne-mbrâncește, azi, cu silă,
Să inventăm o lume de copii!
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate
Nu știu pentru cine aș putea să mai spun
Că bântuie prostia cu puteri de taifun.
Degeaba înotăm triste epave pe lac,
Cinic și mândrii sfidăm al salvării colac.
Nu știu cum mai perceptibil și-adânc să pătrund
Cu lacrimi românești-n cerul nostru profund,
Ce scuze și fapte aș putea din larg s-adun
Pentru iertare, cerului gol să îi propun.
De sus aș desprinde cea mai eternă stea
A cărui vârstă e în România mea,
Despre oamenii uitați aș vrea să îi cânt,
Despre perversitatea impusă pe Pământ,
Ori absurdul din epuizante așteptări,
Ca și entuziasmul flagrantelor erori.
Rugăciunile -s prea vechi cu puține verbe
Iar Iadul de azi în smoală nouă ne fierbe.
poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou anonim
de origine fără culoare
cu toate acestea pur și simplu colorată ca o salamandră
rochia șuierată o lipește de trup
în timp ce ochi mari se deschid
interminabilă privire verde
sub gene tremură traversând veacuri de câmpii și munți împăduriți
buze de coral se strâng ca și cum ar pretinde o zi însorită
acolo unde este o amuletă și iarba nu tace
plete de sub pălăria căzută pe o parte
se agață alge de umeri cochilii
sub pâlcul de nori albi interogativi
un verb se mișcă atinge retina
mă lovesc cu palma peste frunte vântul acesta
nu este vântul de afară nici cel de azi nici cel de ieri
e o adiere de primăvară ce s-a lăsat pictată
de un ochi anonim fără să pretindă ceva
poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hapciu!
se culcă omul atent să nu calce tâmplele timpului
din toate gesturile el, timpul,
fură secundele și le înmulțește
scoate din buzunarele zdrențuite ale versului un poem
îl așterne pe o filă a septembrie
îl întinde ca pe frunza de varză
înainte să o așezi pe maleola chinuită de mișcări
apoi, din toate acestea
îți coase haina unei noi vârste
râzi la cer, la răsărit, la propriile tâmple
argintii acum
strănuți zdravăn și pornești
curajos
spre alte dimineți
toamna uneori iartă genunchii
îți lasă o bicicletă pe margine de drum
în dar
rotești prezentului secundele
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lepădările
Mă lepăd de iluziile primăvăraticului eu,
numărate pe unghiile de la mână,
dau cu toți ghioceii săi de pământ
să-i fac zăpadă.
Mă lepăd de diminețile cu apă vie
(lumini de dragoste oarbă încercănate)
leg lacrimile-mi de ploaia din stradă,
le fac acoladă.
Mă lepăd de alfabetul zborului de porumbel.
Oricare nou gând te va împinge și azi
și mereu adânc mai adânc între
coastele facerii verbului
a respinge.
Mă lepăd de verticala iubirii noastre
(sfoară de tăceri fertile & pursânge).
trupul poveștii netrăite în bucăți
de pâine arsă se
frânge.
Mă lepăd de tu-ul din carnea lui eu
(lagăr pârjolit de stea căzută). Smulg
[...] Citește tot
poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dekalog
Cinstind
toate cele ce sunt și nedistrugând nimic
dintre cele pe care tu însuți
nu vei putea să le faci.
Prezentul este un dar.
E datoria ta să te bucuri de fiecare zi
ca și când ar fi ultima zi... până ea va veni.
Adu-ți aminte când la părinți erai un copil,
când îți părea totul a fi drept și frumos;
dispersat în uitare
să nu devii inutil profețind mincinos lumea pe dos.
Descifrarea imaginarului vieții,
ar putea să însemne
pentru tine un semn
că abia atunci meriți un loc între semeni,
prețuind virtuțile omului demn.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul
Am prețul iluziilor mele,
Am dorul de concret și de singurătăți;
Sfărâm lacrimi-n miezul de durere...
Vă iubesc de vreți sau nu mă vreți!
Am intuiții clare obsesive,
Am ruga mea de Înalt și sinceritate;
Ard ca verbul între substantive...
Vă iubesc pe toți, în taină și-n șoapte!
Am atâtea zboruri noi încât
Uit de mine-n dor de Absolut;
Transform în frumos ceea ce-i urât...
Vă iubesc mereu; pe suflet vă sărut!
Am pagini nescrise și multă trufie,
Am de toate-n mine și vă dau și vouă;
Poezia mea e singura vie împărăție...
Vă iubesc continuu... cu sufletul de rouă!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat ca să renunț la mine...
- Sunteți pe zi ce trece mai penibili!
- De ce nu ați făcut-o pân' acum?!
Și ați ascuns chiar martorii posibili,
Să nu-mi arate-n viață al meu drum.
- M-ați exilat în conștiința firii!
Și ați uitat chiar cheia unde-ați pus.
Ieri, mâine, azi. E vremea reunirii!
Și implicit al vostru crunt apus.
- Prezent sau viitor îl voi trăi!
(nu pot să spun, trecut că l-am trăit!).
- Ca singur suflet care va voi!
Să vândă chiar iubire-n infinit.
- Voi nu vedeți c-aceasta joacă feste?!
Vă caliciți chiar și la sfânta pâine.
- În viața voastră nenorocul este!
Un viitor ce-l așteptați de mâine.
[...] Citește tot
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm, II (de suavitate)
Doamne, peste nori și stele
Peste vise oarbe și/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri și răbdare!
Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schițând rod, iubire și trufie
Speranța înnobilând ruga ce-nvie!
Doamne, nu mai am răni destule să
Împart părți din mine și pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmașii ce se-ntorc
Știind că nu mai am eu azi noroc!
Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Și te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu și nord și sud și cer și pământ
Sub blazonul vieții: Sunt-cel-ce-sunt!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre prezent și verb, adresa este: