prietenie şi reciprocitate

Nu-mi aleg prietenii în funcţie de modul în care se tratează reciproc, îi aleg în funcţie de modul în care mă tratează.

citat din Scheana Marie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia dintre oamenii vicioşi este un lucru rău (căci, datorită instabilităţii lor, ei nu pot avea în comun decât viciul, influenţându-se în rău unii pe alţii), în timp ce prietenia dintre oamenii virtuoşi este benefică şi sporeşte o dată cu strângerea relaţiilor dintre ei. Desfăşurându-şi împreună activitatea şi corectându-se reciproc, ei se înalţă moral pe o treaptă superioară;căci se modelează unii pe alţii, fiecare luând de la celălalt trăsăturile care-i plac.

citat celebru din Epictet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd salutări reciproce, pline de amabilitate, îmbrăţişări prieteneşti, banchete pline de veselie, şi celelalte forme de politeţe.

Erasmus în Despre război şi pace, II
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cei ce se bucură de un ataşament reciproc îşi doresc binele unul altuia din punctul de vedere ce le determină ataşamentul. Astfel, cei al căror ataşament reciproc îşi are sursa în utilitate nu se iubesc unul pe altul pentru ei înşişi, ci în virtutea avantajului ce-i poate reveni fiecăruia din partea celuilalt. La fel stau lucrurile şi în prieteniile bazate pe plăcere: nu pentru calităţile lor intrinsece sunt îndrăgiţi oamenii de spirit, ci pentru plăcerea pe care o procură celor ce-i îndrăgesc.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostirea şi iubirea nu sunt suficiente. Compatibilitatea la nivel de valori şi credinţe, comunicarea, prietenia, respectul şi admiraţia reciproce sunt bazele unei relaţii sănătoase. Nu neapărat poţi să ai o relaţie pe termen lung cu o persoană care te face să simţi fluturi în stomac. Ce rămâne după ce fluturii zboară este ceea ce contează.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia e o frăţie şi, în cea mai înaltă accepţie, frumuseţea ideală a frăţiei. Înseamnă un deplin acord între două sau trei fiinţe – nu mai multe – care şi-au devenit una alteia atât de necesare şi care şi-au găsit reciproc cea mai completă dispoziţie de a se înţelege, de a se ajuta, de a se interpreta în chipul cel mai desăvârşit, de a se stimula în tendinţe spre mai bine.

citat clasic din Silvio Pellico
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când două persoane se respectă reciproc, capacitatea de a fi vulnerabile şi de-a arăta sentimentele rănite, poate crea o conexiune emoţională puternică ce este sursa intimităţii reale şi a prieteniei.

citat din David Burns
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul mod de a ieşi din ocolişul relaţiilor de co-dependenţă şi reciproc amăgitoare este să devii prieten cu sinele, să cinsteşti şi să preţuieşti sinele, să iubeşti şi să îmbrăţişezi sinele. Numai atunci se poate construi o relaţie bazată pe adevărul contopirii cu sinele. Aceasta este noua paradigmă a relaţiilor.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este vorba de încredere reciprocă, chiar mai mult decât interesul reciproc care leagă asocierile umane. Prietenii rareori ne sunt de folos, dar ne fac să ne simţim în siguranţă... Căsătoria este un aranjament care îndeplineşte exact acelaşi scop.

citat din H.L. Mencken
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea ca o sarcină de două persoane egale de sexe diferite, solicită atracţie fizică şi mentală, exclusivitate şi o predare totală şi definitivă. Soluţia corectă a acestei sarcini a două persoane este binecuvântarea persoanelor interesate social, care şi-au dovedit atitudinea necesară pentru a avea prieteni, de a fi pregătiţi pentru o muncă obişnuită, arătând devotament reciproc.

citat din Alfred Adler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fratele de Cruce trebuia să fie atent la defectele lui. El lupta ca să şi le descopere, să şi le îngrădească şi apoi să şi le îndrepte. "Momentul prieteniei" era tocmai această încercare de a-şi corija nişte lipsuri pe care "fraţii de cruce" şi le observaseră reciproc. Această plivire a buruienilor, ce-ar fi putut răsări pe răzoarele sufletelor curate ale acestor tineri, se făcea cu dragoste, cu înţelegere, fără să fie umbrite de atitudini criticiste, sfidătoare sau de superioritate. La bază stătea numai dragostea frăţească şi nu aveau alt scop decât să se întindă o mână caldă, înţelegătoare, o mână de ajutor unui prieten, pentru a-şi duce la bun sfârsit educaţia lui. Un orgoliu nejustificat faţă de cineva, o şoaptă aruncată pe la spate contra cuiva, o necorectitudine de orice natură ar fi fost un act care nu cadra cu condiţia lui de "frate de cruce", o lipsă de atenţie faţă de obligaţiile lui legionare, o punctualitate deficientă, o atitudine necorectă faţă de părinţi, de familie sau de prieteni, chiar şi o situatie şcolară nu suficient de clară, erau tot atâtea greşeli, în înţelegerea fraţilor de cruce. Aceste greşeli indicau că apăruse o dezordine interioară în individ, pe care trebuia să şi-o îndrepte.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partitură

Sunt onorat
Să fiu amic cu gândul
Adică cu viteza lui
Din proprie iniţiativă
Iar pacea imanentă
Să fie o realitate
Cizelată permanent
Pornind de la intuiţie
Vibraţie sfântă
La corzi sensibile
Ca acţiune inteligentă
In câmpuri cuantice
Cu efecte reciproce
Provocând emoţii
Şi stări abile de spirit
Suind ca volbura
Din munţi spre mai sus
Către trăiri galactice
Ca să poarte vise
Din priviri dinadins

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (11 iunie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-nceput un nou război

După groaznice dureri, în sfârşit, a spart buboiul
Şi din truda omenirii torent se scurge puroiul
Tancuri, tunuri, avioane, muniţii, arme mari şi mici
Mijloace de transportare, aliaţi şi inamici,
Se rostogolesc de-a valma, antrenând totul cu sine,
Ruinând, zdrobind, mânjind, strivind tot ce e frumos şi bine.
Într-un cuvânt spus direct, gata, a-nceput războiul
Eveniment ce pe dată, declanşă tot tărăboiul.
Proclamaţii, imnuri, marşuri, dansuri, jocuri populare,
Discursuri înflăcărate, trezesc visuri seculare,
Iar oameni crezuţi integri, pacifişti prin excelenţă,
Insinuează subtil, instigă la violenţă.
Toţi s-acuză reciproc, să nu fie acuzaţi
Istoria, tocmai pe ei să nu-i facă vinovaţi.

În fond ce vror provocatorii? Ce-ar putea să le lipsească?
Nu au ajuns la mărire? Nu au cu ce să trăiască?
Ca nişte mari norocoşi, au mai mult decât sperau
Şansa i-a favorizat, mai mult decât meritau.
Sunt îndrăgiţi de prieteni şi sunt temuţi de duşmani,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciune... de câine

Într-o vară caldă, stând pe-un mal de maidan,
Gândul dus către dor, suflet prins de alean,
Evadat dintr-un timp şi-un oraş de lumini,
Visul tot mă purta; spre amintiri... despre câini.
Nu din cei ce din trup, viaţă, îţi muşcă cu zel;
Ci înspre blândul prieten, credinciosul căţel.
Figurant din legenda copilului ţânc,
Ce juca altădată, rol, prin colbul ce plâng...
Şi uite aşa, în mers tiptil, la mirosul de pâine,
Apăru, ce visam lângă mine... un câine.
Arătare osoasă, prea lunganul pitic,
Întreba din sprâncene; " am să-l bat, sau îi zic
Să mă lase în contemplu, că n-am timp de căţei,
Şi că lumea e plină... de rău, fără ei?!"
Capul mare, la corp, de cioban păzitor,
Stă împrejur cu ochi umed şi bun răbdător.
Ori din milă, ori memorie la cei duşi în pământ,
Dau o coajă din pâine, la bietul flămând.
El se apropie în frică, cu ochii mai vii,
Ce-mi dau tremur de suflet, la gând de copii,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea mondială

Am visat că Angela Merkel se răsucea
În somn şi visa
Cum Donald Trump
Mânca pe săturate
Carne de rus.

La aceeaşi masă
Vladimir Putin
Mânca pe săturate
Carne de american.

La masa vecină
Kim Jong Un
Mânca pe săturate
Carne de rus
Şi carne de american.

Ceilalţi conducători se lăfăie
Cu carnea propriului popor,
Ai noştri se devorează reciproc:

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopotele în turnul amintirilor...

Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreţ,
visul dragostei, cândva puternic şi foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de uşor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă uşor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
şi că orice sfârşit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înţeleg totuşi uşurinţa
cu care unii oamenii aruncă în coşul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreaţa dragostei fără nici o remuşcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Ştiu bine, că orice început are şi un sfârşit,
sau că din prea multă dragoste se naşte involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conştiinţa oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni şi la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuţi împreună,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenie

Nu-i nicio legătură ancestrală,
Genetica şi sânge nu-s la fel...
Ea poate fi între doi, sau mondială;
E-o presupunere de acceptare reciprocă, cu un singur ţel.

Efectu-i de reacţie, e-n lanţ,
Nu o cunoaşte nimeni cu exactitate...
Nu ne-am luat timp să facem un bilanţ,
Statistică, s-o explicăm, pentru a putea apoi, să-i dăm dreptate.

Pătrundeţi deci cu mine împreună
În adâncul neştiutului divin,
Căci mâna când v-o daţi, e-o legătură...
V-alegeţi fraţi, ce nu-s, sunt euri separate, cu acelaşi chin.

De sunteţi de aiurea, printre depărtări,
Contact nu-i fizic, este-o plasmă-n gând,
Îl simţi, aproapele de braţ şi de cărări
Ce-s şi ale tale; ştii de-ar vrea să stea, sau să-l ajuţi mergând.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câţiva agenţi care se suspectau reciproc de contacte cu Tozgrec s-au omorât între ei şi astfel s-a înţeles repede că nimic productiv nu putea să rezulte din această situaţie. De aceea a avut loc o reuniune a tuturor agenţilor şi după multe dezbateri o hotărâre a fost luată: dat fiind că preferinţele politice ale lui Tozgrec erau departe de-a fi explicite (desigur, Ivanov afirma contrariul, dar Smith îi cită trei cazuri recente în care Tozgrec dezvăluise câteva secrete penibile ale Bedeker-ului Imperial), activitatea lui era dăunătoare pentru toată lumea, în egală măsură. În consecinţă, era în interesul tuturor să scape de el. A fost pusă la punct o operaţiune colectivă al cărei obiectiv era exterminarea lui Tozgrec prin eforturile conjugate ale tuturor ţărilor lumii. Ea a primit numele sugestiv de Operaţiunea Pace şi a contribuit, într-adevăr, la formarea unor prietenii preţioase între agenţi, ceea ce le îngădui mai multora dintre ei să-şi mai schimbe stăpânii, iar câtorva altora să se căiască.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh ţară...

Ce păcat că mă trag, azi, din ţara ruşinii
Şi-i păcat reciproc, că şi ea m-a pierdut...
Şi-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii
Drept tărâm... Ce credeam fericit început!

Şi-a mânjit plai de vis, de ambiţii deşerte
-Jucând rol de-un popor, ce-şi pretinde valoare-
Ce răsare-n mirosul de hoituri dejecte
Cu tărie de moţ... Atotprovocatoare!

Ce păcat că mă supăr pe-un loc, de pământ
Fără viaţă, conştiinţă, ruşine, credinţă...
Şi mă plâng, că n-am cui, ca şi alţii înfrânt,
De-o izbelişte sumbră... În vid de conştiinţă.

Unde-mi sunt şi părinţii, prietenii lor,
Ce mi-au dat din bun-simţ, gustul fin al valorii?
Ce păcat de imensul nedrept!... Muritor,
Mi-aş dori să reînviu... Frumuseţea splendorii!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctorul (Dedicaţie Dr. Florin Aurelian Străoneanu)

Pasant imperceptibil în spaţiul citadin
Îşi dedicând tot haru-n ruralul cabinet,
Cu haina ades pe umăr se aplecând aldin
Îşi cară-n pungi din fişele-ntocmite berechet.

Din neiertată eroare de-un aşa-zis program
Se pierde în steril din Hipocrate-n scrib
Plin de comunicate, raport la kilogram...
Cum pacient dentistul şi-ar vindeca prin ştirb.

E plin de carte suşă de diagnostic, cură,
Dar e polivalent ca o enciclopedie,
Pasionat de-a şti; istorie, cultură,
De animale, ţări, credinţe... E-o Messie.

Un timid incurabil preferă să cedeze
Şi bani şi adevăr la mult tupeu, la ură...
Îşi face meseria cu daru-i să trateze
Şi trupul prigonit şi suflete ce-ndură.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!