Citate despre privighetori și visare, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la privighetori și visare, dar cu o relevanță mică.
Noi
La noi sunt codri verzi de brad
Și câmpuri de mătasă;
La noi atâția fluturi sunt,
Și-atâta jale-n casă.
Privighetori din alte țări
Vin doina să ne-asculte;
La noi sunt cântece și flori
Și lacrimi multe, multe...
Pe boltă, sus, e mai aprins,
La noi, bătrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi răsare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desișuri,
Și jale duce Murășul,
Și duc tustrele Crișuri.
La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duios pe o rază
Pleoape-și deschid stele
Cântă priveghetorile!
Ochii-nchid și te visează
Lunecând duios pe o rază.
Mirosind a crin de cleștar
Încântând inima, quasar,
Răsărind prin hău de vierme
Blazar ce ucide urme..
De crater cu meteor, mască,
Ce-au căzut să biciuiască
Unicorni ce bat în piept
Ce mi-au spus să te aștept!
Coborând tandru din stele
Și născându-mi visele,
De a fi privighetoare
Peste-nălțimi stelare,
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigonii
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci și senine
Și în jur parcă-mi colindă dulci și mândre primăveri,
Sau văd nopți ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii și cu râuri de cântări.
Văd poeți ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist și mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuțite și pahară ;
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.
Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nțelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.
S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revederea
Frumoase locuri, verde câmpie,
Unde junețea mi-am petrecut,
Iacă vin astăzi cu bucurie,
Să vă văd iarăși, să vă salut.
Câte plăcute, dulci suvenire,
Simț că 'n suflet mi se deștept?
Aci mii inimi cu fericire
Bat pentru mine și mă-aștept.
Vechii tovarăși de tinerețe
Alerg spre mine, se 'nveselesc;
A lor vedere, a lor blândețe
Bătrânu-mi suflet întineresc.
Iacă gârlița cu tainici șoapte,
Iacă părâul, lin, călător,
Pre-a cărui maluri eu, zi și noapte,
Făceam dulci visuri de viitor.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Sihleanu din Armonii intime (1854)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel iubirii dintâi
Deși iubiți n-am fost vreodată
Te port prin vise uneori;
Era o dragoste curată,
Privirea ta îmi da fiori.
Să ascultăm privighetori
Aș fi dorit să vii odată;
Deși iubiți n-am fost vreodată
Te port prin vise uneori.
Cu inima descătușată
De anii mei rătăcitori
Tu ești iubirea căutată
În viața mea de-atâtea ori,
Deși iubiți n-am fost vreodată.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când cerul cântă și dansează
De-atâta somn
umbra copacilor
se strecoară alene
în simfonia ierbii
pe când cerbii
foșnesc pădurile
iar luna poznașă
irizează izvorul.
Inima - reporter jucăuș -
își trece infinitul
în pescărușii visului
în zenit de căprioară
și cerceii lunii
anunță triumfala vârstă
în neștiuta
oră.
Cerul cântă
dansează
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din Ziua de după napte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet monorim
Din vremuri, râuri gângurim...
cu vise trupul ne-ngrânim
și sângele ni-l iconim,
din lut fiind, celești să fim!
Ca merii-n toamnă meruim,
precum cireșii cireșim,
precum stejarii stejirim...
Din tată-n fiu ne ogorim,
de dor de iarbă dogorim
și gândul ni-l clorofilim...
În sinea noastră dunărim
și ne mereu melancolim...
Pe plaiul vechi să timpurim,
privighetori trandafirim!
sonet de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
septembrie și câte doruri scriu
în muntele iubitului din vis
cu un cuvânt te chem în paradis
cu-n alt cuvânt în mine e pustiu
dar zâmbetul ți-ajunge până vin
în țara unde-mi lăcrimează norii?
în cântecul divin privighetorii
i-ajunge să te-ntârzie puțin?
hai, să ne-aprindem gândul-început
în preajma canionului cu doruri
ridică ale deznădejdii storuri
să ardem vâlvătaie-ntr-un sărut
poezie de Daniela Marchetti (2020)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici aici, nici mai departe
Magnolia s-a dezbrăcat de frunzele inerte,
Martie fulguie flori pe crengile-i alerte.
Triști luceferi de muguri agătați
Îmi biciuiesc obraji de lacrimi inundați.
Nu e nici urmă de a ta ființă,
Să-mi treacă pe la poartă împinsă de dorință.
Pășesc singură fără o cărare,
Îmi plânge urma de însingurare.
Ne bate-n geam parfum de primăvară,
Călăuzind singurătăți pe sunet de vioară.
Timpul în loc nu se gândește să rămână,
Nu ne așteaptă și nu ni se închină.
A fost prea scurtă întâlnirea noastră
Uitată zace pe-a timpului fereastră,
Închisă-n amintiri cu fruntea aprinde-o stea
Mă-ntrebă taciturnă: ce s-a întâmplat cu ea?
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprita din volumul -Enigmele sufletului (2012)
Adăugat de Gian Luigi Giampieri Roma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea vinovată
De ce ai rătăcit, pădure,
Ecoul vorbelor de dor,
De ce-ai trimis pe căi obscure
Curate visuri de amor?
De ce-ai întins covoare pline
Cu ale florilor splendori,
Când am o floare lângă mine,
Cea mai frumoasă dintre flori?
Când noaptea fost-a la răscruce,
Atenția să mi-o distragi,
De ce-ai pus Luna să străluce
Mai mult ca ochii mie dragi?
Când se-auzea cât ține zarea
Cum îmi cânta iubita mea
De ce-ai trimis privighetoarea
Să cânte mai frumos ca ea?
[...] Citește tot
poezie de Vasile Larco din Un porumbel pe ciutura fântânii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul sufletului
În adâncul inimii mele
Se-aude un cântec fără versuri
Un cântec ce trăiește
În sămânța inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Și zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt?
Căci locuiește în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibrațiile.
Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezența,
Așa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Așa cum picăturile strălucitoare de rouă
[...] Citește tot
poezie celebră de Khalil Gibran
Adăugat de Carmen Manuela Măcelaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De când visez
Inima-mi e în corset de aur,
Până e ușa de tezaur,
Iar lumina ce veghează
Canarul și un motan de pază.
Mustăcios și cu pistoale,
Înarmat cu iatagane,
Furios și-atât de mare,
Nu-s speranțe de scăpare.
Ah! Dac-ai ști, privighetoare,
De când visez de aici să evadez,
Să zbor acolo-n crâng, să fiu cu tine
Și să mă-mbăt de-atâta fericire!
Duetul să-l cântăm seară de seară,
Cum cere biata inimioară!
sonet de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo...
Acolo unde iarba răsare din pământ
Și-n firul ei plăpând simbolul vieții saltă,
Sălbatica-i privire ne pare-atât de-naltă
Și dorul ei de viață ne pare atât de sfânt.
Acolo unde roua se varsă-n dimineți,
Țintind mărgăritare pe umbre și pe flori,
Săgetă de lumină, a astrului din zori,
În murmururi tăcute cântate de poeți.
Acolo unde floarea ne-mbată de parfum,
Culori nemuritoare și vise de iubire,
Crescute parcă-n dor, din firul ei subțire,
În leagăne celeste la margine de drum.
Acolo unde noaptea auzi privighetori,
Pierdute voci de îngeri în cântece de iele,
La umbra nevăzută a darnicelor stele,
Pierdute-n bolta-naltă spre clipele din zori.
[...] Citește tot
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu am să cânt
Să știi că am să cânt
În fiecare seară,
Privighetoare, am să fiu,
Să îți doinesc;
Să nu mă irosesc lumină pală,
Ci, dor, să fiu și cântec îngeresc.
Să îmi închizi cântarea-n colivie,
Ca pe măiastra pasăre de paradis;
Să cânt mereu,
Să cânt cât încă-s vie,
Că peste-o zi, poate,-am să fiu doar vis.
Să știi că am să cânt
În fiecare clipă,
Din tril să împletesc lumini și dor;
Să nu mă doară gândul și aripa,
Să mă înalț spre cer, încetișor.
poezie de Florina Emilia Pîncotan (9 septembrie 2017)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai...
Hai, iubite, să-nnoptăm pe covor de lăcrămioare
S-ascultăm privighetoarea la concertul din zăvoi
Noi să fim,, doi'' spectatori când dă liliacu-n floare
Să ne căutăm norocul printre frunze de trifoi
Eu în voalurile lila te aștept... a câta oară?
Din flori mov de liliac să-mi strecori norocu-n sân
Greierii-mbrăcați în frac să ne cânte la vioară
De n-am pierde iarăși clipa!... Știi că timpul e hapsân!
Fură vise și iluzii și le risipește-n hău
Și nisipul din clepsidră îl strecoară în zadar
Când, în nopțile cu lună, nu mă strângi la pieptul tău
Să bem tainic fericirea din potire cu nectar...
Hai, iubite,-i luna mai, să-nnoptăm sub pomi în floare
Să imaginăm o clipă cum c-am fi în Paradis
Iar când merii vor rodi și-om fi la apus de soare
Să nu muști,, fructul oprit'',... să mai prelungim un vis!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul privighetorii
Cu blândețe atingi al meu obraz
cu vârfurile degetelor îl guști, ce viu extaz...
Pe buzele mele de sticlă-arămie
pui al tău vis cristalin de iubire.
Mări albastre infinite,
răsărituri clare de speranțe albite,
lumină-n flash-uri colorate,
sentimente de o mie de karate...
Furișate-s între mâinile mele
ale tale eterice pene.
O, Înger al meu, sideral!
Mii de rândunici de cristal,
amețite de-atâta veselie frumoasă,
s-au inălțat din mintea mea măiastră
în transparența zborului de cleștar
pentru a readuce sărutul primăvăratec
în imensitatea cerului tău singuratec.
Va fi cântecul diafan de privighetoare
din înfocatul piept incendiat de roșu-ardoare
a ajunge primul printre parfumații mușchi
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul și Norul
Dormitând în lună plină
nori răzleți la unison,
tremură din rădăcină
în oglinzi de lacuri negre.
Și cum orizontul nopții nu mai este uniform,
tresar glasuri ascuțite
în frunzișul unui pom.
Lunecă o rază moale
din pământuri adormite.
Răsar două... patru... nouă,
și țâșni un râu de soare;
cerul crește mai cu seamă
urcând Luna printre stele
pe drumeaguri de aramă.
Apoi piere.
Sfârșesc umbrele bizare
în explozii
de culoare.
Soarele greoi și rece largul cerului deschise.
Dimineața se revarsă
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelatii Diamantine nr.30-2013 (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonie de vis
la baza muntelui am construit o casă
lângă un mândru codru de stejari
privighetori cântă rapsodia duioasă
drumul spre fericire e plin de birjari.
la carul timpului e înhămat un murg
hrănit doar cu ovăz cu mere răscoapte
cunoaște lumina drumul spre demiurg
aleargă ca vântul și zi și noapte.
murgul mi-e prieten are stea în frunte
frumoasă călăuză pentru întunecare
demoni din coșmare poate să înfrunte
bezne și tenebre calcă în picioare.
timpul se rotunjește cu dragi amănunte
armonii de vis întâmpin sub soare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt înaripat
ca un copac trăiesc cu viermi sub scoarță
în frunziș de gânduri cuiburi au răsărit
cântecul cheamă lumina cu gene de viață
veacul acesta este doar pentru iubit.
arbori de cristal au crescut în privire
codri de vise spre cer am înălțat
cu privighetoarea am o potrivire
rapsodia fericirii și eu am învățat.
torentul de emoții răsună în cascadă
prețuiesc viața că pe o comoară
steaua din mine nu vreau să decadă
măcinată de griji ca piatră de moară.
anotimpului iubirii îi fac o serenadă
prin ființa mea ca un flamingo zboară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul lui Ștefan cel Mare
Seara răspândește umbrele-i ușoare.
Și melancolia trece gânditoare.
Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi,
Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.
Inima-i zdrobită ca a lui oștire;
Țara-i întristată ca a lui gândire!
Pe un colț de piatră șade el în dor;
Vântul suflă păru-i lung, fluturător.
Pentru-ntâia oară inima lui plânge!
Ochii lui revarsă picături de sânge.
Acolo dă capul somnului mijind
Ce-i închide ochii cu-aripa-i d-argint.
Iată că-i apare o fecioară jună,
Ale cărei plete strălucesc la lună,
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Cartea - Legende Istorice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre privighetori și visare, adresa este: