Citate despre protejare și visare, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la protejare și visare, dar cu o relevanță mică.
Răsăritul cu bulină neagră
Să castrăm răsăritul
să-i dăm blana galbenă cu petrol
să ne punem ochelari de protecție nocturnă
și să ne dăruim ghivece goale de flori.
Să cadă copacii și să rămână frunzele suspendate
să fugim unul de altul când ne salutăm
să visăm
la un râu de lebede
pe care apa cu gâtul lung
traversează o aripă.
Să ne închidem deci palmele cu ochii.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arcadele ochiului
Cu migală șlefuiește arcadele ochiului,
se vor zări alte orizonturi
mai albastre în depărtare.
Înfloresc în rotunjimile trupului
unghiuri în mișcare
cu reflexe carnivore.
Cu o dragoste bogată și fierbinte
privesc uimit schimbarea
nevoit s-o urmez.
Pielea ta pufoasă de gutuie
mângâiată atât de protector
șoptește cu aer sănătos visării.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ci gândise faraonul c-ar putea să ia cu sine
Tot regatul în mormântu-i, să-l salveze de ruine,
Dacă încrustate-n table de ceramică, cu semne,
Ar păstra în amorțire avuțiile-i eterne:
Frunze de palmier și trestii, tronuri, pene înfoiate,
Așternute-n pat de piatră, șerpi, coroane etajate,
Curtezane și regine, zei cu capete de vite,
Mii de forme-ntrețesute, mii de vieți încremenite
Într-o tablă fermecată pe care-o ținu la piept
Până-n ziua cea din urmă, taciturn și înțelept.
Și când i-a fost dat să moară, preoții i-au așezat
Subțiatele lui brațe peste tristul său regat,
Ca pe-o umbră protectoare, ca pe-o cruce împietrită
Într-o sfântă-mbrățișare, veșnică, nedezlipită,
Care visul să-i ferească de-ale vremii vitregii,
Chiar și-atunci, în ziua care nu s-ar mai numi că-i zi.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buburuză-n lan de maci
Printre maci eu mă regăsesc
Și gândindu-mă pe o frunză
Iubirea vreau aici s-o trăiesc
Minusculă, fragilă buburuză
Aripile în roșu mi-am pictat,
De dușmani eu mă protejez
Și noaptea buline mi-a lăsat,
Acum sunt liniștită și visez
La macul din frumosul lan,
Bobul de grâu ce încolțește,
La timpul ce a trecut, un an,
Inima e roșie, iubire trăiește
Vânt din primăvară în aripi,
Sufletul, bun boboc de mac,
Lanuri frenetice fără ghimpi
În roșu cu buline mă îmbrac.
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un miracol
Astă noapte n -am visat
Luna mă privea pe geam
Un miracol sa- ntîmplat
Pe o rază eu la ea urcam
Praf de stele mă călăuzea
Am întins mâna protectoare
O căldură inima-mi topea
Pica steaua căzătoare
Strig la cer după ajutor
Luna pleata își aruncă -n vânt
O scară coboară din nor
Zbor cu raza Lunei iau avânt
Legături cu frânghii de mătase
Aud stele lucitoare cântând
De perdeaua cerului atrase
Luna mă privește surâzând
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maritimă
s-a rupt ața mării
amniotic a născut vara aceasta
ciudat de întârziată
am luat-o în brațe și am legănat-o
are încă ochi de lapte
nici putere să tragă din sânul cald
îmi plimb tălpile prin apă
acupunctură cu scoici și
visuri agățate de zmeie
tot mai albastru
sentimentul meu trăiește cu aerosoli
căteva alge împletesc urme
singurele obiecte filigran
ai toate șansele să le scapi
printre raze de soare
înfipte adânc
semn de protecție și lumină
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se nasc în zori
Cântă aerul arzând jeratecul
Flacăra se-nalță înroșită
Fierbe adâncul pământului
Cutremur într -o zi însorită
Zbuciumă cerul cu nori
Colbul din praful de stele
Adună parfumul din flori
Protector al iubirii selene
Revarsă iubirea ca o lavă
Din crater o inimă fierbinte
Securizat în vechea epavă
Renaște un suflet cuminte
Vise frumoase ce nu mor
Împrospătate se nasc în zori
Gânduri ard în flăcări de dor
Flacăra iubirii liberă tu zbori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt unii în prezența cărora omul uită ce reprezintă el cu adevărat; prin minciunile și complexele lor de superioritate sau inferioritate, încearcă să îi distorsioneze acestuia percepția asupra propriei persoane și a realității. Pentru a se proteja de ei când roiesc în sfera lui de acțiune, cel mai indicat e să nu își pună sufletul pe tavă, să nu spună tot despre el, despre visurile și sentimentele sale, să devină un pic sau mai mult... secretos. Se va simți mai bine și mai frumos! Așa, ca mine!
Michelle Rosenberg în Secretomanul Șarmant
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri în noaptea regală
înțelepții dezleagă misterul din rune
unesc cerul cu pământul în divinații
reaprind focul iubirii care spune
că viața e superbă cu mii de motivații.
invoc visul albastru din noaptea regală
invoc dragostea lunii nobilă, duioasă
când slova se-nveșmântă în haine de gală
când fiecare clipă-i fecundă, prețioasă.
uneori la veghea lunii particip și eu
spun o rugăciune, o mantră protectoare
în mijlocul lumii pacifistă-s mereu
cu Dumnezeu aproape ca de soare.
invoc iubirea, lumina Lui mântuitoare
pecetluind cu versul credința arzătoare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metaforă
Pe un tărâm necunoscut
Rupt parcă din povești
Trăia, fără să fi văzut
Meleaguri pământești,
O fată, cum doar Eminescu
Știa să o descrie.
Era... ca o metaforă
Închisă-n poezie!
Lacrima Lunii îi spăla
Obrazul, fruntea, gura...
Iar noaptea, mai că-și învelea
Și gândul și făptura
Cu aripile unui înger
Menit s-o protejeze
De răul care-ar fi putut
Să o atragă-n mreje.
Dar ea, pierdută-n depărtări
Privea planeta albastră
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După care vis să mă trezesc?
după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?
după visul în care
stelele par a fi
încercările creatorului
de a reda vederea
unui întuneric orb?
după visul în care
durerea palpită
ca un gând abandonat
în neant
iar eu încerc să-mi chem
gândul înapoi
pentru a învinge durerea
prin cuvânt?
după visul în care adevărata iubire
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un moft venit pe val
am găsit un cuib. îl țesea un vis, dar un moft venit pe val a șoptit la ureche: fugi din calea șarpelui. și am fugit atât de tare încât malul s-a făcut o groapă plină cu vin roșu. o femeie îmbrăcată în alb se închina cerului. degetele dantelate nisipeau promisiuni. am pășit ușor spre ea. cu tălpile goale am călcat pe cioburi de oglindă spartă. nu m-am întrebat de ce nu le-am văzut și de ce nu am simțit durere. sângele se amesteca liniștit cu apa mării. așteptarea se făcuse rid pe fruntea mea. departe, foarte departe, un zid se prăbușea. credeam că dimineața e aproape, dar zborul unui vultur acoperea vieți în doi. era singurul vultur care proteja o iubire. era de parcă îl puteai atinge. atât de frumos și atât de simplu!
poezie de Dorina Șișu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stat
Mi l-am dat scut de mine și din toți de-ai mei,
Făcut din multe bucățele zise o "autoritate"
Să-mi țină corpul drept, ascuns de rău și vanitate,
S-am, nu goală, un coif, de minte... leagăn să îl am, de zei.
E al meu să m-aibă, să-i fiu tot de la copil,
Apoi matur, e grija mea de sfântă bătrânețe....
În slujitor l-am construit un privitor neobosit, tot numai fețe,
Ochiul meu ager, larg deschis... unul pretins humanofil.
I-am pus și biciu-n palma întinsă, protectoare
S-atingă seamănu-mi de-un necinstit din când în când,
Să nu-mi distrugă cuibul rămas visul gol, flămând
Să nu ajung să strig în van la porți, la uși... că doare.
El, eu în fond, sunt sursa să-mi țin brâul-vămi,
Cu gândul viu al dragostei de mine, toți o țară
Și mă întind coardă, îs struna-n suflet de vioară
Să-mi sun o odă, imn mie... uniforma, toată-n catarămi.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama: Tu chiar vrei să rămâi singură? Nu vezi că toate fetele sunt în competiție pentru un bărbat? Numai tu,... tu chiar nu cauți să fii deloc atractivă?
Fiica: Eu sunt floarea de la marginea prăpastiei. Dacă vrea să mă iubească, cel care va vrea, nu ar trebui să mă iubească pentru forța din interiorul meu, de a sta la margine, și totuși, de a rezista?" (în mintea mea).... în realitate îi răspund "Și mie îmi pare rău pentru fața pe care o am. Nu mă pot abține să nu îmi fac rău.
Mama: Întelege, așa funcționează toți bărbații, pentru ei contează cum arată o fată, e vorba de prima impresie. Te vede așa, plină de bube, o să fugă de tine. Orice băiat, orice băiat...
Fiica: Nu numai orice băiat, chiar orice om... sunt un monstru. Nici măcar o prietenă nu am... Toate așteaptă de la mine ceva. Iar eu, uneori, îmi doresc să fiu altcineva...
Mama: Data viitoare te internez la spital, te declar incapabilă să te controlezi.
Fiica: Da, sigur.... Așteaptă măcar să ajung la cauză, să împlinesc profeția, și o să pot fi domnișoara cu altă față. Vedem noi cine râde la sfârșit, eu și amicul meu Kierkegaard. Îmi pare rău, mamă, dar numai dacă o salvez pe Ariadna o să mă pot iubi vreodată. Ai idee câte strategii trebuie să elaborez ca să distrug monstrul?
Mama: Care monstru, parcă tu erai monstrul?
Fiica: Cât de încuiată să fii să nu realizezi că monstrul mă ține captivă din primii ani de copilărie? Toate fricile alea, faptul că nu alergam spre tine, când aveam nevoie de tine, fuga de realitate, fuga de mine însămi, toate sunt rezultatele operei lui. Pe care am de gând să o închei anul ăsta. Și știu exact cum...
Mama: Cum?
Fiica: Să îți prezint labirintul... mi-e teamă numai să nu faci infarct, pentru că aici nu mai poți ascunde cine ești cu adevărat. Aici, poate, o să îți auzi urletele la fel de tare cum le aud eu. Pentru că, aici, toți îmi văd capul ascuțit, când el de fapt e rotund. Numai și numai pentru că ăsta e rezultatul fricii mele de oameni. Și nu am altă șansă decât să trec prin Pădurea Interzisă, să îmi înving frica.
Mama: Imposibil... în Pădurea Interzisă nu o să poți supraviețui. O să rămâi cel puțin fără picioare...
Fiica: Nu și dacă îmi iau o pelerină verde de camuflaj... și un prieten de încredere...
Mama: Parcă spuneai că nu ai prieteni...
Fiica: Nu am, dar de unde știi tu că nu o să am... e drept, un parteneriat la început, fac eu un efort... Ideea este că se pune la bătaie toată viața mea, mamă. Nu pot da înapoi...
Mama: Vezi doar să nu mai ai încredere din nou într-un lup, știi bine ce ai pățit ultima oară...
Fiica: Fără frica de lupi, păstorii nu ar putea avea curaj. Pot fi o ciobăniță bună, o știu sigur, mi-a spus-o luna. Ea nu minte niciodată...
Mama: Te las în protecția Maicii Domnului...
Fiica: Ea mi-a trimis visul cu furtuna... chiar dacă aș călca în mijlocul morții, tot aș fi în siguranță. Nu crezi că merită?...
Mama: Eu niciodată nu mi-am dorit decât să te protejez. Iartă-mă pentru tot ce n-am putut înțelege.
Fiica: Vei înțelege, la sfârșit...
replici din Scufița Verde, scenariu de Ana-Maria Gondoș
Adăugat de Ana-Maria Gondoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resimt nemărginirea
Pe cumpăna uitării ajung câteodată
temutele regrete ce parcă mă străpung
cu muzica venită din gama re-setată
de vânturi rătăcite la margine de crâng.
Iar de ascult tăcerea apusului de soare,
când la sfârșitul zilei dispare după deal,
în gândurile mele, fără să vreau, apare
o miză retrezită c-un cântec de caval.
Venită nechemată, în prag de așteptare,
cu note de rezervă, pe portativ descris,
își caută-nlăuntru o muză protectoare
în amintiri furate din cugetul proscris.
Și parcă deodată o muzică cerească
se-ntinde pe văzduhul căzut din infinit,
iar karma neuitării, cu-o voltă nefirească,
se-așază în tăcere pe sufletul-mi cernit.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 18.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia se simțea ca o prințesă răsfățată, pe care prințul ei tocmai o condusese într-o lume fermecată, de basm; lipsea balaurul cel rău, cu multe capete, pe care Făt-Frumos (în acest caz, Don Juan al ei) să-l învingă, dar spera că balaurul nici nu va apărea vreodată, să le umbrească fericirea. Și nici nu apăru. Ușa automată se închise în urma lor, amintind, ca o părere, de faptul că se aflau la bordul unei moderne nave spațiale, în zbor spre Terra, nu într-o lume feerică, de basm. Dar ce conta acest amănunt minor?! Nu scădea deloc din farmecul acelei atmosfere de vis, la a cărei contribuție li se adăugară, de îndată ce ușa se închise, săruturile, îmbrățișările și atingerile lui tandre, pline de iubire; din toate gesturile lui, protectoare parcă, Lia ghicea cu ușurință cât de mult o iubea Don Juan, așa cum și susținea, fără prefăcătorie.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziduri de roze galbene
Printre fire de sentimente trăim
capitolele unui scenariu urmărim.
Prea mult poposim într-o poveste goală,
ne afundăm în lumea zgomotoasă reală,
într-un moment ce nu mai curge,
îngheață apusurile și le stinge.
Noi camere albe să căutăm
cu stucaturi de aur să le decorăm
ferestrele apoi să le aruncăm
vântul să îl respirăm.
O grădină și un labirint să ne regalăm,
pân'la bătrânețe să ne jucăm,
în fiecare zi să ne-alergăm,
ziduri de rose galbene să-mbrățișăm
și cu-ale lor petale, scuturi de iubire să creăm,
visele ce vor veni, să le protejăm.
În triști, nefericiți să nu ne transformăm...
Atitudinile și numele să le schimbăm,
briză și siroco, țărm și val să ne chemăm.
N-avem forțe să ne-ntoarcem înapoi
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Milenare, naivități... contemporane
Cât fără fundament este să credeți
Că totu-n viață adevărul vă decide,
Un fel de obiect extraterestru... și purcedeți,
Vă lăsați pradă; câștigați înspre a vă vinde?!?
Visați dreptăți s-aveți, de atâtea "Curți...",
Crezând ograda în care puneți munca,
S-aveți răsplată, s-o culegeți frânții, rupți,
Neștiind parcă de "baci" zeflemitori, ce-nvârt porunca.
Vă dați pe mâna farselor, zise supreme,
De parc-ar fi venite dinspre zei, din alte dăți;
Nu c-ar decide niște protejați mânjiți cu creme
De mimi mutaci, se dând astrale "Autorități..."!?!
Oh, Doamne câte vorbe, glas e strada, în case
Și cât de surzi suntem la simpla rațiune,
Fără să știm că-n fond noi suntem "mase",
Ce-ar putea tot... Nu prin parșivii... "națiune..."!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea II
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?
Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă?
Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă,
În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă,
Când cu sete cauți forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă?
Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară,
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. -
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transformare
Gândul, nu-l mai trimit la tine.
L-ai alungat și nu s-a simțit bine,
L-a durut de prea multe ori,
Mai bine, îl trimit să se joace printre nori.
Inima, o voi învăța să nu mai bată în același ritm,
Cu al inimii tale anotimp.
Prefer să-i cer să se odihnească,
În loc, nebună peste tot să te urmărească.
Mintea o voi educa, să nu-și mai imagineze
Povești de dragoste în care simțurile mele toate, să te cerceteze.
Mai bine, într-un alt Univers să mă proiecteze
Și de suferință să mă protejeze.
Privirea o voi învăța să îți evite privirea,
Dacă din întâmplare ne vom intersecta,
Mai bine, să strălucească,
Admirând bolta cerească.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre protejare și visare, adresa este: