proverbe şi viaţă

Originea tuturor revoluţiilor, precum şi imboldul şi sursa tuturor moralităţilor de bază sunt doar două zicale: Prima spune: "Atâta timp cât sunt sătul, de ce să-mi pese dacă alţii mor de foame?" A două zicală este: "Tu te chinui ca eu să trăiesc uşor; munceşte aşadar ca eu să pot mânca."

citat din Said Nursi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverb francez

Bărbatu-adevărat, francezii spun,
Se poate-ndrăgosti ca un nebun
Dar viaţa lui nu are nici un rost,
Când el se-ndrăgosteşte ca un prost!

epigramă de autor necunoscut/anonim din Râsul lumii la români (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverbele sunt nişte sentinţe, poveţe populare, adevăruri fundamentale care în mod practic, în viaţa de toate zilele, demonstrează veridicitatea lor, valabilă pentru toate timpurile.

aforism de Mihai Cucereavii (14 iunie 2020)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea şi veselia nu se exclud una pe alta. Grija serioasă şi veselia – sunt cele două jumătăţi ale inimii. Fără seriozitate, omul devine capricios, uşuratic, superficial, iar fără veselie, acru, neîntreprinzător, sever şi neîncrezător în viaţă. Să porţi flacăra eternă de la oracolul lui Zeus din Dodona la jocurile de la Olimpia, nu-i chiar atât de greu – deşi distanţa e mare – şi asta pentru simplul motiv că alergătorii se schimbă pe parcurs. Dar să poarte flacăra eternă din veac în veac şi peste veacuri, asta poate s-o facă numai acel în a cărui inimă sălăşluieşte echilibrul. Aşa că, preţuiţi-vă râsul. Căci râsul nu e niciodată de prisos pe această lume. Iar proverbul spune: de te vei lăsa călăuzit de corbul croncănitor, la hoituri vei ajunge!

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie curentă

Povestea naraţiunilor de ieri
Istoria se ia şi se dă cu năvală
Aici pe o planetă rebelă
De azi şi pentru totdeauna
De ieri şi pentru mâine
La o mulţime de capete
Şi în sumedenie de variante
Scrisă pe file de vremuri
Sau încrustată în piatră
Trăită aievea atunci şi acolo
Transmisă prin viu grai
Ca de la om la oameni
Ca de la suflet la suflete
Printre cronici sau hrisoave
Interpretată sau denaturată
Pacifistă sau războinică
Ne dă permanent târcoale
Condiţie trecută şi curentă
Patetică şi plină de emfază
Proverbială şi înţeleaptă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (21 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cometă cât de mică

O planetă cât de mare,
Lovită de-un meteorit,
Intră în dezintegrare
Şi viaţa ei, a luat sfârşit.

Lovită de o cometă
Arde şi se face scrum.
Nu rămâne din cometă
Nici măcar un fir de fum.

Şi în cosmos, va să zică
Proverbul are valoare.
O cometă cât de mică
Răstoarnă planeta mare.

poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului
(tradiţii şi ritualuri)

O sărbătoare vestită,
A Mariei Preacurată,
În Gustar e prăznuită
De cei ce numele-i poartă.

Adormirea Maicii Sfinte,
Spre viaţă veşnică în cer,
E aducere aminte
De minunile ce nu pier.

În ritualuri păstrate
De străbuni pe-a vieţii cale,
Abundă sacralitate
Şi mituri proverbiale.

Despre Maica Preacurată,
Născând Fiul Mântuirii,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam, în virtutea acelui frumos proverb "dacă cincisprezece zile ale lunii sunt întunecoase, celelalte cincisprezece vor fi neapărat scăldate în lumină", că viaţa, după o nenorocire, îţi hărăzeşte întotdeauna şi o fericire.

Reşat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânii

Planeta scrâşneşte şi e tot mai grea,
Nu mai sunt locuri pentru bătrâni în ea,
Ei fac parte dintr-un proces revolut,
Planeta nu-şi asumă acest trecut.

Bătrânii nu-şi mai găsesc locul ca inşi,
În dispută cu tinerii sunt învinşi,
Iar acum e caduc proverbul de ieri,
Că:"Dacă nu ai un bătrân să-l cumperi".

Ne enervăm de mersul lor agale,
Pe stradă sau la treceri pietonale,
Cu vorbe grele adesea îi mustrăm,
Nu-i înţelegem şi nu îi ajutăm.

Bătrânii-aceştia de ani vlăguiţi,
Mulţi dintre ei bunici sau numai părinţi,
Când cu vârsta, ajung puţin decrepiţi,
Sunt discreditaţi, respinşi sau umiliţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Alionte (23 septembrie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverbele sunt cele mai grăitoare expresii ale gândirii unei ţări. Fiind transmise din gură în gură, din loc în loc şi din generaţie în generaţie, ele se integrează în viaţa poporului şi evidenţiază caracteristicile societăţii respective.

Amita Bhose în Proverbe şi cugetări bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi credincios

Rămâi credincios şi eşti
Numai dacă tu iubeşti (1 Ioan 4:12)
Dacă nu mai rătăceşti (Proverbe 16:17)
Dacă nu păcătuieşti (1 Ioan 3:6)
Aducând roadă divină (Ioan 15:5)
Rămânând doar în lumină (1 Ioan 2:10)
Adevărul de-ai în tine (2 Ioan 2)
Nefăcând rău ci doar bine (Amos 5:15)
Când în dragoste tu creşti (1 Ioan 4:16)
Când ca Isus tu trăieşti (1 Ioan 2:6)
Când Duhul tu îl primeşti (1 Ioan 4:13)
De Isus mărturiseşti (1 Ioan 4:15)
Rămânând la a Lui Cuvânt (Ioan 8:31)
Păzind porunca de sfânt (Ioan 15:10)
La ce-ai auzit să stai (1 Ioan 3:6)
Bunătatea Lui să ai (Romani 11:22)

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Helium-3

... Dublin, Londra, Paris, Craiova
Moscova, Tokio, Sydney, Phenian
cine mai face agricultură-n Moldova
când la New York s-au mutat legiuni de ţărani

cumpără cei rămăşi pătlăgele turceşti
şi căpşune crescute-n pustiul Negev
vinuri din Cili, pâine din grâne ruseşti
mere din... de-amu nici nu mai întreb

ce produce Moldova şi de unde vin bani
ca să aibă să fure gaşca lui plaha.?!
-îi trimit înspre casă tot aceiaşi ţărani
de prin kvebec - Reikiavik cu leaca

vin dolarii la casele astea de schimb
cursul lor mereu creşte şi scade abrupt
după cel mai privat şi mai dur algoritm
care nu se mai satură sânge de supt

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţă

Dac-al tău suflet e inexpugnabil,
Înconjurat c-un meterez solid,
Nimeni din lume nu va fi capabil
Să năruiască acest trainic zid.

Însă atunci când te ascunzi de viaţă
Îţi pare totul searbăd şi anost
Mai bine ascultă acum a mea povaţă
Şi fii din nou aşa precum ai fost.

Şi spun aceste lucruri cu emfază
Şi fără niciun fel de gând perfid
Poate rostirea mea te epatează,
Sau poate crezi că vreau să te desfid.

Deşi, în sinea ta, tu îţi dai seama
Că-mi este greu să fiu exhaustiv,
Şi că de-aceea, doar îmi exprim teama,
Că te-ai însingurat fără motiv.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circul vieţii

Când fericirea n-o găseşti
Când viaţa-ţi pare a fi grea
Gândeşte-te că eşti la circ
Şi că-i un clovn în faţa ta.

Adu-ţi prieteni să te-amuze
Şi spune-le ce simţi în tine
Apoi invită-i la spectacol
Prefă-te că e totul bine.

Acolo-i şi-o prezentatoare
Ce spune-o glumă, o zicală
Şi poţi chema şi alţi poeţi
Căci vor veni fără-ndoială.

Imaginează-ţi ce spectacol
Câte urale, ce antren
Cum ai putea să-ţi plângi de milă
Când viaţa trece ca un tren?

[...] Citeşte tot

poezie de Mr. Charles, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

lume

Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toţi bărbaţii şi femeile doar nişte actori:
Au intrările şi ieşirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viaţă,
Actele lui fiind cele şapte vârste. Copil mai întâi,
Scânceşte şi varsă în braţele doicii.
Apoi şcolar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Şi faţa proaspătă dimineaţa, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la şcoală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele nişte balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiţie pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar şi în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptuşită de claponi din cei buni
Cu ochii severi şi barba tunsă domneşte,
Plin de zicale înţelepte şi pilde moderne;
Astfel îşi joacă rolul. Cea de-a şasea vârstă se schimbă
În nişte nădragi slăbănogi şi papuci,

[...] Citeşte tot

replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel

Legenda legendelor de Prof. Dr. Cornelia Păun Heinzel
Într-o zi, Dumnezeu chemă la el pe Sfântul Petru şi îi spuse:
- Sfinte Petru, aş dori să mergi prin lume şi să afli ce mai fac oamenii. Le-am dăruit Biblia plină de învăţăminte spre a le fi de călăuză şi exemplu în viaţă; le-am adus pe pământ scriitori talentaţi care să creeze basme pentru copii, povestiri şi poveşti religioase sau istorice, inspirate din istoria popoarelor lor; le-am trimis poeţi care să-i încânte pe toţi cu magia versurilor lor; le-am creat muzicieni care să-i farmece cu acordurile melodiilor lor; le-am dăruit rapsozi şi cântăreţi cu har care să glăsuiască şi să interpreteze minunat creaţiile acestora; le-am oferit actori care să performeze cu dăruire şi talent creaţiile dramaturgilor. Doresc să ştiu, dacă oamenii se bucură de aceste daruri ale mele şi dacă toate acestea făcute pentru ei din suflet, le-au schimbat într-adevăr viaţa în bine iar munca mea nu a fost în zadar.
Sfântul Petru porni imediat la drum lung. Urcă din greu pe cele mai înalte vârfuri muntoase, unde ascultă doinele, baladele melodioase şi istorisirile minunate ale păstorilor, coborâ pe plajele cu nisip auriu şi fin ale apelor, întinse şi adânci, auzind cântecele şi snoavele pescarilor, străbătu oraşe şi sate, încântat de înţelepciunea proverbelor şi a zicătorilor populare şi privi alături de oameni reprezentaţiile actoriceşti, participă la serbările organizate în lume cu diferite prilejuri, fiind fermecat de bogăţia spirituală a ceremoniilor organizate, îi însoţi pe oameni la biserici, la slujbele religioase, participând cu aceştia la rugăciuni şi călătoria sa ajunse la sfârşit.
Se întoarse direct în Rai şi pentru că avea multe de povestit, despre cele văzute, se prezentă aşa cum trebuia, înaintea Domnului.
- Sfinte Dumnezeu, am cutreierat lumea în lung şi-n lat, am ascultat versurile minunate ale oamenilor şi melodioasele lor cântece, am mers şi m-am rugat alături de ei în biserici, am privit scene de teatru impresionante şi am participat la sărbători fermecătoare. Am ascultat snoave, poveşti şi povestiri care bucură urechea şi mintea oricărui ascultător. Am citit cu plăcere basme pentru copii, poveşti de tot felul - magice, fantastice, istorice, filozofice, religioase, romantice, satirice... Am totuşi o nedumerire. Nu ştiu ce fel de povestiri sunt acelea care conţin elemente fantastice sau miraculoase, brodate pe fondul unui motiv istoric sau al unei închipuiri mistice, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiinţe, caracterul aparte al unui eveniment istoric, al unui erou mitic sau al unui fenomen. Pentru că sunt deosebite de celelalte, ar trebui să aibă un nume special.
- Adevărat grăieşti, Sfinte Petru. Şi eu m-am gândit de mult timp la acest lucru. Am meditat îndelung şi doresc ca începând de astăzi, aceste povestiri deosebite să se numească "legende", spuse Dumnezeu.
- Doamne, atunci aceasta va fi cu siguranţă "Legenda legendelor", pentru că narează tocmai apariţia legendei, glăsui Sfântul Petru.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din The Alternative (2017)
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi minciuna-i vorbă

Minţeam şi eu, cum fac şi alţi copii,
Mama zâmbea în clipele acele
Şi imi zicea: "Acestea-s inepţii
Din buzunarul tău cu minciunele".

Dar când am mai crescut mi-a spus cinstit,
Scoţând zicala din bogata-i tolbă:
"În viaţă, când să minţi eşti nevoit,
Să nu-ţi faci griji, că şi minciuna-i vorbă".

Şi tot mereu cu drag mă dascălea:
"Făţarnicii cu glas mieros te fură,
Aşa că nu uita de vorba mea,
Că limba-i moale şi se învârte-n gură".

poezie de Octavian Cocoş (4 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru o pâine amară

Pentru o pâine amară,
Femeia pleacă din ţară.
Copiii şi-i părăseşte
Şi prin lume rătăceşte.

La poartă, pe o băncuţă, şade gânditoare mama
Şi cum stă pierdută-n gânduri îşi pune pe cap marama.
Ochii către cer ridică şi pe Dumnezeu întreabă,
De ce viaţa ce-o trăieşte este atât de beteagă.
-Sfătuieşte-mă, Tu Doamne! Arată-mi calea de urmat!
Deodată-i fulgeră un gând şi repede s-a ridicat.
Aleargă, intră în casă, unde zace fata mică,
Lângă ea veghează-un frate care tremură de frică.
Băiatul şi cu fetiţa sunt copiii care-i are
Pentru ei,, tânăra mamă, nu găseşte alinare.
Ar vrea să strige-n gura mare, dar nimeni nu o aude.
Durerea-i pătrunde-n suflet, mai amarnic o răpune
Mintea-i este rătăcită, gândul o trimite-n lume,
Prin străini ca să muncească, la copii s-aducă pâine.
Îi e greu să hotărască, de copii să se despartă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (16 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura de tutun

Îl îngrijeşti din zori în seara,
Dar de-un proverb să-ţi aminteşti:
Pe cel ce tu nu laşi să moară,
N-o să te lase să trăieşti!

epigramă de Vasile Larco din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii? Mă tem că sunt ceea ce literaţii numesc mizantrop. Ah, dacă îmi spuneţi de cutare ori cutare, atunci ştiu ce să vă răspund. Eu nu văd oameni, inima mea e nominalistă. Văd însă făpturile care îmi stârnesc afecţiunea, admiraţia, invidia, senzualitatea, nehotărârea, iubirea. Viaţa mea e plină de fiinţe cu nume precise. În rest, dacă e vorba de oameni, sunt cu totul şi cu totul mizantrop. Sunt adeptul zicalei: un om, e bine; doi, merge; trei, e deja aglomeraţie; patru, devine vacarm; cinci – e deja intolerabil.

Horia-Roman Patapievici în interviu
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!