psihiatrie şi timp

Cei şapte tineri erau atât de absorbiţi de dans, încât nici nu băgaseră de seamă că se apropiase de ora oficializării misiunii lor. Tot dansând îi găsi domnul profesor Eugen Manea, când sosi pe puntea principală a navei albastre. Dar dânsul îi readuse la realitate, întrerupându-le muzica. Se distraseră, dar era timpul să se concentreze asupra priorităţilor momentului, la ora aceea, constând în tot ceea ce era legat de oficializarea televizată a misiunii lor. Cât despre Lucian, poate mai mult fără a vrea sau măcar a-şi da seama, încheiase cu domnişoara psihiatru un pact despre care ea nu va pierde ocazia să-i amintească mai târziu în repetate rânduri, acela de a păstra între ei o relaţie strict colegială.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porni spre treptele "Pacifis"-ului, întrebându-se dacă o va mai găsi pe Lia acolo. Oare ea-l aşteptase sau deja plecase între timp? Avea să afle în curând răspunsul la întrebare. La apropierea lui, trapa navei se deschise automat. Pe puntea principală, în uniformă albastră, se afla acea făptură cu chip angelic, ce-i pusese inima pe jar de mai bine de un an: domnişoara psihiatru Lia. Nu plecase, deci...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stottlemeyer: Bine, deci... Brian a construit bomba şi apoi a trimis-o prin poştă de unul singur.
Monk: Corect.
Stottlemeyer: În timp ce era în comă.
Monk (admirativ): Trebuie să recunoşti – e un alibi destul de bun. E perfect!
Stottlemeyer: Monk, am cunoscut 15.000 de criminali în viaţa mea. Iată ce au cu toţii in comun: sunt conştienţi!
Monk: Totuşi.
Stottlemeyer: Psihiatrul tău se întoarce curând?

replici din filmul serial Monk, scenariu de Andy Breckman
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivit statisticilor, pierderile României în cel de-al Doilea Război Mondial au depăşit 300.000 de morţi: 147.000 pe frontul de răsărit, 167.000 pe cel din apus. Pe timp de pace, au avut de suferit, din motive politice, peste 2.000.000 de persoane: reţinuţi, anchetaţi, condamnaţi prin sentinţe judecătoreşti, condamnaţi administrativ, internaţi în colonii de muncă sau în clinici psihiatrice, deportaţi. Dintre acestea, au pierit în celule sau în lagăre de exterminare cam 300.000.

Florin Pavlovici în Tortura, pe înţelesul tuturor (2001)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Psihiatrul meu mi-a spus
că n-ar fi trebuit să am vocaţie de poet.
În primul rând am văzut lumina zilei într-o clasă socială improprie
unde lacrimile ca şi rugăciunile erau păstrate într-o cameră a sufletului
mai mereu încuiată,
deci nu puteai plânge pentru orice
nu te puteai ruga pentru orice.

În al doilea rând
inima mea fusese modificată încă de la naştere,
fiind doar un ciob dintr-o oglindă
în care era imposibil să mă pot privi întreagă,
acesta fiind motivul real pentru care mi-am scris poemele pe frânturi de lume,
pe petice de primăveri grăbite,
pe câmpuri de zăpadă ori
le-am presărat prin nesfârşitele păduri siberiene.

De fapt
am descoperit că tot ce ştiu psihiatrii
e să-ţi pună întrebări despre copilărie.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să interzic nimic. Ceea ce vreau să spun este că trebuie să ne gândim serios. Nu putem lăsa sănătatea şi educaţia generaţiei viitoare – care e tot ce avem din punct de vedere al prosperităţii şi viitorului nostru – la mâna celor mai bogate companii din lume, care vor să câştige şi mai mult făcându-i dependenţi de aceste aparate pentru ca apoi să le vândă publicitarilor timpul petrecut de ei acolo. Aceasta ar trebui să ne îngrijoreze atât din punctul de vedere al psihiatriei, cât şi al neuroştiinţelor şi al educaţiei.

Manfred Spitzer în interviu (mai 2018)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram şi nu eram

mi-a fost greu să fiu simplu
mi-a fost uşor
am avut curaj - nu
mi-a fost frică şi am avut timp
să-l citesc pe jung -
eram şi nu eram intere
sat (!?) de psihoterapia
clinică
nu mi-a fost greu să-l citesc
pe freud
eram şi nu eram
interesat de psihanaliză
impulsuri şi nevroze
l-am lăsat pe jung
l-am lăsat pe freud
m-am refugiat pe moldova
eram şi nu eram nomad
stăteam pe malul râu
lui jung i-am pus gând rău
şi lui freud

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să evităm să fim seduşi de înalta tehnologie. Noi, psihiatrii, ar trebui să reprezentăm nişte modele prentru colegii noştri, cărora să le demonstrăm cum răbdarea, înţelegerea şi compasiunea ajută atât medicul cât şi pacientul. Acordând mai mult timp discuţiei, învăţării, trezirii speranţei în vindecare, calităţi aproape uitate, ar trebui să facă din noi un exemplu viu pentru colegii noştri de breaslă. Tehnologia este un instrument excepţional în munca de cercetare, pentru a promova înţelegerea bolii, dar ea nu va putea înlocui niciodată acele caracteristici personale ale unui medic adevărat.

citat din Brian L. Weiss
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind-o pe doamna Ristea, Lucian îşi aminti groaznicele cuvinte pe care i le spusese Dianei Enka şi se întristă. Culmea! Cum să plece liniştit pentru următorii cel puţin 13 ani, după ce-i adresase asemenea vorbe? Şi încă nici nu lămurise situaţia cu ea până acum. Dar el era comandantul misiunii; aşa aflase de la director. În plus, "Pacifis", nava lui... Să rămână acasă nu se putea, era exclus, mai ales de când era sigur că şi domnişoara psihiatru Lia îi va fi colegă; oricum şi înainte de toate acestea era hotărât să meargă până la capăt. Şi atunci? Varianta plecării, solidă, rămânea valabilă pentru el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul meu

a făcut depresie şi înfulecă
timpul sfios ca un chec
cu banane bine călcate în picioare
consideră că pot să mă descurc
fără el în următoarele două decenii
l-am dus la un medic psihiatru
care deţine un creier trecut
prin blendere în timpul şedinţelor
şi are sprâncenele ridicate
ca şi cum se pregătea să fie uluit
ceasul convalescent lipăia
în cabinet şi nu credea în blasfemie
am fost sfătuit să cumpăr trei
feluri de îngheţată pentru că nu
m-am putut hotărî între caramel sărat
ciocolată şi cafea mai mult
pentru mine şi plăcerea de a mânca
ceasul meu îmi mănâncă timpul
dar nu face vergeturi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate începi de astăzi

Doamne-Dumnezeule
În ţara asta se vorbeşte doar de porci!
Peste tot miroase a şorici şi-a sărăcie
Întinsă-n kilometrii de şosele bătute-n pietre rare
-fetiţele ce stau în colţ de stradă, strâmb, căzut
de la cutremurul din '77-
Când toată lumea primea uleiul pe cartonul alb
Şi vânzătoarea te privea ca pe un deţinut
Ce a venit să-şi ia fiertura comunismului insângerat
De macii câmpurilor lăudaţi şi strânşi de inimi dulci
Dulci din vina marmeladei şi a steguleţelor din mâini
Ce se vroiau în cer şi-n soare să se spele
Pentru cel mai bun conducător de-atunci.
Doamne-Dumnezeule
În ţara asta miroase doar a închisori cu infractori
Ce-au pus pe foc ibrice de cafea şi ceai
Făcute doar din aur alb şi trafic de copii
Ce-au fost vânduţi pentru organe şi homosexuali
Ce au citit scriptura cu ochelarii Papei de la Roma
Ce a precizat că sufletele care încalcă legile Domnului

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperire

stau goi la marginea stâncii
tot ce bem, tot ce scoatem din noi
la drept vorbind nu înseamnă prea mult

doar ceea ce e ascuns înseamnă ceva
dar poeţii nu ştiu acest lucru
poate îl ştiu psihiatrii în halate albe
poate Iisus în cearceaful său de lumină

dar înainte de a mă împinge acolo încă
voi fi în stare să scriu ceva măr copac
măr pară şi scrânciob lumina nu curge
lumina este iar ce e înăuntru e viaţă

mă întreabă ce e de făcut răspund da
pentru a nu o răni poţi să-i scrii
ai un picior în izvorul întunecat
cu al doilea calci trotuarul gri şi baţi
ritmul iar colecţionarea zilelor tăcerii
a încetat să mai fie atât de importantă

[...] Citeşte tot

poezie de Michal Pietniewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braţe de sare

liftul nu coboară de două ori
el are programul trasat pe o fişă îngălbenită
cetăţenii înscrişi pentru audienţa de săptămâna aceasta
refuză să treacă prin sită isteriile zilnice
ei vor ca pământul intrat peste noapte
în creierele bolnavilor de la psihiatrie
să fie retrocedat întregului neam
sunt parcele rupte din dreptul poporului
cu răbdare de fier
nu poţi năvăli peste medicii cu halatele
primite pe inventar
să contaminezi instrumentele refolosite

există un sistem de protecţie
pentru întregul personal
cuprins de vraja măririlor salariale

asistenţii din schimbul de noapte
împart perfuziile cu trimişii la morgă
semn că minele de sare deschid porţile

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Cutia cu nervi de oţel (2012)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp, Lia ajunse în dreptul uşii cabinetului ei de psihiatrie şi psihologie, unde îşi desfăşurase activitatea până atunci. Deschise uşa şi intră nestingherită. Privi interiorul cu nostalgie; cel puţin un an din viaţa ei şi-l petrecuse mai mult aici, încercând să îndrepte ceva în viaţa unora dintre pacienţii ei, care, mai mult sau mai puţin din vina lor, porniseră pe un drum greşit. În curând ea va pleca departe. Şi ce se va întâmpla cu cei de care se ocupase? Nici unul nu-i era indiferent, legase cu fiecare o stranie prietenie; îi considera apropiaţi ei, deci nu-i putea lăsa dintr-o dată în voia soartei, nu-i putea abandona fără a se interesa măcar cine o va înlocui. Decise deci să se ocupe de acest aspect.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multă vreme, şi în mare măsură până în zilele noastre, medicina, psihiatria, justiţia penală, criminologia au rămas la confiniile unei manifestări a adevărului în normele cunoaşterii şi ale unei producţii a adevărului în forma probei, aceasta din urmă tinzând întotdeauna să se ascundă sub cea dintâi şi să se justifice prin ea. Criza actuală a acestor "discipline" nu pune pur şi simplu în discuţie limitele lor sau incertitudinile lor în câmpul cunoaşterii, ea pune în chestiune cunoaşterea, forma cunoaşterii, norma "subiect-obiect"; ea interoghează raporturile dintre structurile economice şi politice ale societăţii noastre şi cunoaştere (nu în conţinuturile sale adevărate sau false, ci în funcţiile sale de putere-cunoaştere).

Michel Foucault în Puterea psihiatrică (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex: Ia vezi, mă, la ce se holbează aşa...
Nistor: Vai, şefu', te-am prins! Să nu-mi zici că asta-i domnişoara psihiatru despre care ne vorbeai într-un timp de ne ameţisei. Ţi-a picat cu tronc!
Lucian: Hmm?! Ce-ţi bagi nasul în fişele mele? Vezi-ţi de ale tale, ai destule!
Nistor: E-ndrăgostit şi tipa asta nici măcar nu-l bagă-n seamă...
Lucian: Măi, vrei să taci odată?!
Alex: Bine, tace! Da' pot s-o văd şi eu pe tipa respectivă?
Lucian: Nu!
Alex: Nu fi rău! Ce-i atât de secret?
Lucian: Uff...
Nistor: Frumoasă tipă pentru un psihiatru, nu-i aşa?
Alex: Brunetă, ochi albaştri... Extra! Dar eu n-aş vrea s-o ştiu prietena mea.
Lucian: De ce?!
Alex: Cum, de ce?! E psihiatru; asta spune tot, nu?!
Lucian: Aş; la treabă! N-avem prea mult timp.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, din când în când, mai pe furiş, pe sub genele lungi, negre, întoarse, îşi ridica doar pentru câteva clipe albastrul ochilor spre el. Nesuferitul! Intenţionat sau nu, tocmai în doar acele câteva clipe o fixa şi el insistent cu ochii lui adânci, cu acea privire pătrunzătoare, ce-i dădea parcă fiori, intimitând-o, deşi în adâncimea ochilor lui căprui putea zări doar multă blândeţe şi bunătate. În plus, avea un chip plăcut şi indiscutabil, un suflet bun; înţelegea aceste lucruri din atitudinea lui. Don Juanul Institutului se afla alături de ea; dansa cu el. N-ar fi crezut vreodată că va avea această şansă, dar iată, va porni într-o misiune de lungă durată, împreună cu el. Inima îi ticăia ca un ceasornic mult prea grăbit, iar ea-şi dădea seama că era pe cale să cadă în capcana pe care el, poate cu sau fără voia lui, părea a i-o întinde; de fapt, chiar căzuse, inevitabil, în ea. Cu voce tare însă, continua să-l refuze categoric, să-l respingă, deşi sufletul îi şoptea neîncetat cu totul altceva; dar ea dorea să pară rece, distantă. Oare cât timp va reuşi să se poarte astfel faţă de el? 13 ani i se părea cam prea mult... Oare va reuşi să păstreze atâta timp această răceală între ei, care să-i despartă, deşi, de fapt, parcă nu asta-şi dorea? Contradictoriu şi dificil, chiar şi pentru un foarte bun psihiatru! Oare el avea habar de frământările ei? Sau nu?

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp, domnişoara consilier Lia ajunsese de mult la clinica de psihiatrie unde era internată Magda. Cei doi body-guarzi care o însoţeau nu se dovediră a fi curioşi; nu întrebară unde sau de ce se duc, oprind doar exact acolo unde le indicase Lia. Ea era cunoscută la acea clinică, fiind doctoriţa care se ocupase de Magda, de aceea nu întâmpină greutăţi la intrare; se văzu reţinută doar pentru a împărţi vreo câteva autografe, doar aflaseră toţi că ziua următoare va pleca în importanta misiune spaţială. Bineînţeles, ar fi recunoscut-o şi fără uniforma albastră, dar aşa era şi mai intreresant (prezenţa ei nu putea trece deloc neobservată). Iar Lia reuşise ceea ce-şi propusese: s-o vadă pe Magda. Ea nu era deloc impresionată de uniforma albastră a Liei, neînţelegând semnificaţia acesteia.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harvey Milk: Hei, îmi place cum îţi vin pantalonii... De unde eşti, puştiule?
Cleve Jones (râde): Îmi pare rău, bătrâne. Nu mă interesează.
Harvey Milk: Sunt Harvey Milk. Candidez la administraţie. Cum te numeşti?
Cleve Jones: Cleve... Jones.
Harvey Milk: Ei, bine, dle Jones, vă invit la sediu să vă înregistrez.
Cleve Jones: Pe dracu'! Alegerile de orice fel sunt nişte parade burgheze nenorocite.
Harvey Milk: Chiar aşa? Să înţeleg că ieşi la parade pe Polk Street?
Cleve Jones: Dacă am nevoie de bani... Dar îmi aleg cu grijă clienţii.
Harvey Milk: Încă ceva, înainte să pleci. Cum e să fii un homo tânăr în Phoenix? Ţi-ai luat multă bătaie?
Cleve Jones: Mi-am inventat o boală la plămâni ca să scap de orele de educaţie fizică. Da' ce eşti tu, psihiatru de stradă?
Harvey Milk: Uneori.

replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capra, ţapul şi proţapul

motto:
Când un ilogic delirează, unii logic demonstrează.

Lâng-o capră, pe o piatră stătea capră-o biată capră.
Şi proţap, lâng-un proţap se holba-ntr-un ţap, un ţap.
Şi-ntro halbă se holba, căci el vrea de-altminterea
Un crap la proţap să frigă, dar capra nervoasă-i strigă:

"Ţapu', ţapu', ţapu', ţa! Ţapule ia fă-te-ncoa!
Fă-te-ncoa să mă desfăt, fă-te-ncoa să făt un făt!"
Behăie capra degeaba, căci ţapul se ia cu treaba.
Ţapu-n ţap bere îşi toarnă, şi în gât ţapu-şi răstoarnă.

Şi-apoi foarte-ndemânatic, face-n pripă un jăratic
Şi-nfige crapu-n proţap, de la coadă pân' la cap...
Capra dă cu piatra-n crap. Crapu' sare-n cap la ţap.
Piatra-i crapă crapu-n patru. "- Treci-ncoa, că-ncep să latru!"

Strigă capra către ţap. "Crapu' ţi-am crăpat în cap,
Dar cu capra îţi crăp capul, şi-ţi înfig în cur proţapul!"

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Ioaniţescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!