răsplată şi viaţă

Davis Matlock

Să presupunem că nu există nimic, doar stupul:
Că există trântori şi albine lucrătoare,
Şi regine, şi nimic mai mult decât strângerea mierii –
(Lucruri materiale, ca de altfel cultura şi înţelepciunea) –
Pentru generaţiile care vin, generaţia prezentă nu a trăit vreodată,
Destul că roiesc în aerul însorit al tinereţii,
Fortificându-şi aripile din ceea ce a fost deja adunat şi pus la păstrare –
Şi, gustând, în drumul către prisacă,
Prin pajiştea de trifoi, darul delicat al trecerii în alt anotimp.
Presupune toate acestea şi mai presupune adevărul:
Că destinul omului este mai presus
Decât destinul stupului;
Iar tu trebuie să porţi povara vieţii,
Ca şi imperativul impuls al spiritului tău în exces.
Da, îţi spun să trăieşti totul ca un zeu,
Sigur de viaţa eternă –
Chiar dacă ai dubii,
Să trăieşti în acest fel.
Şi dacă asta nu-l va face pe Dumnezeu mândru de tine,
Atunci nu există Dumnezeu, ci doar gravitaţie –

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar mai fi trăit, dacă ar trăi şi acuma, mi-ar fi rămas imaginea unei mame ca toate mamele. Dar mama mea este o fată. Nu ştiu dacă înţelegi sentimentul acesta. Sentimentele mele pentru dânsa au ceva deosebit şi din cauza aceasta e singura răsplată pe care mi-a dat-o natura pentru moartea ei timpurie.

La toamna sunt 35 de ani de când a murit. Ea mai trăieşte în mintea câtorva oameni şi mai ales într-a mea. Când nu voi mai fi eu, urma pe care a lăsat-o ea în acest infinit se va şterge pentru totdeauna. Va fi fost ca o microscopică fiinţă, de acele care mor cu milioanele, înghiţite în natura infinită fără urmă, ca şi cum n-ar fi fost. Astăzi ar avea 66 de ani, o femeie bătrână, fără frumuseţe, lovită de toate injuriile vremii. Un sentiment, mizerabil poate, mă face să simt că e mai bine c-a murit în floarea tinereţii.

Ea a fost demult, foarte demult, şi sentimentele mele pentru ea sunt pentru mama mea, pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o fiinţă care n-a avut când să guste viaţa, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate căile omului îi sunt poruncite, în afară de una, cea a desăvârşirii, a sporirii forţei spirituale, a eliberării de trup şi a apropierii de Dumnezeu. Aceasta e singura faptă înţeleaptă din viaţă şi se săvârşeşte numai în momentulul prezentului. Trecutul nu există, el este, ca şi toate raporturile cu lumea, doar material pentru desăvârşire. Nu stabili însă viitorul ca scop al activităţii tale ( este cel mai important lucru pe care l-am înţeles până acum ). Viitorul, imaginea a ceea ce va fi, nu trebuie să existe pentru omul care trăieşte cu înţelepciune. Există numai prezentul, în care pot să înfăptuiesc lucrarea vieţii mele care mie proprie. Ce va ieşi din asta nu mi-e dat să ştiu. Nu mi-e dat să ştiu ce va ieşi pentru lume ( iar oamenii îşi închipuie că pot să ştie asta şi sunt călăuziţi de asta; aici se află principala cauză a vieţii rele a oamenilor ), nu mi-e dat să ştiu ce va ieşi pentru sufletul meu. Aşa că nu trebuie să devenim mai buni sau să trăim o viaţă mai bună aşteptându-ne la răsplată. Şi cât de bine e. Simţi adevărata bucurie a binelui numai dacă nu primeşti nimic în schimb.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei sunt familia!

De n-aş avea atâtea datorii,
N-aş sta cu mâna-ntinsă la copii.
Bine că au de unde-mi da,
Că, tristă ar fi viaţa mea.

Lui Dumnezeu, îi mulţumesc
Că am urmaşi, ce mă iubesc!
O mamă fără de copii
În viaţă n-are bucurii.

Pe mine, Dumnezeu m-a răsplătit
Şi mi-a dat doi copii cuminţi.
E-adevărat, am şi muncit,
Alţii fac la fel şi nu sunt fericiţi.

Doamne, eu pentru asta-ţi mulţumesc!
Şi-ţi mulţumesc şi pentru că trăiesc!
Zilnic, te voi ruga să ai în grija ta,
Copiii şi nepoţii. Ei sunt Familia!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (28 martie 1993)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?

Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplată

Un mare adevăr am spus,
este cu-ntors, este cu dus:
"De mor sau scap, tot mai contez,
Mă lecuiesc de chin... visez!"
Îmi dau speranţă, îmi dau glas
să spun cu ce am mai rămas:
voinţa de-a avea pe-"nvinge!",
puterea de a şti convinge
că viaţa este un mister,
trăită rodnic, fără "sper...",
cu idealul înainte
că de-aia Domnul mi-a dat minte,
să sufăr dacă am căzut,
dar să o iau de la-nceput,
să rabd, oricât ar fi de greu
şi să perseverez mereu,
tot binele-i de partea mea,
numai să ştiu a-l aştepta,
că viaţa mereu mă învaţă,
necontenit îmi dă povaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?
Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

poezie clasică de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuire adevărată

Primăvara-i aduce iar
Ecoul multor amintiri
Trăite cu bucurii. Un dar
Răsplata atâtor împliniri
Elanul ne-ncetatei dăruiri.

Gânduri ce-au bătut la poarta vieţii
Iubirea, mângâierea tinereţii!
Generos le-a-mpărtăşit
Eleganţa şi trăirea unui mit
Al dragostei ca la-nceput.

Garanţii: crez, cuvânt şi fapta
Oferind necontenit
Recunoştinţa celor ce-au iubit
Un vis, o carte înţeleaptă
Născută din iubire adevărată!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice atac este un strigăt după ajutor. Atacul se naşte din suferinţă. Atacul se naşte din lipsă. De ce te-ai supăra pe cineva care suferă? Oferă compasiune şi iubire necondiţionată, fără a dori recunoaştere sau răsplată. Tu, doar oferă. Pentru că ai la dispoziţie Infinitul. Aşa poţi schimba lumea. Aşa poţi transforma orice viaţă şi orice percepţie asupra vieţii.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ochii lui

Primeşte-mă, tăticule, să dorm la pieptul tău,
Zâmbeşte pentru mine şi fii liniştea mea,
Tu nu îmi spui prea multe, dar văd că-ţi merge rău,
O să vorbesc cu mama, să văd ce-mi zice ea.

Să nu renunţi la mine, să stai, să mai aştepţi,
Străine-n viaţa mea te rog să nu-mi aduci,
A ta va fi răsplata în lumea celor drepţi,
Între tine şi mama din nou de-o să mă culci.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţia este viaţa sufletului; acţiunea – sufletul meditaţiei; şi onoarea – răsplata acţiunii.

citat din Frances Quarles
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ura şi iubirea

Şi ura şi iubirea acuma de la tine
Făr’ de însemnătate vieţii mele-ar fi,
Iubirea ţi-am plătit-o cu lacrimi şi suspine
Şi ura-ţi neîmpăcată cu ce-aş mai răsplăti.

Dar tu de vrei ca-n urmă-ţi eu tot să mai plâng încă
Şi vecinic sfâşiată să vezi inima mea,
De-un chin fără de margini, de o durere-adâncă
Cu glas făr’ de mânie să-mi spui că mă-i uita.

poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1877)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a răsplătit sinceritatea zelului meu, trimiţându-mi ceea ce evlavioşii fără indulgenţă ar numi "o ispită", iar eu numesc "o iniţiere în viaţă".

citat din Eliphas Levi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplata faptelor

RĂSPLATA FAPTELOR

Am învăţat prin viaţă să fac bine,
să nu spun "Nu!", chiar şi când mi-era greu,
de-a onora aşa cum se cuvine,
promisiunea sufletului meu.

Prin omenie triumfa voinţă
şi îmi încununa cuvântul dat,
că-n fapte punean suflet şi credinţă,
pentru izbânda celui ajutat.

Am insistat peste a mea putinţă,
când dificultăţi am întâmpinat,
că mai mare mi-ar fi fost suferinţă,
de rana în suflet dezonorat.

Putere îmi luam din rugăciune
şi-n semnul crucii puneam speranţă.
Să am mulţumirea faptelor bune,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Poezia de azi (30 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, eşti numai un lucrător al gospodăriei lui Dumnezeu şi ştii negreşit doar că ai fost trimis aici ca să faci munca pe care El ţi-a hărăzit-o. N-are rost să ne gândim dacă e bună sau rea condiţia asta, aşa este şi nu se va schimba. La un singur lucru putem şi trebuie să ne gândim: cum să trăim mai bine. Putem trăi mai bine, evident, numai dacă vom face acea munca ce ni s-a încredinţat. Vei afla că faci munca ce ţi s-a încredinţat dacă o faci cu cea mai mare uşurinţă, dar şi cu bucurie. De când cercetăm viaţa oamenilor, cei mai înţelepţi au căutat să definească această muncă şi au indicat-o. Toate adevăratele religii şi învăţături morale au indicat-o, iar ea este mereu aceeiaşi: unirea cu toţi şi toate şi participarea la unirea cu toţi şi toate, dragostea. Însă, dacă stăpânul ne va răsplăti după moarte pentru buna îndeplinire a muncii, putem doar ghici şi crede. Dar e cu atât mai puţin necesar să ghicim cu cât ne îndeplinim munca mai bine şi mai mult. Îndeplinirea dăruieşte binele, bine în prezent, care exclude orice interes faţă de viitor.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea cu care e răsplătit un geniu e o formă de plată pentru partea de viaţă pe care n-a trăit-o.

aforism de George Budoi din Geniul şi Mediocritatea: aforisme şi epigrame (2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă-te ca cei apropiaţi şi dragi să te rănească şi vei avea mai puţine dezamăgiri în viaţă. Acceptă-i şi iubeşte-i pe toţi aşa cum sunt şi nu-ţi vei pierde răsplata vieţii veşnice.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de doreldaniel55
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină aduci în viaţa mea
Cu zâmbetul şi vocea ta;
Eu am să te răsplătesc
Spunându-ţi ce mult te iubesc!

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplata cerească

E-al omului ciudat destin
Din care n-are vre-o scăpare:
De a trăi sub cer senin
Doar după... ultima suflare!

epigramă de Nicolae Brelea din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul Cumpănaşu: Domnule, domnule, te rog foarte mult, nu mai continua!... Am aflat că eşti erou şi că ţi-ai vărsat sângele şi ţi-ai primejduit viaţa pentru unirea neamului. Pe figura d-tale frumoasă porţi semnul vitejiei, precum pe piept ai răsplata ei simbolică... Ai dreptul, prin urmare, mai mult decât oricare să-ţi spui cuvântul asupra drepturilor şi întocmirilor ţării. Totuşi, nu-mi lua în nume de rău, eu nu pot asculta nici măcar în discuţii de masă, nişte vorbe aşa de grele despre neamul meu. Mi-am trăit toată tinereţea visând unirea; am luptat, când a venit ceasul, pentru înfăptuirea ei, la locul modest unde mi s-a poruncit. Inima mea n-ar suporta acum, la bătrâneţe, nici gândul că s-ar putea strica vreodată ceea ce s-a făcut cu jertfe atât de grele.

replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!