Citate despre răutate și timp, pagina 2
Iubită Milena, atât de nestăpânit, atât de azvârlit încolo și încoace pe o mare, care doar din răutate nu mă înghite! În ultima vreme te-am rugat să nu-mi mai scrii zilnic, eram sincer, mi-era frică de scrisori; când odată nu sosea nici una, eram mai liniștit; când vedeam una pe masă, trebuia să-mi adun toate puterile și nu-mi mai ajungeau nici de departe și astăzi aș fi fost nefericit dacă n-ar fi sosit ilustratele astea. Mulțumesc.
Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ateii Marx, Engels și Lenin
Cu răutate și tupeu,
Ei L-au negat pe Dumnezeu,
Cu dracul, însă, știe-oricine,
S-au înțeles tot timpul bine.
pamflet de George Budoi din Ateii și Ateismul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (26 noiembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jignirile
Curg răutățile, e vremea lor,
Și par a nu se mai opri vreodată,
Se-aruncă peste oameni ca un zbor
De păsări mii în zarea-ntrunecată!
Curg răutățile și mândre ne cuprind
Și ne privesc apoi triunfătoare,
Suntem mâhniți și suspinăm în gând
Și printre lacrimi ne punem o-ntrebare!
Oare, sunt flori pe care de le-am lua
Punându-le-n trăirea celor care
Jignesc crezând că e normal așa,
Ar înțelege că lasă supărare?
Oare, sunt raze și-un soare-n Univers
Ca sufletul să le cuprindă-odată
Iar vorba lor să fie ca un vers
Ce-l repetăm, cu drag, până și-n șoaptă?
Oare, câți știu că a jigni nu e
O clipă când ești bun și-ți dă mândrie,
E-o răutate... ucide zilele...
Dar astăzi, vreau s-o cred... copilărie!
[...] Citește tot
poezie de Lili Șipoteanu (17 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de multe veri...
Lângă un lac, scheletul alb și curat al unei căprioare,
Lângă celălalt, uscată, o lotcă abandonată-n iarba rară:
Două geometrii desenate frumos de pensula vremii,
Două lucruri deja moarte așteptând să moară.
C-un băț în mână, am trecut pe lângă ele-n fiecare vară
Sub rochia cerului bleu sau sub scuipăturile lui gri, flecare;
Și,-n fiecare vară, am văzut cum între leațurile-albite
Distanțele cresc și cum cad stâlpii din picioare.
Timpul adaugă fiecărei răutăți o nouă răutate
Trebuie-acum să privești atent, c-o anume intensitate,
Pentru-a ști dacă cerbul plutește sau barca aleargă.
Atât de multe veri... și eu le-am trăit pe toate.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
[...] Citește tot
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
anotimpurile își fac de cap
au luat-o razna
din cauza răutății oamenilor
ele nu mai vin
atunci când le este timpul
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traiectorii
în mine mai port câteva urme și
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutățile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremația vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopții clipește des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns
trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce face albinuța?
Ce face albinuța harnică?
Folosește fiecare oră cu lumină
Și-adună miere toată ziua
Din fiecare floare deschisă!
Cu ce îndemânare își construiește fagurele!
Ce frumos întinde ceara!
Și muncește din greu să pună bine
Dulcea mâncare pe care-o face.
În opere de muncă sau de-ndemânare
Ar trebui să fiu harnic și eu
Fiindcă Satan găsește o răutate
Și pentru mâinile proaste.
Cu cărți sau muncă sau joc sănătos
Să-mi petrec primii ani
Așa voi putea să dau în fiecare zi
Un răspuns bun.
poezie pentru copii de Isaac Watts din Cântece divine traduse într-un limbaj simplu pentru uzul copiilor (1715), traducere de Bogdan Popescu
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul răutății
Răutate și ranchiună
Întâlnești mereu în lume!
Sunt reale, nu sunt glume,
Convertite-s în minciună.
Poate cineva să spună
Fără riscuri să-și asume?
Răutate și ranchiună
Întâlnești mereu în lume!
Se va naște un anume
Curajos ce se răzbună,
Își va făuri renume,
Alunga-va de sub lună
Răutate și ranchiună.
rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Toată dimineața am încercat să-mpletesc o cunună, dar florile-mi lunecau dintre degete. Erai așezat departe de mine și mă priveai pe furiș. Întreabă ăst ochi întunecat de răutate a cui e vina?
Încerc să cânt un cântec zadarnică încercare. Un zâmbet pierdut tremură pe buzele tale. Întreabă-l de ce nereușita mea? Lasă-ți buzele surâzătoare să-ți spună cum glasul meu s-a întunecat în tăcere ca o albină nebună de beție în sânul unui lotus.
E seară. E timpul ca florile să-și închidă petalele. Lasă-mă să mă așez lângă tine și poruncește buzelor mele să îndeplinească astă slujbă a nopții, la lumina stelelor îngândurate!
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul înapoi
Astăzi, pentru noi românii s-a dat timpul înapoi.
Dar, doar cu o oră din păcate.
Politicianul de la noi, cu un viciu de șerpoi.
Cu banii doldora în cont și venituri nejustificate.
Acum ne bucurăm că vom dormi o oră în plus.
Dar cei 30 de ani ce s-au scurs, considerăm că s-au exclus?
Aș da timpul înapoi cu 20 de ani, o viață sau un veac dacă se poate.
Deoarece egoismul, invidia, răutatea, au întors și frate contra frate.
Astfel aș elimina nababii corupți, adunați numai în partide colorate.
Sau aș întoarce ceasul, măcar cu 10 ani.
Să-mi văd maica zâmbind, blândă și sănătoasă.
Să-i mai gust încă o dată mâncarea delicioasă.
Întrucat am înnebunit și m-am săturat, de mizerie și șobolani.
De acesti politicieni români, ce nu mai sunt umani.
Și care se transformă grosolan, devenind zilnic tot mai hoțomani.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemnul apostolic spre cumpătare "Ajungă-i zilei răutatea ei" devine după o pasageră rătăcire nocturnă: "Ghiftuiască-se noaptea cu bunăciunea ei".
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu numai că fiecare vrea să fie cel dintâi, dar vrea să fie și unicul; fiecare i-ar îndepărta bucuros pe ceilalți și nu își dă seama că ajunge la ceva decât împreună cu ceilalți; fiecare se crede grozav de original, dar când îl scoți din rutină, e incapabil să se descurce; în același timp e într-o agitație perpetuă în căutarea noutății. Și cu câtă îndârjire se sapă unul pe altul. Numai din cel mai meschin amor propriu și din mărunte interese personale se leagă între ei. Despre un sprijin reciproc nu poate fi vorba; o veșnică neîncredere este întreținută prin răutăți săvârșite pe ascuns și pin bârfeli. Pentru ei cine nu e desfrânat, e prost.
Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea tuturor pentru toți poate că ar trebui să lăsăm asta în seama lui Isus. Iubirea e cu totul altceva. Nu are nimic de-a face cu generozitatea, cu îndurarea. Dimpotrivă. Iubirea este un amestec ciudat de contrarii, o îmbinare de egoism extrem și dăruire deplină. Un paradox! În plus, iubirea, toată lumea vorbește întotdeauna de iubire, iubire, dar iubirea nu e ceva ce alegi, ci te molipsești de ea ca de o boală, ești prins de ea ca într-o nenorocire. Așadar, ce anume alegem? Între ce și ce trebuie să aleagă oamenii în fiecare minut al zilei? Generozitate și meschinărie. Orice copil o știe, și totuși răutatea nu se mai isprăvește. Cum se poate explica asta? Se pare că ni se trage de la mărul pe care l-am mâncat atunci: am mâncat un măr otrăvit.
Amos Oz în Poveste despre dragoste și întuneric
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi încerca să arunc
povara în hău și să dau
uitării răutățile celor proști
și ignoranți până-n adâncul
cutiilor craniene de capacitate mică
căzuți în somnul nălucirilor
ei nu mai văd lumina
zorii îi ocolesc de mulți ani
stau în mâzga întunecoasă
eu sunt stăpânit de un gând
pe care nu vreau să-l duc în derizoriu
o să arunc totul undeva
dialectic i-am analizat câteva zile
au pierdut timpul în întuneric
le e teamă de cunoaștere
ar merita și ei să ajungă în hău
dar n-au curaj să se arunce
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghețat de ger
Oare de ce judeci, când n-ai nimic de judecat?
Te crezi judecător sau poate împărat?
Pentru toți sunt zile, timp, pentru a socoate
Caci trăim în pace și-n zisa libertate.
Ziua nu-i mai ziuă, noaptea nu-i la fel
Pentru acel suflet, înghețat de ger
Un ger al răutății, ar fi destul de-ajuns
Dar cel al răzbunării, în inimă-i ascuns.
Dreptatea nu-i dreptate, în lumea de pământ
Căci numai după unii, stelele se învârt
Ei sunt aceia care, tot timpul au dreptate
Iar viețile cinstite sunt calea către moarte.
poezie de Ilie Dragomir (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dările de seamă ce se fac prin foile noastre zilnice asupra expozițiilor de pictură, reprezentațiilor teatrale, concertelor, operelor literare etc., nu sunt altceva decât niște scandaloase reclame sau, dimpotrivă mici răutăți ale unor suflete pitice, defăimări scârboase, ieșite la iveală sub eticheta de... cronici artistice. Publicațiile de acest soi sunt mai mult decât o crimă. Ele aduc în public o zăpăceală de nedescris.
citat clasic din Nicolae Tonitza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decalog în destrămare
Ajungă-i zilei răutatea ei
și mie fericirea de-a fi trist
nevoie n-am de votcă sau femei
sunt singur Doamne deci exist
Dă-mi fericirea de-a fi trist
e pâinea mea cotidiană
iar dacă nu e nu insist
tratează-mă cu altă rană
E pâinea mea cotidiană
nevoie n-am de votcă sau femei
dar și singurătatea trece-n goană
ajungă-i zilei răutatea ei
Și mie fericirea de-a fi trist
mă sinucid iubito deci exist
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nistor: Ba nu, să nu plecăm acum acasă; mai bine să sărbătorim toți șapte, împreună, oficializarea misiunii.
Lucian: La ora asta?! Mai bine nu, Nis; de sărbătorit vom avea destul timp mâine, poimâine, zilele următoare; deocamdată, domnișoara avea dreptate: Mai bine să plecăm spre casă, ne așteaptă părinții. Și te-aș ruga, Nis, să mă înțelegi, mai ales pe mine, care n-am mai dat pe acasă de o săptămână, deci, am motive să vreau să ajung mai repede.
Nistor: Bine, șefu', cum zici tu.
Lucian: Vai... Măi, Nis, chiar ești așa de neînțelegător? Sau uituc? Doar ce am vorbit puțin mai îninte despre chestia asta!
Nistor: Care chestie, șefu'? Ah, asta... Scuze, șefu', e doar din obișnuință, nu din răutate; zău!
Lucian: Te cred, Nis, dar încearcă să te controlezi; te rog!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată într-o țară un balaur mare, nevoie de cap. El avea șapte capete, trăia într-o groapă, și se hrănea numai cu oameni. Când ieșea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case și sta ascunsă până ce-și potolea foamea cu vreun drumeț pe care îl trăgea ața la moarte. Toți oamenii locului se tânguiau de răutatea și de frica balaurului. Rugăciuni și câte în lună și în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesățios balaur, dară în deșert. Fel de fel de fermecători fuseră aduși, însă rămaseră rușinați cu vrajele lor cu tot. În cele din urmă, daca văzu împăratul că toate sunt în deșert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soție și jumătate împărăția sa acelui voinic, care va scăpa țara de această urgie, și dete în știre la toată lumea hotărârea sa.
Petre Ispirescu în Balaurul cel cu șapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre răutate și timp, adresa este: