raţe şi timp

Tati a căzut în lac!

Mare hărmălaie. Cerul era gri spre-apus.
Noi n-aveam nimic de făcut şi nimic de spus.
Eram la capătul unei zile cu parcurs
Anost. Şi tocmai când plictisul părea să n-aibă leac,
Atunci,
Tati a căzut în lac!

De entuziasm, feţele noastre iradiau lumină,
Iar Timothy, de fericire, dansa-n grădină.
"Adu-mi aparatul foto, iute, iute, îţi zic!
Uite-l cum se târăşte prin mătasea broaştei!" Clic!

În genunchi, grădinarul s-a plesnit peste coapse
Lansând în aer sunete precum pocnetul de capse,
Nedumerite raţele au măcăit în păpuriş,
Iar din gâtul bătrânului răţoi a gâlgâit un râs pieziş.
O, n-a fost lucru să fi rămas indiferent, posac,
Când
Tati a căzut în lac!

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea lucrurilor simple, primordiale

Când disperările acestei lumi cresc în mine
şi mă trezesc noaptea la cel mai mic zgomot, temător
pentru ce-ar putea deveni viaţa mea şi-a copiilor, m-apropii
de locul unde-şi odihneşte frumuseţea raţa sălbatică, cobor

lângă firul apei acolo unde pescuieşte marele stârc.
Pătrund în pacea lucrurilor simple, primordiale,
care nu-şi taxează propriie vieţi anticipând necazurile viitoare.
Intru în realitatea apelor calme, a lucrurilor esenţiale.

Şi simt deasupra stelele zilei, stele care
deşi nu se văd, există. Mă odihnesc o vreme-n această
lume binecuvântată – şi-s liber ca un delfin în mare.

poezie de Wendel Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

să te înduioşez ştii că nu
e iubire
vreau totuşi să plâng ca o raţă cu lacrimile
glisând pe oranj ba pe cioc
ca o raţă
să plâng eu zilele noastre
pe balta măreaţă
ca şi cum nu am fi ba am fi
numai noi
numai trestii pe gri
şi un poet –
poetul ci
rcumspect
poetul ci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţele

Survolând. Văzând. Clarvăzând.
Preţurile de la raft. Ştiind
dinainte care vor fi la promoţie, la care
va fi superofertă, pe care
le vor scumpi pentru-a le ieftini, ce va
costa mai puţin, ce va costa
mai nimic, cât va costa nimicul
dacă va fi şi el redus, dacă vom găsi
în altă parte mai ieftin, dacă ne vor
rambursa diferenţa în alte părţi de nimic
dacă vom lua nimicul în rate (în raţe?), şi-l vom
prăji cu ulei de măsline, dacă nimicul are
gust cu ghimbir, dacă merge cu soia
dacă se poate băga la cuptor ca un curcan
dacă nimicul nu-i chiar un curcan
dezosat, dacă nimicul este chiar
un nimic.
Survolând, văzând, clarvăzând.
Pe toate acestea
rândunica le ştie.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Ţuglea din Jivina, divina, O rândunică în mall (2015)
Adăugat de Radu Ţuglea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns copilărie...

Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne şi printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinşi de Baba Oarba şi urmăriţi de Nouă Pietre,
De-a v-aţi Ascunsa şi-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiţi la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu şotron şi tenis, dar cine nu le agrea!
Dar raţele şi vânătorii, cu ţară, ţară vrem ostaşi,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy şi în apaşi;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuţa, tir,
La cartonaşe, cuci, miuţe, şi maţele-ncurcate, ştiţi?
Leapşa, bâza şi ursul doarme, eram cu toţii nelipsiţi!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între reţele, eu ce ştiu?!
N-ai haz deloc şi viaţă-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul Miorlau

Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de "vreau!" spunea "miorlau!"
şi tot "miorlau!" pentru "nu vreau!"

(- N-am înţeles! veţi spune voi.
Ce-i ăsta, prinţ? Sau e pisoi?
Te rugăm să nu-ţi urmezi povestea
până nu ne lămureşti acestea.
- Răbdare, dragii mei copii,
şi singuri vă veţi lămuri.)

Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Nina Cassian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ostropelul

E un fel de mâncărică
Ce-i făcută cu cărnică,
De găină, cocoşel,
Altă pasăre, sau miel,

Ba chiar şi de iepuroi,
Cu un sos şi usturoi.
Aş da şapte cetăţui
Pe un ostropel de pui.

Pentr-un ostropel de miel,
Eu aş da chiar un castel;
Pentru unul de fazan,
Slugă m-aş băga un an.

Pentr-un ostropel de raţă,
Mi-aş da două luni din viaţă.
Aş da tot din portofel,
Să mănânc un ostropel.

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (31 iulie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aşa-zisul "superrevelion" dintre anii 2021-2022, la tembeliziunea manelistă rRomânia TV au cântat manele toată noaptea o mulţime de păsări: ciocănitori, ciori, ciuhurezi, ciutaci, ciuvici, corbi, coţofene, cuci, cucuvele, curci, fazani, gaiţe, gâşte, ghionoaie, grauri, guguştiuci, huhurezi, papagali, prigorii, pupeze, raţe, sticleţi, strigi şi ulii. Nicio ciocârlie, nicio mierlă, nicio privighetoare...

George Budoi în Tembeliziunile în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (1 ianuarie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie de calitate

Fără pereche în bună creştere şi frumuseţe,
o doamnă delicată şi-a găsit refugiul
în această vale uitată de lume.
Ea este de familie nobilă,
dar toată avuţia i s-a risipit;
acum trăieşte ca iarba şi ca arborii.
Când centrul administrativ a căzut în mâna rebelilor,
fraţii ei au fost condamnaţi la moarte;
originea şi rangul nu mai valorau nimic - - -
nu a fost lăsată măcar
să adune şi să le îngroape oasele.
Oamenii se întorc repede împotriva celor
pe care i-au slujit şi cărora le-a trecut vremea - - -
norocul este flacăra unei lămpi

aplecându-se sub bătaia vântului.
Soţul e un tip frivol
care şi-a găsit o altă femeie frumoasă.
Chiar zorelele, deschizându-şi floarea în fiecare seară,
sunt un exemplu de constanţă pe lângă el;

[...] Citeşte tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie neapărat să visez un cal! O iapă, un mânz, musai, ce-o fi, cum o fi, murg, sur, rotat, maro, potcovit sau nu, cal să fie. Caii îmi poartă noroc, de câte ori i-am visat am reuşit, am dat lovitura! Dar de ce oi fi visând eu atât de greu cai? Ce naiba îmi vin aşa de rar, de ce se lasă atât de greu? Visez câini, raţe, elefanţi, oi, bibilici, tot felul de drăcovenii, numai cai nu. De la Anul Nou încoace dac-am visat trei cai. Buni şi ăştia, au fost cu baftă, de ce să nu recunosc: la geometrie am împuşcat un şase, la naturale când să mă asculte a sunat de ieşire, la istorie m-a amânat pentru data viitoare, adică pentru mâine. Aşadar, mâine mă ascultă, musai să visez la noapte un cal, unul mare, alb, dacă se poate, sau cum o fi, murg, sur, rotat, maro...

Mircea Sântimbreanu în Recreaţia mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare tărăboi

În ogradă-i tărăboi
Chiar pe faţă, să se vadă
Între cocoş şi răţoi
Se stârni o nouă sfadă.

Cu aripa ridicată
Ţanţoş şi cu pas vioi,
Cum nu l-am văzut vreodată
Avertiză pe răţoi.

- Te judec după ce-mi eşti
Tu mă-mpingi către necaz.
De-mi ciupi una din neveste,
Te iau şi te-arunc în iaz!

- În iaz! Bată-te norocul
Pentru-atâta, că-ţi ţin locul!
Fie-ţi mintea înţeleaptă
I-o-ntoarse răţoiu-n şoaptă.

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îndopat

cu amfetamine de dimineaţă
pictez o raţă pe perete
urinez de-a dreptul pe mine
rod un creion care a desenat
un sân pârguit
scriu un rest de poem
după ce beau bere din urechea
unui porc, prieten de-al meu
ne tutuim şi
şi
îl servesc cu varză călită
într-o oală rudimentară
am refuzat să trăiesc abuziv
în coteţul lui
lui
nu-i pasă de metamphetamină
pentru că e porc şi trăieşte
alături de mine fără să fie
o problemă socială
cititorule, tu nu eşti îndopat

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorească

M-am tot gândit: "S-o spun sau să n-o spun?"
şi-apoi mi-am zis: "De-o fi să-mi dea crezare,
momentul ăsta cred că-i cel mai bun
de spus povestea mea de vânătoare".

Şi-am să v-o spun, că-ntâi april e-o zi
în care vânătorii şi pescarii
au concurenţă mare şi ar fi
chiar culmea să-i învingă "adversarii".

Povestea mea e simplă şi mă jur
pe toate raţele atunci vânate,
că tot ce-a fost (cu nimeni prinprejur)
nu-i doar un banc (din cele-adevărate).

Eram cu puşca, seara, la vânat,
când a venit direct spre mine-o raţă
pe care-am doborât-o de îndat'
ce am văzut-o, brusc, ieşind din ceaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj, femeie

ţi-au fost lăsaţi mii de ani să tresari
curaj
pe câmpul de luptă grădină ocupată de copii
curaj
soldat într-o aşa armată mare
floare
prietenă albină
fluture îmbătat de culori şi polenuri
nepoată a lui donald răţuşcă galbenă ce te bălăceşti în iaz
viţă-de-vie ce urcă-n esenţe albastre arome
tandreţea ţi-e arma
înveliţi în lumină
ochii tăi se roagă şi cântă
curaj femeie cearcăn ce gemi sub uşi
curaj femeie păpădie
curaj femeie de măslin
curaj femeie îndrăgostită de o chitară
curaj femeie cu aripi de vultur
provoacă-ţi inima
ascultă paşii Lui

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată să nu spui: niciodată

Niciodată nu se ştie, cu cin' te-ntâlneşti
Întâlneşti o poezie, şi atent nu eşti,
Cocoşii se iau la trântă, pentru o găină
Iar iubirea este-nfrântă, şi cine-i de vină?
- O... să mi-o plăteşti vecine; zice-nfuriat cocoşul:
Dau cu pintenii în tine, căci eu sunt frumosul!
- Apropie-te să te bat, să-ţi arăt eu ţie
Te trântesc imediat, frică să îţi fie.
- Ai sictir, că nu mi-e frică, am multe găini
Şi să vezi ce-ţi dau nenică, să plângi şi suspini.
- Atunci, să ne pregătim, cine a pierdut
Ne luptăm să ştim; şi lupt-a-nceput.
Un cocoş tare a dat, dar a şi primit
Şi acum a sângerat, lupta s-a oprit.
Puişorii de găină, mai toţi au fugit
Unul plânge şi suspină, şi este-ngrozit.
Iar găinile frumoase, care mai de care
Nu sunt astăzi norocoase, şi încep să zboare.
Ici şi colo o răţuşcă, bate apa-n piuă
Cu ciocul mai bea o duşcă, cât mai este ziuă.

[...] Citeşte tot

fabulă de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un acelaşi gând

*

inel de viaţă
în câmpurile gândului
şi fila din cartea copilului care
aruncă literele într-un cerc
adultul pătrat romb devine
pentru ca în sferă
totul să se rostogolească firesc
într-un absurd al nuanţelor
curcubeului alb

**
jocul spre niciunde
pe marginea unui drum aproape cunoscut
înscriu în fiecare fibră
pe măsura timpului în care trupul trăieşte
cosind iarba amară a nevoilor
şi poate iarba primăverilor trecutului în care
copilul rămas în mine fragil

[...] Citeşte tot

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negreşit

Luna este în om, şi omul este luna.
Deşi au chipuri diferite, în esenţă sunt una.
Acesta este adevărul, a fost şi va fi mereu, pentru că în palma Prezentului, timpul umblă teleleu.

O lume cu o mie de chipuri, toate unic ornate, îi stau mărturie materiei, ca mărgelele-nşirate.
Vântul vuieşte, pasărea ciripeşte, pisica mustăceşte şi răţoiul se răţoieşte.
Sunete cu miile, melodii desăvârşite, vin la urechea omului şi pe loc se fac auzite.

Dar cine le ascultă, a o mia oară, cine le va asculta şi cine le-a ascultat odinioară?
La urechea cui răzbat, în pieptul cui ele se bat?
Spune-mi tu, dar ia aminte, dacă ghiceşti, de iubire nu vei mai putea să te descotoroseşti.

Fie vară, fie iarnă, iubirea la joacă sufletul ţi-l cheamă.
Nu ai cum să îi închizi, să te faci că nu o simţi...
Poate îţi merge o dată, de două sau trei ori laolaltă.
Dar odată şi-odată...
Ce a fost realizat nu se mai neagă.

Iar atunci ai să găseşti, sufletul ai să ţi-l împodobeşti,
Nu cu globuri şi cristale, ci cu sensibilitate, răbdare şi iertare.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bunici

Vreme bună, cer senin, zile frumoase de vară,
Ce frumos e în vacanţă la bunicii de la ţară!
Am scăpat de-asfaltu-ncins, larma şi forfota mare,
Leagănul ne-aşteaptă-n curte, sub o boltă la răcoare.

Am plecat apoi în câmp, înspre lanuri, spre ogor,
Roua-ncet se ridicase, vântul adia uşor,
Stoluri gureşe de vrăbii scutură de zor scaieţii,
Lanuri pline de porumb îşi arată-acum ştiuleţii.

Înspre înălţimi de cer se avântă ciocârlia,
Floarea soarelui uşor îşi roteşte pălăria,
Vuiet se aude-n preajmă, e un zumzet de albine,
Harnice se duc în grabă cu polenul la stupine.

Un iepuraş rătăcit o zbugheşte pe furiş,
Speriat fuge în goană pierzându-se în tufiş,
Popândăul de câmpie, cocoţat pe-un muşuroi
Se ridică-n două labe privind curios la noi.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torţionarul şi profa de mate

torţionarul ireal povesteşte firesc cum mânca două raţe clasa-ntâi
apoi trecea liniştit la omorârea cu râvnă a victimelor neidentificate
îi chinuia cu bătăi gospodăreşti la testicule până îşi dădeau sufletul
tineri studenţi şi intelectuali – filfizoni cu studii la Paris
asta după ce îi crăpase ţeasta lui taică-su cu un topor sfătuit de un tovarăş
apoi completa liniştit un formular şi raporta, că era muncă serioasă
19 căpăţâni luna asta – cam puţin, răspundea fratele rus coordonator
era o plăcere în a tortura, o distracţie pentru noi
că nu eram singur, eram foarte mulţi care făceam asta
vorbeşte clar, senin, împăcat, cuvintele cad seceri şi ciocane
eram comunişti convinşi, toţi, întărâtaţi împotriva intelectualilor
până în 53 i-am terminat pe toţi cei curaţi la suflet, unu nu mai era
îmi vine să vărs, mi se face rău, nu-mi vine să cred
păi cum credeţi că s-a făcut comunismul la noi - zice el
n-am dormit trei zile, am scris numai versuri negre, am înjurat fără rost
în coşmarul meu îl vedeam prin piaţă, în autobuz, la medic,
un pensionar cumsecade pierdut printre bătrânii nostalgici din cartier
care dintre ei au fost colegii lui de muncă mâncându-şi azi liniştit pensia

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piept de vită cu castraveţi muraţi

iată vă voi spune-acum
c-acest preparat străbun,
autentic românesc,
cam pe la Crăciun gătesc;
nu cunosc la alte naţii,
noi de patru generaţii
l-am păstrat ca favorit
şi vă spun cum e gătit.
Carnea care se pretează,
după gusturi mai variază,
porc sau raţă, piept de vită,
carnea cea mai nimerită
e, să ştiţi şi voi, mai grasă,
grăsimea care îşi lasă
castraveţii o reţin
şi le dă un gust divin.
Deci bucăţile de vită,
de mărime potrivită,
se prăjesc cu ceapa-n oală,
asta nu-i mare scofală;

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!