Citate despre relativitate și suflet, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la relativitate și suflet, dar cu o relevanță mică.
Passe-partout
Răsfoiesc pri(ntre) actele mele:
de identitate, de căsătorie, de studii, de rezidență...
mă uit la poza de pe diploma de bacalaureat,
o compar cu cea de-acum.
Închid ochii și mă plasez între ele.
Încerc să aduc timpul la mijloc,
cu acele oprite între ieri și azi;
mă simt nicăieri,
în afara timpului și spațiului.
Pentru scurt timp,
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexie
Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las mințit de soartă și de mine
Și nu ajung ca să pricep de ce
Atâta oscilez între senzații,
Că nu mai știu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberații,
În lumea materială, pe pământ
Mă amăgesc că binele e veșnic
Și că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeșnic,
Uitând de sensul vieții-n fel de fel
Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-și pune întrebări fără temei
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum cântecul păsării
Lasă-mi hărăzit harul
ce mulți dintr-ai mei l-au avut
chiar fără să știe.
Adaugă-mi în cuvinte sâmburii
spuselor de către ursitori,
când gândul mi-l cheamă zeul hârtiei
chiar și ce scriu fără mirare
inimii mele să-i fie deajuns.
Nimbul celor aleși
mi-l pune pe frunte-n lumină
cum cântecul păsării
ce se anunță pe sine la concert
în fiecare primăvară
și apoi tace.
Lasă-mi harul meu dăruit
celor cu sufletul atins de cuvinte
ca un balsam nevăzut,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efectul căderii autumnale
octombrie vine ca o sugrumare
ceva din memoria copacului rămas prins în sine
veșnic împărtășind frustrarea nevederii cerului
vom mai fi mâine, vom mai...?!
cobori treaptă cu treaptă
printr-o pădure de foioase
printr-un cântec
printr-o iluzie
oamenii poartă chipuri serioase
se feresc de cuvinte reacționează în virtute mecanică
străbați sufletele lor ca și cum ți-ai da drumul pe tiroliană
te apropii de tine
umezeala amplă măsoară
gradul de aderență la realitate
tu în mijlocul lumii
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa timpului
Terni și gârboviți de timpuri,
Ierni în suflet, ierni la tâmple,
Trăim alte anotimpuri...
Cofa anilor se umple...
Ceață-n jur, ceață-n privire!
Vieți, clepsidră și secunde,
Timpul pleacă-n tânguire
Și pe rând trec toate... unde?!
Terni și gârboviți de timpuri,
Cumpene de-ntunecare,
Rupți de viață și de gânduri,
Doliu fluturând în zare,
Cruci zidite-n lut de piatră,
Trec în stoluri și despică
Timp și suflete depodată.
Nimănui nu-i este frică...
Ierni în suflet, ierni la tâmple,
Dans de lacrimă-n cuvinte,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima treapta
Sufletul se prelinge pe ziduri
Ude de igrasia sfârșitului
Iar strigătele sunt șoapte
În sanatoriul imaginației nude.
Sufletul nu dovedește nimic,
O perpetuă curgere în același labirint înfundat.
Cu el începe stagiunea tristeții,
Himere proaspete în relativitatea spasmului.
Zbor înapoi cu aripile închise
Într-o prăpastie a așteptării
Morții de apoi,
Vieții de acum!
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa oglinzilor
Oglinzi întru lumină vie,
Un univers cu flori și vis,
Viața un cânt, o poezie,
Etern, o clipă-n paradis.
Un albatros dansând pe cer
O pasăre de foc și ceară,
Cu aripi frânte în echer,
În valuri pregătit să moară.
Oglinzi întru lumină vie...
Ne cheamă viața la altar,
În rugăciuni și reverie,
Să fiu tămâie și amnar.
Reflexia, în noi, deodată,
Ne naște puri, ne naște noi.
Ne fie viața minunată!
Fi-i-vom frunze-n pomii goi...
Un univers de ploi și vis,
Cristaluri și sidef, iubire,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiunea lui Cupidon
Privită de sus lumea pare un puzzle perfect al iubirii,
o inimă gigantică în care freamătă la unison
miriade de picături izvorâte din miliarde de suflete,
o maree de vibrații incandescente,
de valuri extaziate revărsându-se
pe țărmurile bunei speranțe, în țara de foc,
acolo unde azaleele nu plâng niciodată,
acolo unde anotimpurile se contopesc
într-un sărut necontenit.
Cupidon, cel care în generozitatea sa infantilă
dezleagă din tolbă zâmbete ascuțite cu aromă de vino-ncoa',
lăsându-le să zburde la întâmplare, du-te-vino,
nu știe că jocurile se mai schimbă,
mai apar scrabble, cuvinte încrucișate,
combinându-se după legi de nimeni știute,
vrute-nevrute, văzute-nevăzute.
Iar el suferă, dărnicia sa este răsplătită cu: mai lasă-mă!
câteodată din nostalgie câte o săgeată mai aruncă departe,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zero... sau... Începutul sfârșitului
E punctu-ntre minus și plus infinit
Cum moartea ce naște pe noul venit,
E lipsa valorii ce-afirmă geloșii...
Iisus la atei și păgâni credincioșii.
Ocean sau izvor pentru sursa de apă
Cum gând neînceput în final ce ne scapă.
Big Bang nu e zero, e punctul de-a fi
Un timp dintr-un spațiu trecut ce nu știi.
Căci lumea ce-avem din zero nu-ncepe
Cum codrii deodat' ce vor fi, au fost stepe.
Amoru-i produs sau dă el serenade...?!?
Ce nou născut are și e din gonade...?
E golul din suflet la mortul ce pleacă
Să lase acces ca născutul să treacă,
E firul de praf din nisipul de dune
Sau stânca din ceruri, venită Genune.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă întunericului etern
În întunericul perfid,
Scormonesc câte-o secundă
Și-n ochi, spre dincolo de zid,
Universul meu asudă.
Sunt iederă, trudind spre-nalt,
Mă-nțeapă muguri de lumini,
Făclii de vis în mine ard,
Poeme-mi cresc prin rădăcini.
În întunericul perfid
O arcă pe-un ocean de jar
Mă zvârcolesc și mă întind
În lumea fără de hotar.
Pe pleoapele de jad și plumb
Sângeri îmi cresc în răsărit,
Chiar dacă redevin amurg
Și o secundă am murit.
Scormonesc câte-o secundă...
Pe a timpului cărare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre relativitate și suflet, adresa este: